Asta e concluzia la care am ajuns demult, dar azi mi-am amintit: da, domne, e avantajos să fii medic. Cu asteriscul de rigoare, medic bun. Şi culmea e că mi-am amintit în timp ce mă găseam la o conferinţă de advertising.

1. În contextul crizei financiare: e avantajos, fiindcă indiferent de concedierea în masă sau de valoarea euro, oamenii tot se vor îmbolnăvi şi vor alerga la medic într-un suflet. Într-un picior sau cu-o falcă-n cer şi una-n pământ, în funcţie de consultul interdisciplinar solicitat. Medicii au avut întotdeauna de mâncare, chiar şi când poporul flămânzea de sărăcie. Cu atât mai mult, foametea scade imunitatea, iar imunitatea scăzută a unora ridică nivelul de solicitare al altora. Lanţul slăbiciunilor. (Grotescă glumă. )
2. În contextul globalizării: e avantajos fiindcă meseria asta nu e transferabilă. Ceea ce presupune o apropiere, o asemănare, aceeaşi rasă,  încrederea în medicul tău, îl vrei aproape, abordabil şi disponibil, etc. Toate acestea sunt valori netransferabile.
3. În contextul economic: e avantajos fiindcă nu trebuie să plăteşti pe Leo Burnett să te promoveze. Ştiaţi că doar 18% din valoarea preţului de pe raft a unui produs reprezintă costul lui propriu-zis de producţie? Restul e distribuţie şi publicitate. Super. Şi având în vedere că în România la ora actuală (medici stomatologi) se lucrează cu aceleaşi materiale ca în Occident, doar la preţuri mult mai jalnice, e evident unde se pot duce augmentările, să zic. În valoare adăugată pe milimetru cub de materie cenuşie care coordonează MANOPERA. And ,to cut the long story short: promovarea medicului se autofinanţează din munca lui. Restul e word of mouth. Un medic bun e cel mai bun viral ever. Un medic prost e chiar şi mai şi :p   Aşa, şi ce nu băgăm în buzunarele agenţiilor de publicitate, investim în aparatură şi materiale. Ceea ce o să ni se întoarcă înmulţit. E şi medicina asta o strategie, nu?! 😉
4. În contextul ‘introspectivei’: e avantajos fiindcă iei parte la microsuccese profesionale. Ca atunci când erai mic şi te bucurai că stătea castelul de nisip în picioare. Neamţul are o expresie -am mai zis eu- “Erfolgserlebnis“. Se traduce prin “experienţă de succes” şi se referă fix la bucuria aia de a vedea ceva ieşit din mâinile tale. Când lucrezi la un birou, chiar pe cel mai ergonomic scaun, cu cel mai ultraplasmatic LCD :p şi cea mai blondă secretară, chiar şi când produci sume cu multe zerouri şi euro în coadă, tot parcă lipseşte ceva. Asta spunea Răzvan Mătăşel azi. Că noi avem impresia că toată munca lui e doar de creativitate şi suntem fascinaţi. Dar, creativitatea AIA, ideea AIA genială vine o dată pe an, dacă. În traducere, rar. Şi i-am citit omului un fel de nostalgie după bucuria aia sinceră produsă de castelurile copilăriei sale. Avem nevoie să ne simţim utili, iar pentru asta trebuie să vedem ceea ce facem, nu doar nişte consecinţe exprimate în date şi cifre. Asta ne ţine motivaţi. Nu numai răsplata materială.
5. În contextul perspectivei: e avantajos să fii medic, pentru că timpul mereu va trece în favoarea ta. Orice an în plus de experienţă aduce şi încrederea celorlalţi în tine, medicul. Timpul te creşte, la propriu. În multe alte domenii, te usucă. Te rutinează, te plafonează. Fiindcă adesea, se cere o prospătură. Iar creativitatea se bazează pe nemaivăzut, în schimb, medicina se bazează pe văzut, ştiut, tratat. Been there, done that în advertising e caca. În medicină, e ştiinţă.

Diferenţa e că în advertising ne jucăm. Medicina, în schimb, nu prea e fun. Că e pe bune.

p.s. Prăjiturel, azi ne-ai tras clapa, voiam şi eu să te cunosc (am auzit atâtea despre tine!), da’ poate ne vedem la celelalte conferinţe 😉