Luna: December 2008 (Pagina 3 din 8)

Citatul promis

Că blondele care gândesc îşi şi respectă promisiunile :p

Instinctul, când e doar instinct, nu are preferinţă. Nu are, în sine, impuls către o perfecţiune. […] şi atunci, orice îl satisface.

[…] iar în universul uman, perfecţiune înseamnă nu ceea ce e mai bun decât restul, ci ceea ce se remarcă într-o anumită ordine de calitate.

Graţia expresivă a unui mod de a fi, nu corectitudinea sau desăvârşirea plastică, este, după mine, obiectul care provoacă efectiv iubire. Şi viceversa: când subiectul, în locul unei iubiri adevărate, se pomeneşte aruncat într-o falsă ambalare – din amor propriu, din curiozitate, din orbire momentană-, surda incompatibilitate pe care o simte în fond cu anumite detalii ale celeilalte persoane e un semn că nu iubeşte. În schimb, incorectitudinea sau imperfecţiunea figurii din punct de vedere al frumuseţii pure, dacă nu este monstruoasă, nu stă în calea iubirii.

Jose Ortega & Gasset

Hai, mai bine de iubire să vorbim

sau despre instinct. Şi despre comoditatea de a ne lăsa prinşi într-un amor nebun. Cu orice străin disponibil afectiv. Cu primul venit. Sau ultimul rămas la coadă. Pentru că singurătatea presupune curaj. Ca orice sinucidere. Şi, de aceea, puţini o aleg.

Ceva de genul: Stand for something or you’ll fall for anything.

(voiam să pun un citat din Ortega&Gasset, dar nu mai înţeleg ce-am mâzgălit pe o fiţuică. Dar caut mâine în carte, promit. Un weekend plin vă doresc, doar nu-l umpleţi de cumpărături. Asta e comun oamenilor obişnuiţi. Alegeţi să nu fiţi obişnuit azi. Alegeţi întotdeauna să fiţi cel care iubeşte mai mult, decât cel mai mult iubit. E singura poziţie care implică total.

Ţine minte asta. Şi refuză să culegi. Încă puţin… )

Stand-up Charity cu trupa Deko

Luni seara, începând cu 8 jumătate, trupa Deko prestează în club A. Intrarea 15 RON . Toate intrările vor fi donate către Centrul de Plasament Orhideea.

Alte detalii nici nu cred că mai contează. Doar meritul celor de la Daafaceri şi susţinătorilor.

Daţi mai departe. Vestea şi meritul 😉

Ce cadouri să NU facem anul ăsta(I)

Nu v-aţi săturat de toate sfaturile şi sugestiile colorate de pe afişele de la metrou sau de pe spam-ul din poşta offline? Toate revistele “de specialitate” se pricep la

  • ce i-ar plăcea iubitului meu să găsească sub brad,
  • ce parfum nu-i dă greţuri matinale lu’ mama
  • şi care ceas elveţian s-ar asorta cu personalitatea lu’ tată-mio

Sună cunoscut?

Ceea ce mă duce la concluzia că anul ăsta toată lumea va primi ce îşi doreşte => toată lumea a fost cuminte. Dar, criza financiară stă drept dovadă că nici vorbă să fi fost cuminţi, ba dimpotrivă, dacă până acum măcar credite căpătam -s-avem şi noi de-o porcărie pe masa de Crăciun ori o măslină sub brad- situaţia s-a schimbat, iar unii primesc lunar, în loc de rata la bancă, venitul de şomaj. Nasol moment.

Azi am fost la Sala Dalles, la târgul de Crăciun. Ştiam exact ce vreau, dar când am încercat o succesiune de inspir-expir, mi-am dat seama că sunt ca în Run for life (era un joc...) Horror. Şi mi-am amintit de senzaţia aia de pe la 1-2 noaptea din cluburi, când te ia cu transpiraţii şi broboane la mustăţi , sufocări şi freze pleoştite,  coate în figură ori lovituri sub centură. Plus, frecatul interpersonal, care intră-n standard.

