Mandru de tine

După a doişpea (în prima zi de şcoală absolvenţii se întâlnesc la festivitatea de deschidere, pentru a se întâlni unii cu alţii şi unii cu profii-aşa e obiceiul), directorul Brukenthalului absolvit -un om pe care pupincuriştii îl adorau- a cerut o listă cu fiecare la ce facultate a intrat. Le-am zis alor mei dragi colegi că să-l trăznească pe ăla care scrie ceva în dreptul numelui meu.

Se uitau ca loviţi de tren, că de ce şi cum să fac aşa ceva. Foarte bine. Fiindcă nu are motive să-şi atribuie nici sfert din succesul meu, nici insuccesul la puterea a zecea. Fiindcă nimic din ceea ce eram în acea zi nu i se datora. Nici lui, nici liceului pe care îl conducea.

Nu arunc blesteme şi nici nu arăt cu degetul. Doar pretind dreptate când ajungem la împărţirea meritelor. Mi-a plăcut liceul, m-a bucurat perioada, dar fără legătură cu şcoala. La propriu. Şi mi-e ciudă fiindcă am pierdut timpi pe care n-o să-i mai am când încep facturile să vină pe numele meu şi vasele să se strângă în chiuvetă. Nu au ştiut să mă trezească şi era de datoria lor să o facă. Acum porneam cu un handicap faţă de tot ceea ce aş fi putut fi, şi totuşi nu porneam prost. Dar şi pentru fărâma aceea de “nu prost” se găseau doritori de a primi credit.

Iar azi, mă enervează fiecare ăla care se trezeşte să îmi spună că i-am fost elevă. Da??? Şi cum mă cheamă?! Că nici atunci nu ştiai, ce pretenţii să mai am acum. Nu e obligatoriu să ţii minte numele tuturor mucoşilor. Dar e de bun simţ să nu te mândreşti cu reuşitele lor.

Mereu când visam legat de şcoală şi examene, mă visam în generală, cu profii de acolo. Până am dat de facultate, altă mâncare de peşte. De am ajuns să visez profi şi subiecte, ba chiar rezolvări şi terminologii pe care nici nu ştiam că le-aş putea şti vreodată… Şi mă întreb, oare care şcoală îşi merită laudele pentru ceea ce suntem azi? Şi înclin să răspund, că aceea care îşi reproşează greşeli. Fiindcă numai aceea îşi asumă responsabilitate şi se implică. Fiindcă ceva poate fi “datorită ţie” numai când sunt şanse şi pentru “din cauza ta”. Ori, când vânezi numai lauri…

Părinţii, dragilor. Ei sunt de vină şi doar lor le pot mulţumi. Aici nu mă mai contrazice nimeni :p

Articolul anterior

Recomandat in cura de slabire

Articolul următor

Să vreau televizor?

23 Comentarii

  1. Știi, cred că și experiențele inerte ne-au ajutat.

    0
  2. ai dreptate la partea cu parinţii, cel mai mare merit e al lor. dar la partea cu profesorii, poate nu i-ai avut tu pe cei mai potriviţi. eu am avut în vara întâlnirea de zece ani de zile. şi după atâta amar de vreme, am rămas şi eu surprins că toţi profesorii îşi aminteau de mine, poate mai multe decât îmi aduceam eu aminte. profa de economie m-a dat exemplu în faţa claselor reunite de cel mai slab elev la economie care l-a avut vreodată, profa de latină m-a lăudat pentru stilul meu inconfundabil de a chiuli. eu unul am avut nişte profesori de nota un milion şi le sunt foarte recunoscător.

    0
  3. “Şi mă întreb, oare care şcoală îşi merită laudele pentru ceea ce suntem azi?”… pai toate si niciuna. Si daca ai fi “facut” scoala intr-un sat care nu se afla macar pe harta poti sa obtii merite. Nu conteaza scoala, ci elevul/studentul in sine. Daca vrei merite, incerci sa ti le dobandesti, daca nu, cuvantul “pasiv” nu exista deagaba. 😉 … mama ca ma pui sa socotesc (Spam protection: Sum of 3 + 11 ?), am dat degeaba la profil uman 🙁

    0
  4. Eee, si profesorii AVEAU un merit, cât de mic…mai ales cei din generală, cei care te formeaza…in schimb astăzi învăţământul este jale, un dezinteres total, si din partea elevilor, dar si din partea profesorilor 🙁

