Ieri? -Sub nivelul mării. M-am ridicat în asemenea hal la nivelul prejudecăţilor faţă de culoarea părului meu, că îmi venea să-i schimb numele blogului. Dar, whew, a trecut! Cer scuze maxime tuturor celor pe care i-am exasperat pe şosele. Într-un Cielo gri, de Iaşi, era chiar să intru tangenţial aşa (era chiar în unghiu’ mort din oglindă) noroc că atunci când raţiunea mă părăseşte, se activează intuiţia. Ce grozav ar fi să le sincronizez pe astea două. Non-stop. Dar tânărul de la volan mi-a zâmbit cu compasiune, probabil. Dar mie mi s-ar face mai întâi frică şi apoi milă dacă aş vedea pe una cum am fost eu ieri pe cărările patriei.
Azi-noapte, însă, balanţa a fost echilibrată din nou. Nu ştiu dacă de la minunatul ness Amigo, la care o să îi fac reclamă de câte ori va veni vorba de cafele, energizante şi alte droguri din categoria ţinutul ochilor deschişi, că arde! Mi-am revăzut o bună prietenă, la fel de blondă şi de sinceră cum o ştiam. E mare lucru să îţi poţi da jos hainele în faţa unui om. Şi să-l laşi să te vadă. Aşa cum eşti. Câteodată cu stomacul lipit de spinare, alteori cu zacusca în burtă. Şi mare lucru dacă acel om mai rămâne lângă tine 🙂 Am încheiat o perioadă frumoasă cu o ultimă noapte împreună. Acolo. Noi două. Cu greu am eliberat îmbrăţişarea. Dar mi-a căzut la suflet.
Iar cei care nu au locuit într-un cămin vreodată, cei care nu şi-au băgat haine împreună la maşina de spălat, care nu s-au epilat şi demachiat şi îndopat împreună, râd de tot paragraful ăsta blond de mai sus. Dar cei care au auzit vorbe rostite în somn, care au rămas fără ketchupul din frigider şi au cunoscut secretele aruncate sub pat lângă şosete purtate, ştiu despre ce vorbesc. Despre omul pe care nu ţi-e jenă să-l rogi să-ţi strângă chiloţii de pe sfoară. Cel, împreună cu care îţi chiar cumperi chiloţii 😉
Deja îmi e dor.
p.s. parcă dulce îţi plăcea, aşa-i? ca să-mi plătesc datoria 😉
naty
o perioada extraordinara, in care gaseshti oameni care se cuibaresc in suflet si pe care poate nu i vezi si nu i auzi ani de zile ,dar in momentul reintalnirii lucrurile se deruleaza de acolo ..de la ultima revedere! e atat de frumos …parca timpul ar fi stat in loc!
PS: se auzea un strigat pe culoar: are cineva paine?? are cineva un pix?? ;))[parca il aud acum]
anatati
Trăit în cămin. Cunoscut toate astea. Mai puţin cafeaua. Ce vremuri …
PS: te rog, scoate spam protection, că eu am terminat filologia şi e a 2-a oară când scriu comentariul ăsta că am greşit adunarea :))))
alanaida
foarte frumos… incep sa-mi placa blondele
blowfish
Momentele cand sincer traiai cat se poate de intens sunt in perioada aia. O iau ushor pe drumul fin al studentiei 🙂
Superbe, grele dar au meritat tot efortul.
copila blondă
naty, si stii, unii dintre noi vor ajunge mari profesori, savanti :p etc. dar in fata colegilor, care le-au vazut fetele plouate prin amfiteatre invatand, tot aceeasi vor ramane. aia care urlau dupa paine si pix :p
la noi sarea si piperul erau la mare cautare. a, si deschizatoarele de conserve.
anatati, a venit vremea sa inveti si mata sa socotesti! :p daca n-ai ascultat cand iti zicea profa…vezi, niciodata nu stii la ce-ti foloseste :))))
alanaida, cam mult ti-a trebuit… :p
blowfish, asa ziceam si io…ca as mai ramane inca atatia ani studenta. dar, stai! chiar atatia voi mai fi studenta!!! jeeeeeez
DJAx3L
Blonde girls rock!
PS: eu acuma o sa fiu in camin.
PS2, referitor la comentariul tau: te localizeaza, apoi iti dau amenda, suna la ei si vezi cum “functioneste” treaba.
cipoc
cielo ala cu nr de iasi nu era al din poza mea cu blonda la volan?:))
copila blondă
cipoc, nunu, era un domn la volan
cipoc
pai si la ala la care l`am pozat era tot un nene:D
scrie in stanga si un ciprian:D
allesya
prieteniile intime,de acest gen, mi se par cele mai profunde:)