Eticheta: trafic (Pagina 2 din 3)

User’s guide: AUTOSTRADA

Am mai pus noi la punct ghidul bunelor maniere pe mess, ce-ar fi să continuăm tradiţia? Tema de astăzi: cum şofăm pe autostradă!

Având în vedere că termenul autostradă nu e atât de “comun” precum prevede limba română, ne vom referi în continuare la cele două mândre şi petecite bucăţi de asfalt, la propiu. Adică, stay in, don’t go abroad, că nu le-om face ghiduri  străinilor! Decât străinilor de bunul simţ în traficul la viteze înalte.  Deci, ce facem, cum facem, când facem? Care bandă, care viteză? Ce-i ăla flash, ce-i ăla blitz? Da’ bun simţ? Şi , hey, ce-i aia Dacie?!?!?!?!

  1. Ai 3 oglinzi retrovizoare. Măcar pe una din ele foloseşte-o!
  2. Punctul 1 trebuie aplicat des, cu regularitate.  Maşinile pe autostradă nu-şi anunţă venirea ca Madonna la Izvor. Ele chiar se mişcă iute. Şi nu te amăgesc niciodată.
  3. Limita superioară de viteză e 130km/h. Asta zice legea. Producătorii de maşini au păreri diferite. Există vehicule care se strică dacă circulă prea încet. Şi caii mor de sete.
  4. Punctul 3 trebuie luat ca atare de toţi invidioşii conducători de Dacii şi orice alt hârb care cu greu atinge viteza melcului turbat. Roadeţi-vă unghiile, dar în linişte, nu în calea bolidelor.
  5. Maşina mea are cel mai mic motor posibil, deci nu vă ambalaţi. Dar mai are şi semnalizare dreapta, atunci când vede flash-uri în oglindă. La fel au toate maşinile. Indiferent de motorizare.
  6. Să nu-ţi mişti fundul de pe banda rapidă nu e dovadă de cine-i şeful, ci de repetenţie la fizica de-a şasea. Că e mult mai greu să frânezi de la 150km/h la 90 (cu cât te-a uitat pe tine Dumnezeu pe şosea) decât de la 90 la 80, cât să încapi în fundul tirului. Ăluia care măcar se încadrează în normele legale de prostie pe cap de conducător. Auto.
  7. Banda de refugiu nu e pentru făcut pişu. Pentru aia s-a inventat OMW-ul. Unde pui că şi miroase a zmeură.
  8. Ştiu că s-au inventat şi avariile. Regula 7 rămâne.
  9. Dacă ţi s-a ars un stop, dacă amandouă, nu te urci pe autostradă! Tocmai din cauza vitezei, obiectele “apar” de nicăieri. E un obicei prost de al lor. Şi nu vrei să fii obiectul nimănui, crede-mă. ( da, am întâlnit pe autostradă, noaptea, 2 maşini fără stopuri pe spate!!! Noroc cu iluminarea plăcuţei de înmatriculare…)

Mai ziceţi şi voi. Cu liniuţă, de la capăt.

Atenţie, e iarnă!

Eu tot la Cluj, unde e un frig de crapă pietrele, cad urechile şi nasul de la loc. Nici nu mai ştiam care-i mirosul ăla de iarnă uscată, când, cum dai de căldură, ţi se şi umple nasul de muci :p Mişto senzaţie. Asta, dacă citeşti despre ea pe bloguri sau ţi-o aminteşti din copilărie. Mie daţi-mi primăvara înapoi, mulţumesc frumos de intenţie.

Sunt pe fugă, am doar trei chestii scurte de împărtăşit:

  • mare atenţie la ţurţurii ce încep să crească din acoperişurile caselor, mai ales când bate soarele pe ei şi încep să pice de la loc. Ideal e să nu nimerească vreo fiinţă vie. Spuneţi şi copiilor.
  • la vremea asta, un alt pericol stă taman pe tirurile vitezomane şi în curbă, mai ales când atributele astea două se manifestă concomitent. Pe ele tiruri se formează bucăţi de gheaţă, care se pot desprinde la viteză sau în curbe. Nu dăm lecţii de fizică avansată, ci vorbim despre lucruri care se întâmplă. Vă zic, am păţit. Şi aşa rău m-am speriat, când am văzut ditamai “bolovanul” îndreptândus-se spre mine, că fix am închis ochii strrrrâns. Am specificat oare că eram la volan? Not nice at all :p Trăiesc să povestesc despre asta, deci iată-mă!
  • un prieten mi-a arătat filmuleţul ăsta, parte dintr-un documentar. Mi-a plăcut mult metafora întunericului în lumină. Doar invers se vede efectul, ceea ce confirmă deznodământul basmului clasic, unde binele învinge întotdeauna asupra răului. Ascultaţi (durează doar 20 minute) şi aplicaţi.