    0
  5. Eu m-am bucurat enorm c-am scapat din ghearele liceului. Am avut doar 2 profesori pe care i-am admirat si pe care ii admir si respect si astazi. Cand ne intalnim, tot timpul stam la povesti macar 10 minute. Si sunt povesti de-alea de care esti mandru, ca tu, fost elev, ai ajuns sa ai un subiect comun de discutie cu profesorul care candva te scotea afara, te punea absent nemotivat si iti dadea un 2 ca ai copiat.
    Eu consider ca o parte din ceea ce sunt astazi sunt datorita lor: i-am admirat mult si am incercat sa am macar un pic din toata demnitatea lor.

    0
  6. Eu nu-mi reneg profii din liceu. Datorită profesoarei de română, care mi-a fost şi dirigintă, mi-am dezvoltat mult din aptitudinile pe linia asta. În plus, bunul ei simţ şi delicateţea cu care trata şi situaţiile profund ne-delicate mi.au fost lecţie de viaţă. Profa de latină mă ciuruia ba cu 4, ba cu 10 şi-mi zicea că io ori ajung bine, ori ajung foarte prost. Profa de istorie se ruga de mine să reţin şi datele, nu numai faptele (mie-mi plăceau poveştile, nu-mi băteam capul cu cifrele). Profa de chimie îmi zicea că am o privire bovină :)) şi că nu-s în stare să învăţ o materie isteaţă cum e chimia, eu pot numai să tocesc la alea umane (dăăăăăăăăăăăăă, de aia nu eram nu la un profil real). În fine, de la toţi, fie buni, fie răi, am învăţat câte ceva şi am simţit că îşi dau interesul ca eu să devin, nu numai să fiu.

    În schimb, nu am respect pentru profii din facultate. De obicei, nici nu dădeau pe la cursuri, iar când veneau, dictau cursurile mot a mot, având evident pretenţia să le redai citatele întocmai la examen. Am învăţat mai multe de la asistenţi decât de la ei. Iar dacă dădea Domnul să vină prof.univ.dr. la cursuri şi să nu fi tu, pentru că s-a întâmplat să te angajezi în branşă, nu conta că acumulezi experienţă practică în acest fel, ci că lipseşti de la predarea înalt teoretic-academică a domniei sale. Cu aere de prea-înaltă şi nejustificată superioritate, fără să se apropie de studenţi, foarte slab pregătiţi, profii din facultate mi-au lăsat un gust amar.

    0
  7. naty

    profesori generala : nota 10. Le multumesc tuturor pt implicare, pt devotament si pentru tot ceea ce am acumulat in decursul celor 8 ani, pt ca si invatatoarea a fost de exceptie.
    profesori liceu ( exceptie profa de fizica): nota 2 – dezinteresul era motivul lor de prezenta la clase. Imi rasuna si acum in minte cuv dirigintei care mi a spus la finele clasei a XII a ca nu ma vede terminand o faculta si as vrea sa i “bag pe gat” 2 diplome de absolvire ca sa o linistesc.
    profesori faculta : ai pile – ai parte (calitate indoielnica) sau ai bani – n ai sesiuni. si uite asa am trecut ca trenul prin gara, spre norocul meu ca am avut informatii suficiente la indemana si setea necesara de a le acumula.

    0
  8. yep… cam asa e. cea mai tare e profa de biologie din liceu – n-a reusit sa ma faca sa pricep anatomia aia si nici sa ma faca sa imi placa, nici macar lectia despre sistemul ala de asigura continuitatea speciei, da a fost singura care a stiut sa imi tranteasca un 2 (mai sunt si altii) – si in mod tare ciudat acu’ de fiecare data cand ma duc la scoala ma ia in brate si ma pupa de parca as fi fi-su’ si cica : “vezi, daca ti-am dat 2-ul ala cand trebuia…” putea sa si-l pastreze ca poate intram la buget din prima daca nu era ea si la fel si profu’ de fizica – ditamai domn’ director din cauza caruia era sa pic 2 examene de golurile pe care le aveam cand am terminat liceul.

    0
  9. Cristian

    Eu sunt mulțumit de profesorii care i-am avut în generală și în liceu. Chiar au avut o contribuție la dezvoltarea mea. Despre cei din facultate nu am însă o părere prea bună. Au fost câțiva foarte buni, dar din păcate prea puțini.

