Râdeţi, poate vi se pare o prostie. Mai râdeţi o dată. Iar data viitoare când vă îndreptaţi cu cheile în mână până la maşină, pentru a merge după pâine până la colţ, amintiţi-vă de postul ăsta. Dar deplasaţi-vă tot cu maşina, că plasele de cărat nu fac mersul mai frumos.
Azi am regăsit mersul pe jos. Parcă oraşul e altul când nu vezi doar semnele de circulaţie şi culorile de la semafor. Parcă frigul e mai real când îţi intră-n plămâni şi nu-l vezi doar la televizor. Şi gropile par mai rare când încetineşti paşii şi le asortezi ritmul la nuanţa lăuntrului tău.
Am aşteptat să traversez la Radu Stanca aşa cum făceam zilnic în liceu. Şi-am trecut pe lângă vitrinele Băncii Transilvania de pe Milea, în care ne oglindeam tot zilnic, în vremurile alea. Pe drumul de dus şi pe cel de întors. De la şcoală. Acum el – drumul era altul, chiar dacă unele plombe din asfalt se străduiau să păstreze virginitatea tabloului. Unele schimbări sunt pentru totdeauna, chiar dacă indicii fizici lipsesc. Iar cele mai dragi momente rămân suspendate undeva în memoria noastră afectivă, în ciuda oricăror transformări. Ele sunt singurele nemuritoare. Printr-o vechime, a cărei prospeţime farmecă negreşit. Oricând e reactivată.
Am trăit zilele astea într-o capsulă temporală. Am dormit până la amiaz şi-n rest, am mers. Mult. Pe jos. Sibiul mi-a deschis porţile Pieţei Mici ca un părinte – fiului rătăcitor. Am găsit colţuri necunoscute în oraşul pe care credeam a-l şti pe de rost. Am găsit trăiri adunate în ghiduri pe care nu credeam a le scrie vreodată. Şi m-am găsit pe mine la o masă pe colţ, în cofetăria de la Bulevard (apropo, locul e atât de frumos, e elegant şi discret, musai data viitoare când mergeţi la mall, faceţi stânga-mprejur şi mergeţi mai bine pe mâna mea. acolo.) în pielea aia de clasa a şasea, cea care credea că orice e posibil. Că visele devin realitate şi lucrurile uneori se întâmplă doar fiindcă ni le dorim să se întâmple.
Să mergeţi şi voi pe jos, din când în când. Şi să îmi spuneţi ce (re)găsiţi.
hoinaru
bag seama ca sunt singuru care a stat sa faca ordine si curatenie prin casa weekendu asta :))
oh well…eu m-am regasit foarte bine si asa ;)) cred ca am fost gospodina intr-o viata anterioara…
David
eu cred ca am fost hoinar intr-o alta viata ;))
ca ma plimbam si eu prin oraselul meu acum cateva saptamani… si uitandu-ma ATENT la diverse… am facut DESCOPERIRI! 🙂
copila blondă
hoinarule, şi ce te opreşte să fii şi în viaţa asta? Mama ta ar fi cu siguranţă mândră. Şi fericită :p
David, la plimbare ai făcut legătura cu hoinaru’ şi viaţa anterioară? Fericitule :p
Da’ voi de ce nu dormiţi la ora asta?!
sorin
Pai eu cam merg pe jos. Masina mea e inca in faza de prototip. Ce regasesc, aceeasi oameni tristi, aceleasi magazine, aceeasi soferi nesimtiti, crezand ca trecerea de pietoni le da dreptul sa treaca fara sa-ti dea prioritate
artistu
Daca e sa vorbesc de Bucuresti, imi place sa iau la picior stradutele din spate de la cinema Patria / Scala sau din zona Mantuleasa si sa ma pierd in farmecul caselor alora vechi si cochete.
