Cum am fost pe meleaguri natale mai des în ultima vreme, m-am nimerit, intenţionat de altfel, în cabinetul stomatologic în care îmi fac practica. Mi se povestise cazul care era aşteptat în ziua respectivă, nu dăm detalii, că cică actul medical e la fel de în secret ca şi cel bisericesc.
Altceva vreau să discutăm, nu cazul. Şi vreau să ziceţi voi mai întâi, pentru că nenea ăsta pe mine m-a uimit. Era tot broboane de sudoare pe frunte şi nici nu apucase să deschidă gura de trei ori. Abia ce mă benoclasem şi eu la el în cavitatea bucală, mă-nţelegeţi. Medicul nu ţinea nici un fel de instrument în mână, ce să mai zic de vreo seringă, cred că doar poza uneia în revistă l-ar fi trimis pe ăsta săracu’ în lumea viselor forţate, cu stele şi cai verzi pe pereţi.
Am dat-o cu psihoterapie spontană, cu ventilatoare şi şerveţele, omul era concurenţa principală la izvorul minunilor, din sursa: frică. La final, act terapeutic îndeplinit, pacientul zâmbitor în oglindă (semizâmbitor, că juma’ de faţă era căzută. Părerea mea e că faţa îi căzuse de când trecuse pragul cabinetului, dar na, teoretic e anestezia de vină…), îl întreb: Acum că aţi scăpat cu bine, îmi spuneţi şi mie, am o teribilă curiozitate, de ce v-a fost atât de frică? (mai ales că omul îmi zicea că mai fusese la acelaşi medic, iar revenirea lui însemna că a plecat mulţumit, nu killerit.) Ce îmi răspunde? Cică … într-o bâlbâială bruscă… n-a mai fost demult la stomatolog. /Şi ultima oară, atunci demult, aşa groaznic a fost? / Păih nu, da’ na, nu am mai fost demult… / Vă daţi seama că ăsta e orice numai un argument logic nu. Vă rog, răspundeţi la întrebare.
L-am pus pe gânduri. Şi l-am trimis acasă.
Data viitoare îi va fi la fel de frică. Fiindcă frică e peste raţiune. Chiar şi acolo unde raţiunea există.
Simona
Frica de stomatolog mi-e greu sa o percep dar in general ne e frica de nenea doctorul pentru un posibil diagnostic, pentru eventuale probleme (ne place sa credem ca suntem sanatosi tun, ca suntem invincibili si nimic nu ne poate atinge). uneori ne e frica si de tratament
artistu
Eheee copiii mosului, cand doctoru’ ala iti scapa pe la vreo 10-12 ani polizorul IN gingie (din neatentie) si incepe sa curga sangele, ca Dunarea prin Cazane, reactia la “sunetul mirific al polizorului” te ingrozeste. Si nu e o chestie pe care sa o poti controla. TU ZICI: “NU!” Dar uite ca amintirea aia infipta bine in subonstient, nu te lasa sa iti controlezi frica, orice ai face! 😉
rapas
Când ești copil, nu cred ca genetic ești pricopsit cu frica de doctori, insa chinurile prin care treci, copil fiind, la doctor (de ex: injectiile sau luatul sangelui), creaza in mintea imaginea unui om rău, de-a dreptul malefic, de care iti doresti sa te feresti.
In fine, cu timpul, înțelegi cum sta treaba și de cele mai multe ori frica dispare.
Nicu
Daca as sti sa fac ceea ce face un stomatolog si as avea instrumentele necesare, nu as calca pe acolo, dar o fac, si o fac constiincios cand e cazul. La mine functioneaza si in acelsi timp e mult mai suportabila “lucrarea facuta by my hand” 😛 . Revenenind….cum stau?? Infipt cu mana dreapta in manerul scaunului (inainte ca stomatologul sa se apuce de lucru) imbrobonat de sudoare rece ..aia de firca. Am si o tanti stomatolog fff tare, care are si simtul umorului mai ales ala negru. In timp ce sunt pe scaun isi aranjeaza “sculele” si la final ma intreaba ” inecepem?”….Raspund: ” nu Raluca hai sa mai stam…ce ai facut aseara?”
maniak
Eu nu am auzit pe nimeni sa moara la dentist asa ca nu mi-e frica de stomatologi. Mai degraba lesin la un doctor adevarat 🙂
Cum spuneam si altadata, ma speria seringa dupa care sunt calm ca o scandura, nu ma agit nici cand vad ca scoate mana plina de sange din guritza mea 🙂
Alexa
Ce pot sa spun… e ciudat cum adultii sunt uneori mai fricosi decat copiii. Eu una, am avut niste probleme cu dantura cand eram mai mica, dar acum slava Domnului, totul e ok 🙂
Dar atunci, cand trebuia sa imi faca vreo extractie, putea sa o faca si fara anestezie si nu ziceam nimic. M-au tot chinuit stomatologii, dar pana la urma, le sunt foarte recunoscatoare 😀
alphadog
Deci, doctori! Deci, orice fel de doctori? Deci, de ce îmi e frică de ei? Deci……deja mi-e frică.