    0
  10. Si te luai de mine cand ziceam ca scoala e waste of time

    Am avut 2 profi monumentali
    Profa de Ist din Generla -> olimpic ist
    Profu de info din liceu -> olimpic info + am invatat chestii care acu platesc facturile 🙂

    In rest total bullshit si prea multa prostie si mai vor si salarii mari jegurile

    Parinti is devina ca sunt al drac si ambitios 🙂

    0
  11. Tot ce mi-a rams de la liceu este amintirea unor pauze si ore de sport admirabile! Si…..cam atat!

    0
  12. Cristian

    @funny videos: și profa/proful de română? 🙂

    0
  13. eu inca sunt la liceu, nu cred ca o sa multumesc vreodata profesorilor din acest liceu. pentru ca nu fac nimik pentru mine, tot ce fac fac pentru bani, si acum fac greva, da nu se gandesc deloc la elevi, se gandesc doar la bani. Atunci eu de ce ar trebui sa le multumesc, pentru ce sa le fiu recunoscator… pentru orele pierdute in liceu. Singurele lucruri bune cu care probabil voi ramane vor fi momentele petrecute cu colegii (uni dintre ei) si jocurile de volei, specialitatea clasei mate-info de la noi din liceu :))

    0
  14. Zee

    Eu am fost la profile real, mate-info. Si pe fiecare zi care trecea, simteam sa devin din ce in ce mai leguma. Nu contest faptul ca profilul real mi-a format o gandire mult mai complexa si atentie pentru detalii(asta o spun acum, dar la momentul ala nu-i vedeam folosul 😉 ), dar la capitolul “arta& literatura” eram tratati cu zero barat. Si asa am fi ramas daca n-ar fi fost profesoara de romana, printre putinii profesori pe care i-am intalnit care sa merite cu adevarat titulatura- ea ne-a “facut cunostinta” cu Stendhal, Baudelaire, mitul lui Sisif, teatrul absurd si cate si mai cate..

    0
  15. pushthebutton, nici nu stii cat mi-au placut. ilegal de mult 😐

    brylule, ai vorbit ca un batran. si ai zis o tantalanie mai mare ca tine.
    Ai ajuns cum ai ajuns :p blestemand la ei profi si chiulind de la ore, da?! si acu’ le multumesti?!? wtf, man! pt ce le multumesti, ca nu m-am prins… pt faptul ca nu au fost in stare sa-si faca treaba sa te tina cu tot cu interesu’ tau in banca aia 50 de minute pe zi?! gandeste-te ca esti multumit de tine, cu toate orele alea chiulite la bord, oare cum ai fi fost de multumit daca ai fi si valorificat jumatate din timpul chiulit?! intr-un mod mai destept.
    deci, revin, pentru ce le multumesti?! (ma si enervezi acuma, te credeam baiat istet si tu, uite, pui botu’ la primu pensionar care vine si se linguseste si iti spune ca ai fost primu’ la ceva. ete scîrţ!)

    daninho, de acord cu tine. insa un dizident va fi intotdeauna marginalizat si aratat cu degetul. si chiar daca ajungi sa fii singurul care invata intr-o clasa de idioti, vei fi cam singur in rest. fiindca in afara de “da-mi tema la romana” n-o sa ti se adreseze niciunul. Iar noi intre oameni traim si tre’ sa ne dezvoltam multilateral. pentru asta avem nevoie de un mediu favorabil. ca degeaba esti carne buna in frigider fara curent. te imputi fara sa vrei. ba iti mai cresc si viermi. iar tu, nu prea ai mare vina, as zice…

    Taina, problema elevilor incepe de acasa, unde li se spune ca profesorii sunt de rahat (cei mai multi chiar sunt, dar copilului nu trebuie sa ii atribui o parere gata formata, lasa-l pe el sa decida) insa, problema profesorilor incepe de mult mai adanc. ei sunt prin formatiunea lor niste lenesi si dezinteresati. Iar profi adevarati mai exista. Si chiar daca foarte putini, dar ei sunt dovada VIE ca SE POATE! in societatea asta de rahat, cu elevii nesimtiti din ziua de azi. de ce unii pot sa fie dascali adevarati si altii ba?! Am vazut un caz de depresie majoră cu accese de schizo la scoala, care povestea ca i s-a declansat boala de la un prof idiot care l-a lasat repetent şi l-a insultat regulat. Astia sunt niste cretini cu diploma. niciodata nu i-am avut la suflet.