Daca ma gandesc la Sibiu, in conditiile in care am reusit sa calc de 3 ori in ultimii 2 ani, cred ca mi-as dori, ca in afara centrului vechi, sa mai descopar si altceva. Sa vad cartierele lui locuite, cu case sasesti sau unguresti in care parca a impietrit vesnicia, dar din care zumzetul familial iese continuu! 😉
Nicu
Si eu l-am descperit pentru vreo 2 luni 😛 , obligat fortat, dar e ok
maniak
aseara am plecat cu troleul pana la universitate dupa care pe jos pana la unirii si inapoi la universitate dupa care( cu troleul) in moghioros sa fac o alergare 🙂
Imi place sa merg pe jos, cu ratb, cu metroul,sa vad oameni, m-am saturat de masina , insa in bucuresti cand mergi pe jos parca esti privit cu dispret… asa am eu impresia!
nenea
obositor
Moise
Si eu sunt un fan al mersului pe jos:) aproape in fiecare seara aleg sa merg pe jos in loc sa iau 104 pana la unirii, e adevarat ca de la Vatra Luminoasa pana la Unirii fac 40 de minute, dar ma simt excelent sa merg pe jos singur cu mine si sa ma lipsesc de cunoscutele “spectacole” pe care RATB-ul le poate oferi
TiBi
Desi am masina, imi place sa mai ma plimb prin oras, pe jos!! E atat de linisit si nu simti stresul din trafic.
Xela
Lucrurile ÎNCĂ se întâmplă doar pentru că le vrem. Doar că acum am uitat cum să vrem cu adevărat, deci ele nu se mai întâmplă doar cu suflet. Le trebuie şi sudoare…
Xela
Mai bine nu-i credeam pe adulţi… Copiii ştiu mai bine.
Ciolanus
Unde mai pui ca faci si economie la combustibil 😉
Simplu
Frumos ;)) , si eu ieri am fost la facultate pe jos..tinand cont ca de la un timp numai cu masina am mers si zilele astea am avut talonul luat si a stat mai mult in parcare , chiar uitasem cat de bine este sa mergi pe jos..dar aici in Bucuresti..nu prea mai ai ce sa vezi , toata lumea este grabita , nervoasa , stresata (cum era intr`o melodie “Trag in piept aerul jegos de Bucuresti!”..) , in schimb de Sibiu am auzit numai de bine , nu am fost deloc exceptand un drum doar in trecere..(tot cu masina) , dar din poze si din povestite de la prieteni e genial..am zis ca anul acesta trebuie neaparat sa trag o plimbare de cateva zile prin Sibiu..acestea fiind spuse (dupa incep sa fiu prea plictisitor..) iti urez o zi frumoasa si sa ne auzim cu bine.
nina
Trebuie neaparat sa pun in practica treaba asta cu mersul pe jos. In afara de ceva drumetii prin munte, ma dau de gol ca eu la serviciu ma duc fara palton, ca oricum sunt cu masina 🙁
A.Faith
ca să redescopăr mersul pe jos, trebuie să-mi cumpăr alţi adidaşi. aveam unii luaţi astă vară din Bucureşti, cu care m-am plimbat mult şi care şi-au meritat fiecare leuţ cheltuit.
eşti în Sibiu?
Relu
Mersul pe jos e fantastic.. 🙂
copila blondă
Sorin, uneori şi pietonii uită că maşina aia are ceva mai mult de 80kg ale lor şi nu poate opri la pas.
artistule, dacă vrei cartierele Sibiului, îmi pare rău, dar nu prea le găseşti în starea aia, decât în operele de artă -cel mult. Asta ca să nu suferi o decepţie… :p În Sibiu centrul e foarte frumos. punct.
Nicule, tre’ să vezi jumătatea plinî a paharului 😉
maniak, tocmai, mie mi se pare că în Bucureşti treci neobservat. Sunt prea mulţi oameni pe stradă!
nenea, eşti un nene leneş înseamnă
Moise, chiar mă gândeam, sunt atât de puţine momentele în care mintea nu ne este bombardată cu informaţii. Când stai să te gândeşti că unii merg şi la wc cu căştile-n urechi…
TiBi, dacă ţi-l faci, poate fi aşa..liniştitor. Depinde încotro te îndrepţi 😉
Xela, cred că eşti singura care a înţeles “mersul” în context… sau poate restu’ nu a citit textul.
şi uneori, acolo unde nu mai e suflet, chiar şi sudoarea e degeaba
Ciolanus, exact. criză?
nu are legătură.
Simplu, ne auzim?! 🙂
nina, heh, mie mi se întâmplă să fac febră musculară când mă duc mai mult pe jos. Unde “mai mult” e de o relativitate groaznică.