Na, acu’ şi tu. Mie nu mi-e frică de DOCTOR, se presupune că n-a făcut şcoala degeaba şi ştie ce face. Îmi e frică, în schimb, de individul care îmbracă halatul cel alb (sau verde). Dacă e cumva tembel şi-mi taie cocoşelu’ aşa de chichi, cu toate că eu mă duc la el să mă operez la sept??? Întotdeauna cînd mă las pe mîna unui doctor mă întreb: “o fi bun sau o fi rău?” şi m-apucă frica!
corina
da, si mie imi este frica de doctori, da parca de stomatolog si mai tare. urasc zgomotul facut de polizor si am parca un nod in stomac toata ziua. sper de acum sa fie mai bine pt ca actualul meu prieten este stomatolog …sau mai rau poate?:))
rapas
@ maniak : ce vrei sa spui cu doctor adevarat? Dentistii nu sunt doctori adevarati?
copila blondă
Nicule, mama are o vorbă, zice că numa’ să ne tăiem nu putem şi acasă, în rest pentru nimic în lume nu merită să stai în spital. Că mergi cu o bubă şi pleci cu 5. Bine, mama e o zgubilitică. Crede că le ştie pe toate. :p
maniak, vrei să îţi povestesc lecţia cu accidente pe scaunul stomatologic? Guess not 😉
alphadog, păi trimite-l şi tu la biserică mai întâi! :p
rapas, nu am sesizat nuanţa. Maniak, ieşi afară!!! :)))) :))))
copila blondă
p.s. la final, zic eu tot ce cred, că am făcut un mic “research” în ultima vreme
maniak
Ma mir ca nu te-ai atacat de la inceput 🙂
Da, vreau sa imi povestesti , dar nu lectia, intamplari adevarate posibile in ziua de azi.
Parerea mea este ca stomatologii nu sunt real doctors 🙂 mai traieste omu` fara un dinte sau cu o carie 🙂 niste lasi :p
Nicu
@ Copila Blonda
Mama la Copila blonda .. va iubesc 😀 pt. ce ati spus
mama are un elefant albastru
pai nu-si mai amintea daca data trecuta cand a fost il durea.. asa ca a presupus din start ca o sa-l doara.
daca o sa mai vina inca o data in viitorul apropiat dupa ce l-ai tratat tu sigur n-o sa-i mai fie frica :))
o sa lesine direct 😛
Buha Neagra
Cum ai concluzionat, copila balaie, frica nu e mereu conectata la ratiune. Nici io nu am avut de suferit la dentist in veci, dar cind e de mers, tremura carnea pe mine.
Ela
Clar nu sunt un exemplu la capitolul “mersul la stomatolog”. Desi nu am suferit niciodata traume propriu-zise acolo, am fost intotdeauna speriata. Dintisorii i-am schimbat normal ( varianta cu ata legata de usa mi s-a parut cel putin sadica 😀 ), carii nu prea am avut, insa, pur si simplu nu imi place sa merg la dentist! Poate pentru ca nici nu am dat peste un doctor in care sa am incredere, care sa ma faca sa ma simt in largul meu acolo pe “scaunul magic”. O singura data am mers cu prietenul meu la doctorului lui ( care avea o asistenta draguta :)) Mie imi placea doctorul, lui asistenta ) si am fost destul de relaxata. Asta timp de un an, dupa care mi-a cazut plomba. Nu m-am intors acolo! 🙂
brontozaurel
Eu am o frica de tot ce nu imi este familiar in general. Imi este frica de alti oameni. Sau poate nu neaparat de oameni, cat de intalnirea cu ei. Groaza aia ca as putea sa par penibila. Asa ca sunt foarte putini oamenii in preajma carora nu sunt foarte incordata cel putin in primele minute si asta de fiecare data cand ii intalnesc. Ca dupa aia se pot schimba semnificativ lucrurile e alta chestie.
Acum in particular, ce ma face pe mine sa nu ma simt in largul meu cand ajung intr-un spital.
-Mirosul. Mirosul^n, unde n un numar foarte mare.
