Luna: September 2008 (Pagina 4 din 8)

Grandocardia loveşte România!

Se caută oameni cu inimă mare

Acesta este sloganul unei campanii umanitare proaspăt ieşite de sub coajă. Nu citesc gânduri, nici măcar printre rânduri, deci nu ştiu ce pregătesc oamenii ăstia. Cert e că mi-a atras atenţia prin nuanţa medicală a exprimării. Cred că e un fel de teasing ce încearcă ei să facă. Au realizat inclusiv un clip, în care întreabă poporul cum stă cu inima.

Continuare

De-a v-ati ascunselea pe sosea

Secolul vitezei. Noroc că oamenii îşi fac timp. Pentru lucrurile importante. Noroc că “asfaltele” sunt proaspăt reparate. Cu patru benzi pe sens. Că şosele sunt public iluminate. Iar nopţile, natural senine.

Păcat, însă, că avem timp, dar îl folosim să ne grăbim. Păcat că avem formule de asfalt perfect, dar două benzi pe drum. Şi multe găuri în perfecţiune. Păcat că am inventat BECUL dar nu ştim unde să-l folosim. Identificaţi obiectul din imagine.

Continuare

Parastase, pomeni şi coroane

Înmormântări şi colive. Colaci şi lumânări. Batiste şi prosoape.

Munţi de coroane.

Pomeni unde lumea se strânge în jurul mesei ca să plângă pe mort laolaltă. Da’ râs cu plâns, cu o duşcă de pălincă şi o carafă de vin -e formula sigură către o pomană reuşită. Nu zic, doliul se poartă în suflet, nu în dulap şi nici în lacrimi. Că astea pot fi fabricate. Iar obiceiurile “creştineşti” trebuie respectate. Deci, să curgă ţuica!

Dar mă calcă pe nervi, cum se găseşte mereu câte o babă care le ştie şi dirijează pe toate. E tanti aia care are un fitil în posterior şi care “fitileşte” toate momentele profunde ale slujbei. Îi face concurenţă la popa cu Doamne miluieşte şi boceşte ca la Hollywood. E tanti care îţi atrage atenţia că eşti în pantaloni şi nu în fustă, care te trimite să stai doi paşi mai în faţă şi care te întreabă dacă n-ai şi tu o geantă toată neagră, că te râde lumea. E numa’ o zdroabă şi reuşeşte să enerveze tot sufletul de creştin prezent, care îşi face cruce înjurând pe toate babele pământului.

Munţi de coroane.

Care se transformă după maxim o săptămână (în funcţie de proprietăţile de conservare ale anotimpului) într-un maldăr de gunoi. Să revenim. O coroană costă începând de la 25 lei. Transformând maldărul de gunoi în muntele de coroane, iar muntele de coroane în lei noi, dizolvăm un lanţ al slăbiciunilor şi salvăm planeta de poluare (în fine, încercăm măcar). Iar dacă toţi banii ăştia, plus ăia de pe ţuica şi ciorba de la pomană, i-am reorienta către un nevoiaş, oare decedatul -Dumnezeu să-l ierte!- e pus pe stand-by la Porţile Raiului?

Dar vai, păcătoasă blondă ce eşti, taci că ne aude lumea! îmi şopteşte tanti de mai sus.

Munţi de coroane…

Blond să fii, da’ să-ţi revii!

Ieri? -Sub nivelul mării. M-am ridicat în asemenea hal la nivelul prejudecăţilor faţă de culoarea părului meu, că îmi venea să-i schimb numele blogului. Dar, whew, a trecut! Cer scuze maxime tuturor celor pe care i-am exasperat pe şosele. Într-un Cielo gri, de Iaşi, era chiar să intru tangenţial aşa (era chiar în unghiu’ mort din oglindă) noroc că atunci când raţiunea mă părăseşte, se activează intuiţia. Ce grozav ar fi să le sincronizez pe astea două. Non-stop. Dar tânărul de la volan mi-a zâmbit cu compasiune, probabil. Dar mie mi s-ar face mai întâi frică şi apoi milă dacă aş vedea pe una cum am fost eu ieri pe cărările patriei.