A.Faith, la ora comentariului tău, deja nu mai eram. Dar da, am fost tot weekend-ul. Tu?
Relu, depinde cu cine îl acompaniezi 😉
Buddha
Ce bine ar fi dacă toţi şoferii cu bucile lăţite şi-ar da seama de treaba asta…
nicdan
7 ani am facut Bucurestiul pe jos si acuma am descoperit Bucurestiul din masina. Am pe jos insa , un kilometraj cum nu o sa am la masina prea curand. Poate o sa discutam la un moment dat si despre Bucurestiul de la perspectiva pedestrimii!
A.Faith
nah, n-am fost, dar mi-e dor şi aş vrea 😀
oricum, vruiam să te invit duminică la un concert la Bucureşti, dar nu m-am mai dus nici eu. şi s-a cam supărat domnul Buddha pe mine, dar o să mă revanşez eu 😛
copila blondă
Buddha, ştiu, şi dacă oamenii ar fi mai buni, dacă nimeni nu ar mai fura nimic, dacă s-ar mai omorî între ei… dacă am mai avea zăpadă peste 10 ani, frunze verzi în copaci şi aer de respirat. ce plictisitor, nu-i aşa?! :p
nicdan, bine bine, vezi că mâine am ultimul examen şi te aştept pe la mine. Nu la mine la Bucureşti. :p
A.Faith, te revanşezi faţă de cine că m-ai cam încurcat :p
A.Faith
faţă de Buddha, aducând mai multe persoane pe la diverse eventuri 😛
Powerpuff
Da, frumos sa te plimbi pe jos. Insa .. depinde si pe unde. Prin centrul Sibiului, Brasovului, Sighisoarei .. e nemaipomenit :X. Du-te in Ferentari si sa vedem ce o sa scrii pe blog dupa .. 😀
Relu
Nu am intotdeauna nevoia de companie. Pentru ca fata de altii, am alt ritm.
Prefer sa umblu singur, si sa ma odihnesc cu altii 🙂
Cristian
Mi-ai adus aminte de vorba unei directoare de firmă: “când ești îndrăgostit mergi mult pe jos” 🙂
Apropo de luatul mașinii peste tot, ăsta e un lucru care nu-mi place la SUA. Străzile sunt prea mari și prea lungi ca să-ți mai permiți s-o iei agale pe jos. Nu mai e ca-n București, unde de bine, de rău poți să ajungi din Drumul Taberei până-n Colentina.
Din Sibiu, mi-au plăcut dumbrava (parcă așa se cheamă) și muzeul ăla cu multe mori de vânt. Alea da locuri de plimbare. Nu că Podul Mincinoșilor ar fi de colo 😀
copila blondă
🙂
Am fost in Dumbrava, in Muzeul Satului si pe la Podul ala de care zici… over and over again. Cred ca avea mare dreptate tanti aia :p
p.s. merci de mail, Cristian
Alexandra
Ah, plimbatul prin oras!
Ce n-as da si eu sa pot face asta acum.
Dar aici in Montreal sunt -15 grade, nu prea iti arde de plimbare.
De abia astept sa vina primavara sa imi tocesc talpile pantofilor!
Cristian
@Alexandra: dar de patinaj sau schi de fond n-ai chef? 🙂
mama_lu_gheghe
Oho, mie-mi spui? Regasim totul, ne regasim pe noi insine mai ales dupa ce realizam ca ne-am cam risipit. Nimic mai “tainic” decat tu cu gandurile tale, hoinarind, mai ales fara o tinta precisa. Incercati asta primavara pe pamantul reavan , nu alei pavate sau betonate; precizez primavara e anotimpul meu (nu preferat ci venerat). E drept am privilegiul de a incerca aceste “senzatii” suficient de des traind, oarecum, la tara. Poate unii ne nastem cu foamea de… aiurea. Cred ca sunt “un caz” pt. ca inca de la varsta “fara amintiri” sau cum s-o fi numind acea varsta atat de frageda despre care nu stii decat ce-ti relateaza ceilalti, aveam nespusul “dor de duca” (stiam sa spun totusi haida!) si nu ma linisteam decat dupa ce eram scoasa pe portita casei. Haida=haide(n.a.). Copil rau, ce sa-i faci? Mirunel, iarta-mi greselile gramaticale , pleonasmele si ce-or mai fi ele p`aci. Mai uita omul cu anii si… mediul in care traim isi pune amprenta, pot s-o spun din propria experienta. De fapt e un pic mai complicat totul dar lasam pe altadata lamentarile.