-Povestile cu tenta “horror” auzite de la altii. Uneori chiar daca experienta proprie (asta na, in cazul meu, ca din fericire, experiente traumatizante n-am avut) si partea mea rationala contrazic povestile. (exemplu: cand am ajuns cu aripa rupta in spital, alte babe care erau internate pe acolo mi-au spus ca o sa-mi ramana ditamai semnul, o sa am dureri groaznice, ameteli, greturi dupa ce o sa fiu operata ca sa-mi bage tijele. Acum stiu ca semnul e de mai putin de un centimetru jumate si m-am simtit chiar foarte ok dupa ce m-am trezit)
-Senzatia ca am pierdut controlul. Daca am ajuns acolo, e ceva ce nu pot sa rezolv eu. Ma sperie sa nu inteleg ce mi se intampla. Pentru ca, in cazul asta, imaginatia mea bogata o ia razna. Aici ar veni teama mea de anestezie generala. Imi venea sa ma apuc sa-mi rod papucii, sa rod peretii de frica. Daca nu reusesc sa ma mai trezeasca? Daca mor in somn? Dupa cum spuneam… imaginatia mea bogata 😛
-Vinovatia. N-am avut pana acum nici o problema cu adevarat serioasa (as in life threatening – knock on wood!!!). Cateodata ma simt foarte vinovata ca-i ocup timpul omului cand altii au probleme mai serioase ca mine. Nu vreau sa-i par ca si cum abuzez de timpul lui pe care -ar putea dedica altora.
Ma ajuta foarte mult sa ma relaxez: -experientele pozitive (= stiu ca nu m-a “killerit”, dupa cum te-ai exprimat si tu 😆 )
-daca se poarta frumos cu mine (nu e sictirit, imi vorbeste frumos, glumeste cu mine, eventual imi si explica ce-mi face)
Daca sunt indeplinite conditiile astea, ma transform intr-un pacient relaxat ca un pui de husky atunci cand ii dai jucaria preferata.
ada
Pai de ce mi-e mie frica de dentist.
1. Doare. Pe bune.
2. Mi-e urat sa astept la usa dumnezeului in alb cu teama in suflet.
3. Mi-e groaza de teoria pe care o sa mi-o faca. Ma duc acolo sa ma ajute si sa mi puna petic la dinte, nu sa ma faca sa ma simt prost.
4.shit happens. o patii si eu cu freza-n gingie. Nu o fi mare buba prin care sa imi iasa matele, dar nu e nice.
Bau
Să-ţi spun o chestie. Mi-e frică de melci. Dar nu mi-e frică puţin aşa, când pui un melc la 10 metrii de mine şi îmi spui că e melc o iau la fugă. Să vii cu el la 2 metrii de mine în mână şi încep să ţip, să mă crizez ba chiar să plâng (asta dacă nu pot să fug). E oribil.
Şi totuşi melcul e la 10 metrii şi i-ar lua vreo 2 ani să ajungă la mine şi încă 100 să-mi digere vârful degetului mic.
E absolut iraţional, dar e.
copila blondă
foarte tari reactiile 🙂
sophy
mie nu mi-e frica de dentist. adica atunci cand eram mica plangeam cu doua zile inainte sa ajung la cabinet.
acum nu mai e asa. l-am descoperit pe doctorul ce mi se potriveste..si imi place foarte mult la el, cu el, de el..nu intelegeti gresit..nu sunt indragostita de el (omul are doi copii putin mai mari ca mine, amandoi studenti la stomatologie de altfel). si cand trebuie sa ma duc o fac cu drag, pentru ca vorbeste frumos, avem ce povestii (atunci cand nu stau “gura casca”) si sunt prietena cu copii lui.e perfect 🙂
gheghe
“nu vorbi prostii ca te duc la popă să-ţi taie limba”, “fii cuminte, altfel te duc la doctor şi-ţi dă injecţie”. da’ un “nu conduce beat / nu fura / nu viola minore că te duc la puşcăriaş să ţi-o dea la caca” n-ar zice vreo mamă proastă de copil prost din ţara asta.
