Creierul meu obosit

Să vă spun aşa: după ce ieri am dormit vreo 3 ceasuri în loc de sfintele 8 de somn necesar funcţionării fiziologiei personale şi după ce am pierdut şirul cafelelor ingurgitate (motivul nefiind o notă ţintită, ci o promisiune făcută), iar inclusiv bunul simţ al acordului logic între subiect şi predicat m-a părăsit fără regrete, cofeina se încăpăţânează să mi se plimbe prin vene. Şi m-a ridicat din pat la 9 dimineaţa. Sâmbăta!!!

Iar pe net (m-am spălat pe ochi înainte, am şi aerisit în cameră, nu săriţi!) găsesc la Sebastian un test haios, care cică îţi arată vârsta bătrânului tău creier. Durează 2 minute, pe ecran apar câteva cifre, după o secundă dispar şi figura e să ţi le aminteşti şi să le clickuieşti în ordine crescătoare.

În ceea ce priveşte rezultatul obţinut de mine în contextul culorii părului, orelor de somn şi aparenţelor, acesta mă bucură într-un fel. Mai ales că se putea şi mai rău. Adică, dacă i s-ar cere părerea lu’ tata, mai mult de 11, hai 12 nu mi-ar da… :p

p.s. Ştiu,în ultima vreme am două obsesii. Testele şi învăţatul. Da’ uneori e un strop de fun şi în astea..

p.p.s. Ştie careva chineză?