    Ioana, e evident ca influentele lor exista. vezi ce am povestit mai sus. Si eu am profi de care imi aduc cu mare drag aminte. sunt oameni de la care am invatat lucruri. dar, in loc sa fie atatia cate degete la o mana, ar fi putut fi cate degete la doua maini. Iar eu as fi fost doar dublu de “bogata”. Si da, mi-e ciuda. pentru ca niste oameni nu isi fac treaba si apoi vor sa culeaga laude. iar aia care le merita, nu si le autoproclamă.
    Am dat la Cj de un conferentiar care, atunci cand mi-a auzit numele si-a amintit de tata. Si de grupa lui. de fiecare din grupa (tata a studiat si el acolo, iar pe fostii lui colegi ii stiu si eu ca au ramas prieteni) Am ramas cu gura cascata. In ziua de azi eu ca studentă habar n-am cum ii cheamă pe profesorii mei, apai sa stie ei cum ma cheama pe mine?! hah

    Adela, poate e chestie de context. eu la facultate am intalnit niste creiere. dar mult mai putine decat ma asteptam 🙁

    naty, da, in generala si invatatoarea au fost si pentru mine embleme. dar putini si din generala. diriga noastra iesea frecvent din clasa plangand, in cancelarie. iar noi nu puteam decat sa radem. de ea. :p

    cetatene, multumesc. uite unu’ care e pe aceeasi lungime de unda. sau oi fi eu cu el?! :p

    Cristian, profii din ziua de azi sunt din aia facuti pe banda rualnta. eu imi amintesc, dupa revolutie cum se gandeau ai mei daca sa se faca profi sau nu, era treaba de hartii, nu de stiinta. si ei nu au vrut sa se complice. iar eu, mica fiind, nu intelegeam de ce. acum probabil le pare rau, ca nu ar fi stricat niste salarii si titluri in plus pe CV.

    funny, uite na ca am ajuns la un acord. sa vezi si sa nu crezi!
    si iti dai seama de ce zic acum?! daca ar fi fost mai multi monumentali?! nu ai fi avut tu timp de atatea olimpiade… dar banii ai fi avut unde-i pune

    Dan, precis te referi la “liceu” ca institutie de invatamant si nu ca perioada a vietii. Hai, nu ma face de rusine! 😉

    little dot, bingo! aia e realitatea din scoala romaneasca. tot blablabla+ul asta a la brylu&sustinatori e determinat de nostalgia acelor vremuri. dar, dand la o parte dorul de vremea cand iti vedeai varful pantofilor de dupa burta normodimensionata si alte cele supradimensioante.. :p (glumesc, baieti, sa nu va suparati) ajungi din nou la gustul ala amar. la revolta impotriva corsetului in care esti crescut ca o planta la lumina becului. Se face verde si asa, dar nu beneficiaza de maximul posibil. >(

    Zee, si eu tot real. Iar in afara de faptul ca le uram pe dobitoaca aia de matematica si pe cretinele de fizica (astea erau prin rulaj, care dupa cat rezista psihic) pentru calitatile lor legumicole..sa zic elegant…mi-era o ciuda ingrozitoare pe timpul ala pierdut fortat. din cauza unor oameni care imi vorbesc pe pilot automat, pe care eu ii ascult din motive obiective, dar la ale caror vorbe nu sunt ABSOLUT DELOC receptiva. si nu stiu cat peste 10% e din vina mea.

    0
  16. Zee

    Daaa… impartim acelasi sentiment inaltator pentru profesoarele de fizica :)) Eu ca sa-mi mai indulcesc nesfarsitele ore de informatica de exemplu( intr-a doispea cred ca ajunsesem la vreo 4 pe saptamana 😐 ) imi scriam versurile de la melodiile preferate pe banca si fredonam in gand in timpul orelor 😀

    0
  17. geo

    Si eu tot nu am inteles din articolul tau, la ce faculta mareata esti? Si ce mari succese ai facut tu pana acum?