scuze de nervi şi off-topic
BoBo
N-aş putea spune că am mers la stomatolog şi nu mi-a scos o măsea fără anestezie…
Liviu
E foarte logica ultima fraza. Nu penultima. Cum sa nu-ti fie frica la dentist cand unii sunt disperati si cand vad cum se face o injectie… la televizor. Mult timp si eu eram timorat, pana a trebuit sa iau 10 zile de penicilina la buca stanga (pe dreapta n-am luat niciodata, asta e sacra). In 2007 am fost la un dentist foarte de treaba (ii zicea sotie-mii “hai, gagico, sa vedem ce reparam azi”, nu ma supara atitudinea lui, desi era destul de tanar si de impertinent, dar facea treaba bine). I-am oferit in dar cariile si niste extractii, plus ceva operatii, plus etc. si i-am lasat (tot eu!) 20 de milioane in sertar. Super, nu? Trebuie sa-mi mai fac o operatie, am un premolar crescut in boldul palatin. Inca nu ma duc. Not yet… Not yet…
BabyRacy
De ce mi-e frica de dentisti? pentru ca nu am control absolut deloc. Pentru ca acele sunete par a unor instrumente de tortura. Pentru ca daca incepe sa te doare, sigur o sa te doara si mai rau daca va continua, si daca a inceput sa te doara, logic nu poate lasa lucrarea neterminata, deci esti condamnat. Pentru ca nu am rezistenta la durere, iar sunetele aparatelor ma sperie groaznic si tot timpul stau incordata, hiper-in-garda ca ceva o sa se intample. Probabil de aceea sunt trairile exacerbate. Pe scurt “formula magica” e : 1.nu ai control + 2.te doare + 3.nu poti decat sa asisti, ceea ce bineinteles e inclus in punctul1. Yo ti-am zis, nu inteleg de ce nu se introduce anestezia generala.. Ah! si mi-e frica sa-mi iau un extraveral sau ceva inainte ca sa nu faca cine stie ce reactii cu anestezicul..belea:(((
Liviu
PS: Daca stii vreo varianta care sa eludeze operatia… as fi recunoscator for mai intaier laif!
sorin
Eu am o oroare de medici. Nu trebuie sa ne fie frica, pentru ca ei ar fi cei care ne-ar putea salva de anumite probleme, dar in Romania iti este frica.
biliard
Pt ca alaturi de politie si invataman asta e un domeniu plin de incompetenti (mai urmareste si tu ce se intampla pe la noi prin spitale)
A si nimeni nu iubeste stomatologii 🙂 eu unu nui suport si nu stiu pe cineva sa se duca cu drag …
Dojo
Cu dentistul am rezolvat-o de niste ani, asa ca merg super relaxata acolo. Ultimul atac de panica l-am avut insa in urma cu 2 zile, cand am fost la un consult de gineco. Din ala normal, ma programasem din proprie initiativa, ca asa e bine. Mai, tremuram cand am ajuns acolo, desi is un cal de femeie si nu prea am apasari din astea. Aveam o carte de citit (ma asteptam sa am ce sta pe acolo), asa ca nu se vedea ca aveam culoarea hartiei.
Culmea este ca intreaga experienta a fost de-a dreptul placuta. M-am schimbat intr-un halatel in alta camera si am primit niste “slapi” de unica folosinta. Tanti doctor a fost absolut simpatica. Ne-am luat la povesti si la glume, incat nu am stiut cand a inceput si s-a terminat consultul. Si citisem tone de povesti din alea de groaza, cat de tare doare uneori si cum se poarta si etc.
Zau daca nu imi vine sa merg saptamanal acum. O frica idioata si pana la urma nefondata, clar bazata initial pe povesti de adormit copiii. Sunt o tipa de un “privacy” criminal (nu suport sa ma dezbrac in public, nu fac topless etc.), deci chiar ma asteptam sa ma simt ca ultimul rahat. Si totusi, pentru ca tipa stie cum sa se poarte si cum sa iti distraga atentia, chiar am trecut peste experienta asta cu un zambet din ala incantat, de ai zice ca a facut din altele cu mine.
Avantajul meu pana la urma a fost ca m-am informat bine inainte. Am citit tot ce am prins despre ea si stiam ca este OK. Asa ca am mers la un medic care sa imi faca vizitele bianuale chiar placute.
A.Faith
tu o să mă faci pe mine să mă duc la dentist cu atâtea articole pe teme de gen.
oricum, trebuie să recunosc o chestie: mie mi-e frică de mor de analize. să nu-i văd p-ăia cu acele-n venele mele că fac urât 😐
copila blondă
adun acuşica tot ce mi-aţi furnizat voi pe cia, mîine vine partea a doua! 😉
copila blondă
băi, A.Faith, tu eşti bărbat sau ce eşti tu?! :p
A.Faith
bre, bărbat sunt până văd sânge sau mi se ia sânge. după, văd negru şi pic. traume
brontozaurel
I hate needing help. I’m tough, I’m strong, I’m unbreakable… right! It sucks watching these affirmations crumbling to pieces under the gravity of reality. I like to handle things on my own because I have a hard time trusting others. But once one has earned my trust, 😉
copila blondă
😀
A.Faith
join the club brontozaurel
victorblog
uşor de zis din prespectiva ta.
cum nici eu n-am mai dat pe la cabinet de mult, iar o să-mi tremure genunchii ca bunicului din reclamă…
habar n-am de ce.