Azi-noapte, însă, balanţa a fost echilibrată din nou. Nu ştiu dacă de la minunatul ness Amigo, la care o să îi fac reclamă de câte ori va veni vorba de cafele, energizante şi alte droguri din categoria ţinutul ochilor deschişi, că arde! Mi-am revăzut o bună prietenă, la fel de blondă şi de sinceră cum o ştiam. E mare lucru să îţi poţi da jos hainele în faţa unui om. Şi să-l laşi să te vadă. Aşa cum eşti. Câteodată cu stomacul lipit de spinare, alteori cu zacusca în burtă. Şi mare lucru dacă acel om mai rămâne lângă tine 🙂 Am încheiat o perioadă frumoasă cu o ultimă noapte împreună. Acolo. Noi două. Cu greu am eliberat îmbrăţişarea. Dar mi-a căzut la suflet.

Continuare

Cand dragostea sufoca

iubirea nu e totul e lecţia cea mai preţioasă pe care am învăţat-o în “vasta” experienţă de viaţă de douăjdeani. Am plecat de la mama de acasă crezând că dragostea o să-mi ţină de foame şi de frig, o să-mi plătească facturile şi o să-mi alimenteze maşina. Am plecat în căutarea unui ideal “el” care să mă iubească peste tot şi peste toate, pe mine înainte de mă-sa şi de ta-so şi de amândoi la un loc.

Şi am ajuns să mă sufoc în propria mea poveste. Să mă înec de la prea multă iubire. Să mă satur înainte de a apuca să gust. Să îmi fie dor de sentimentul de dor. Să uit a plânge la o ceartă. Că mereu ştiam că o să treacă. Am ajuns să-mi prelungesc şederile în baie şi să-mi petrec nopţile în veghe. Fiindcă erau singurele clipe în care eram numai eu cu mine.

Era ceea ce mi-am dorit. Trăiam filmul pe care l-am râvnit de la alţii. Jucam rolul pentru care îmi invidiam prietenele. Dar mă pierdeam pe mine. Fiindcă tiparele lor de fericire nu mi se potrivesc. Fiindcă drumurile comune şi bucuriile obişnuite nu mă împlinesc. Iar mie, iubirea nu îmi ajunge. Mai am nevoie de ceva. Ca eu să îmi aparţin mie.

Replici celebre de profi (celebri)

Cică azi începe şcoala pentru cei tineri şi odihniţi. În numele tristelor(pe atunci) dar haioaselor(pe acum) amintiri şi cretinilor(tiranilor,călăilor) dar memorabililor(care ne-au pus cu botu’ pe labe şi burta pe carte) profi, hai să facem o trecere în revistă… Cei care nu suntem atât de departe, încât să nu ne mai amintim. Personal, a fost un exerciţiu de memorie. O fi semn?! :p

Dacă întârziaţi 5 minute, doarme şoferu’ 8 ore!” -cls a 6a, o profă în prima excursie în Germania

Luaţi-vă cărţile de la bibliotecă. Aveţi avantajul că sunt gata citite.” -Anatomie, anul 1

către un coleg cu gulerul de la halat, ridicat: “Ce-i cu atitudinea asta de James Bond?” -Anatomie, anul 1.

despre un material, studenta: “Să aşteptăm să se întărească.“/ profu: “Să facă priză, domnişoară. De întărit, altceva se întăreşte.” -Protetică, anul 2

Nu aduceţi scaunele, că zgâriaţi uşile!” Dentistică, anul3 (apropo de articolul ăsta din ZS)

Asta apropo de faptul că azi e 15 septembrie şi începe şcoala. Succese nebune celor care şi le doresc!

*votează pe blogoree

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 113 queries in 0.129 s