    0
  18. geo, nici macar un succes maret. doar cateva mai mici :p dar tocmai de aia ziceam… nimic nu e al lor şi nici nu li se datorează

    0
  19. corect. majoritatea profesorilor nu stiu sa trezeasca interesul elevului pentru materie… nic macar cand iau bani pe meditatiile date nu il fac pe elev sa indrageasca o materie…
    +1 pt post

    0
  20. JD

    Cred ca te-ai grabit un pic judecandu-l pe nenea care cerea lista; si scoala a avut o influenta asupra vietii tale, este imposibil sa afirmi ca niciunul dintre profesorii de acolo nu te-au impins cumva spre o schimbare benefica pe care ai facut-o in viata ta; si este gresit sa ceri ca cei din liceu sa te fi tras de urechi mai mult pt a nu mai avea niste timpi mortzi azi- ca sa te traga de urechi cineva trebuie sa ai si tu o anumita deschidere catre acel/acea cineva; presupune un anumit tip de relatzie; a existat asa ceva ?
    In fond profesorii sunt tot oameni sa stii…oameni ca si tine.
    x

    0
  21. McGogoo, meditatiile si-au pierdut insemnatatea. momentan, au doar rolul de a linisti constiinta parintilor si a umple buzunarele profesorilor. copiii sunt cantitate neglijabila. si toti profii dau meditatii, numa’ aia de latina nu, tare mi-e mila de ei.. in rest, nu=mi sariti in cap, ca vai, saracii.

    JD, nu ai inteles. ii criticam pentru timpii morti de atunci, nu de acum. acum m-am mai trezit putin. ii critic pentru fiecare telenovela pe care nu o ratam de la tv. si stii de ce? pentru nu stiam ce sa fac altceva cu timpul meu. nu imi venea sa citesc ce imi dadea mama, cand stiam ca morometii si ion imi stau pe creierul mic. si ma consolam la maria fernanda. e bine asa?
    plus, nu ii obliga nimeni sa stea in fata catedrei sa imi oboseasca mie tineretea si sa-mi intinda rezistenta nervoasa. ii cauta moartea acasa si nu-i gasea ca, ghici ce, ei erau la scoala! jeeez. lasa/ma, ca stiu ce vorbesc.
    iar asta cu “sunt si ei oameni” sau ce sa fac, “sunt si eu om” e cea mai mare imbecilitate pe care ai putut s-o spui. e o scuza ieftina, scoate-ti-o din cap. serios. greselile nu se scuza. se asuma. si ventual, se repara. cand mai e loc de asa ceva.

    0
  22. JD

    Cred ca vb fiecare – insa de lucruri un pic diferite 🙂
    Si e intelegem ca…..
    In fine, treaba cu “sunt si ei oameni” se traduce si in genul: “nu judeca daca nu stii toata povestea” 🙂
    Pana la urma in privinta noastra a tuturor hm, treaba se poate rezuma la faptul ca…nu am stiut sa ne coordonam singuri; sau mai bine spus, acum va intreb pe voi pe toti: daca tot ne si va- laudati parintii ca sunt singurii care v-au coordonat- de ce nu v-au coordonat pana la capat, incepand de o alta scoala, etc…
    Vezi tu, probleme sunt multe si le poti “apuca” din mai multe locuri, insa concluzia este insa una singura- asta in cazul in care vrei cu adevarat sa mergi mai departe: nu mama si nici invatatoarea nu este de vina pt reusitele sau neresitele tale; cu atat mai putin vecinul; noi insine suntem, asa cum tot noi insine avem puterea sa facem ceva, in rest…doar vorbe!

    0
  23. Ela

    @ JD : Cu vreo 2 luni intarziere m-am trezit si eu sa raspund, insa, tin neaparat sa mentionez ca in cazul meu nu parintii m-au coordonat. Ei aproape ca au aflat de fiecare data ultimii ce am vrut sa fac. SI asta se intampla in continuare. Si chiar ma bucur ca mi-au lasat libertatea asta maxima de alegere, mi-au pus toata responsabilitatea mie in carca. Si pana in prezent consider ca am facut alegeri bune.
    Cat despre profesori, imi aduc cu placere aminte de fiecare data de cei mai multi dintre ei. In general am avut parte de oameni deosebiti, incepand cu scoala primara si continuand in prezent cu facultatea. Dar fireste ca orice padure isi are uscaturile ei. Acelea merita a fi date la o parte.

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 172 queries in 0.560 s