Mâine mă duc iar. Da’ mai în zori, ca tot omul consumator de O2 şi spaţiu vital. Şi din tot kitschul care abundă, cred că e mai important să ştim ce cadouri să NU facem anul ăsta. Pentru că multe prostioare ne fac cu ochiul. Dar suntem prea crizaţi săraci să cumpărăm atâtea.

Fără datorii în noul an

Pe parcursul drumului meu prin împodobita urbe ieri, am auzit diverse bazaconii, păcat că nu le ţin minte pe toate. Dintre care a rămas încârligată în zbârcita mea memorie (ce-oi avea azi cu atributele antepuse) fraza bărbosului cu privire resemnată, de la poştă. Eu eram acolo pentru două copii xerox. Întreb la ghişeu, afirmativ -maşinăria funcţionează, mă pun la coadă. Pardon, la coaaaaaaaadă. Şi zice omu’ – care şi el tot după xeroxuri umbla- că la poştă tre’ să ai răbdare, orice ai face. Că dureazZzză.

Skip. Alt adevăr general îl scoate o gură anonimă, dar adevărat grăitoare: că mulţi se înghesuie pe la ghişee în perioada asta, să plătească toate datoriile. Aham. Şi mă gândeam că e un fel de paralelă cu rezoluţiile pentru noul an. Pentru aţipit conştiinţe (acceptaţi “ieşirea” tranzitivă a verbului ca pe un fel de favoare personală, nu rămân datoare :p) .  Ca atunci când am zis că încep anti-alergie- regim ăsta aducător de zile negre şi nesărate, iar cu o zi înainte am halit tot ce însemna avocado cu muuuuultă sare şi piper (din frigiderul personal, nepregătit fizic şi psihic, mai ales, pentru asemenea vremuri grele). Şi am topit ciocolata din Adventskalender. Ca atunci când te laşi de fumat, dar îţi cumperi un ultim pachet.

Ne achităm impozitul, oare, în speranţa de a nu mai primi vreodată înştiinţări de plată? Ne facem rugăciunile, crezând că nu mai murim niciodată? Ne tratăm mahmureala în timp ce ne jurăm că e ultima din viaţa noastră? Până când? Până  la următoarea factură.

Christmas Blog-Party

După reacţiile pe care le-am primit după prezenţa de la Web Club, cred că sunt pe cale de a-mi da seama că am pseudotrăit fantezia dublu-i. În traducere liberă: imposibilo-interzisă . (Mai ştiţi cum ne explicau ăia la română diferenţa între iubirea imposibilă – Hyperion&Cătălina- şi aia interzisă -Romeo&Julieta? :p)

[       În continuare aş vrea să fac o legătură- la scară mult mai, mhhm, virtuală…-  între francmasonerie şi web club de ieri; că între francmasonerie şi blonde -nu se pune problema. Din cauza diferenţei, mă-nţelegi. Dar nu ştiu ce e mai mult (legătura, zic): interzisă (femeile nu sunt acceptate, e lege) sau imposibilă :))) Mereu mi-am dorit să fiu bărbat. Ăsta e unul din motive. Iar exclusivitatea întâlnirii de aseară (pe care încă o privesc nedumerită, dar bucuroasă) îmi satisface puţin fantezia dublu-i de care vorbeam mai încurcat decât am putut scrie vreodată. (Fac vreun sens?)      ]

Şi sâmbătă se mai întâlneşte lumea o dată (nu numai francmasonii internetului, de data asta) la o haleală în grup, tocmai cum se cuvine în sfânt post al Crăciunului: cu porcării şi apă plată. Apă plată pentru copile, că porcăriile sunt cu sare şi pentru oameni mari.  Asta în cazul în care mă mai primesc organizatorii, după lectura acestui post în top coerenţă. Ce voiam să spun: sâmbătă- Christmas Blog Party, de la 18.30. Detalii aici.

Daţi sfoară-n ţară.

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 121 queries in 0.189 s