nenea
ce urat! as spune comod
biliard
Mdea ar fi si la noi cat de cat o aroma de civilizatie daca nu am folosi ati folosi (eu nu o fol) sa mergi oriunde ca de te-a fatat mata in masina …
Blondo ai fost in Barcelona ai vazut cati oameni merg pe jos ce traffic relaxat oamenii au invatat sa fol bicicleta … la noi e sport extrem ca te trezesti pe sau sub capota unui chelios cu q7 x5 etc sau iei si injuraturi …
Da la noi e tiganie plus ca in Sibiu e mijto sa te plimbi centru orasu arata altfel decat jegu asta de oras si maj tarii …
Eu nu merg cu masina pri oras decat ffff rar …
TiBi
ei, acum sa ne vedem pe jos…pe ploaia asta mizera! atentie la masinile care vin in viteza, ne poate stropi!!!
eu si ....
Mersul pe jos face tenul frumos si piciorul mic.Nu-i asa? Dar ce minunat este sa iei zi de zi acest mijloc de locomotie.PEJOUL meu are vechime.Din frageda pruncie am tot mers.Ca mama -mi spunea: ” ca m-am nascut cu drumul pe spinare.”Tot mergind am vazut orasul crescind, dezvoltindu-se,modernizindu-se.Am vazut cladiri si strazi disparind, asa ,peste noapte. Am vazut copaci batrini ramasi singuri printre ruine,am vazut plopii falnici cazuti la pamint si case dezmembrate,pentru ca in locul lor sa se iveasca impersonalele blocuri cu zece etaje.Si tot mergind pe jos, pe aceasi ruta, am intilnit oameni pe care, cu timpul am inceput sa-i cunosc, sa le stiu obiceiurule. Cu unii ne-am privit mai atent si la un moment dat am inceput, chiar sa ne salutam.Pe unii nu i-am mai vazut si am auzit ca au murit.Pe altii i-am zarit impingind un carucior,sau ducind de mina un copilas.Mergind pe jos am vazut,primii ghiocei in gradinitele din fata blocurilor sau din curtile oamenilor,primii muguri de magnolie,am simtit arsita soarelui nemilos in zilele toride de vara.Am calcat cu placere pe frunzele ingalbenite ce scoteau un sunet plingacios in momentul cind, pasii mei treceau peste ele.Mergind pe jos,am prins in palma primii fulgi de nea.Mergind pe jos, am avut de nenumarate ori ocazia sa ma gindesc la cea-am facut azi si la ce voi face miine.Mergind pe jos am avut timp sa umblu prin sacul cu amintiri si sa-l scutur.Mergind pe jos… nimica din toate acestea nu le-asi fi putut face, daca-mi cumparam un abonament pe autobuz, iar in fiecare dimineata ma inghesuiam in el,stateam ca o sardea intr-o conserva, adulmecind mirosuri amestecate de transpiratie,Coco Chanel,si lemne arse in soba
PS:un oras nu-l poti cunoaste, cu adevarat, din autocar sau vizitindu-i muzeele, ci numai parcurgindu-i pe jos strazile,bulevardele,parcurile…
Malicious
Mersul pe jos, poate fi intradevar special. Nu ma refer la plmbarile romantice cu iubitul/ a. Ma refer la momentele placute de singuratate. Eu am trait o astfel de experienta acum vreo doua luni. Am iesit din casa, cu parul nespalat, cu ditamai ochelarii de soare ( mi-era jena sa umblu cu cearcanele alea), in trening, cu singurii mei adidasi albi, jegosi. Cu ipodul in urechi, “What a wonderful world” pe repeat. A fost fantastic, desi a fost o plimbare de doar 10 minute :X
http://www.maliciouspumpkin.wordpress.com
john
http://mergempejos.forumer.ro/ Asteptam toti pasinatii de mers pe jos… 😀