În rest, îmi doresc lalele galbene-n ghiveci, soare cu dinţi blânzi şi pahare de şampanie. Primăvară, unde eşti?

sursa imagine

Gândim, deci “vă facem”! B)

Informaţia înseamnă putere. Iar informaţia combinată cu inteligenţă înseamnă că îi faci pe toţi imbecilii din trei vorbe şi două sinapse. Cu mişcări minime şi efecte rapide.

(Citeşte povestea şi imaginează-te-n situaţie, vorba ceea, se poate întâmpla oricui)

Îmi povesteşte un coleg (am acordul lui să vă spun) că îşi parcase maşina la spitalul de ochi de pe Dorobanţi ( peste drum de Howard Johnson, cred), în faţa unui băruleţ de-acolo, poate ştiţi, cică e a lu’ Bote. Am auzit şi eu, acu’ tre’ să mă laud. Oricum, e importantă geografia în povestea asta, chiar dacă oamenii de obicei se pierd în detalii de genul…oare cum îl chema pe cutare şi ce nume avea strada. Eah, niciodată n-am ştiut. Şi se parcase omul cam în staţia de taxiuri, unde mai erau parcate şi alte autoturisme, desigur, nici unul taxi de profesie. Când coboară de la stagiu, vede că e blocat de un taxi şi nu poate ieşi din parcare. Îl roagă politicos pe individul -posesor de permis de conducere şi creier la gramaj- să-şi mute troşcoleta (el n-a zis aşa, Doamne fereşte, băiatul ăsta e şi manierat şi brunet :p ) vreun metru mai în faţă. Matematic vorbind, până aici nota zece:

Găsit loc parcare în miez de Bucureşti (bravo, mă, cred că ai mâncat noroc cu linguriţa când erai mic!). Calculat bine distanţă necesară deplasare taxi şi rugat frumos să move your ass. (că ar fi putut să îi sugereze o trimitere vulgară fix la origine, în locul acelui metru de şosea. Dar omul-educat. Şi isteţ, puţintică răbdare)

Răspunsul Imbecilului (e nume de cod, că nu îl căutase în buletin :p) : Nu vreau, na, împinge maşina. / POOOOOFTIM??? wtf şi dă-i cu spume (că tot e la modă expresia), mie deja-mi grăbea sângele în tâmple, din pură empatie pentru coleg. Ce credeţi că a făcut?

S-a introdus calm în maşină, a pus mâna pe telefon şi a sunat la firma respectivă de taxiuri: “Alo, o maşină la Mc-ul din Romană, vă rog.”

Morala. Păcat că nu ştim dacă s-a prins cretinul.

LATER EDIT: pentru toţi cei care nu au de unde să ştie că Spitalul de ochi e foarte aproape de Mc-ul din Romană – la comanda colegului meu a fost trimis taximetristul cu “împinge-o”. Aşa se scapă de proşti. Nu făcându-le jocul. Că doar ştiţi cât sunt de antrenaţi 🙂

Atenţie la pietoni!

Pietonii” strikes again

Am găsit pozele astea făcute de mine la ultimul drum spre capitală, drum petrecut mai mult pe loc şi deloc decât schimbând viteze şi apăsând acceleraţia.

Şocul meu s-a întâmplat, de fapt, mai demult, când am pornit-o pe la 6 dimineaţa de acasă şi m-am trezit pe Valea Oltului depăşind, ce credeţi, PIETONI! Jeeeeez. Copiluţi cu ghiozdane în cârcă şi ochii mijiţi de lene, ca să nu mai zic ce zgribuliţi de frig, la ora aia, când nici iarba nu creşte. Wow. Şi nu era unul, ci mai mulţi. Iar mama mi-a explicat că sunt copii de prin sate, care merg la şcoală.

Tulai, muma meah! zice o vorbă din bătrâni. Mai există oameni în ţara asta care îşi riscă viaţa pentru şcoală (ai văzut funnyvideos?!).  Voi ştiţi ce curbe nebune îs pe acolo? Ce accidente horror? Da’ micuţii ăştia ce vină au!!! Eu încă sunt îngrozită.

*post datând din ziua a 22a a lunii octombrie din secolul vitezei şi mileniul trei, imagini de pe şoseaua care uneşe fosta capitală culturală europeană cu capitală europeană de acte în regulă, din mândră ţară membră a Uniunii Europene cu semidrepturi semidepline. La semiviaţă.

Continuare

Ma scapa claxonul

Citesc la Tudor despre claxonatul excesiv, fără rost şi foarte des. Subscriu şi adaug.

Pornind de la antesecunda în care păleşte culoarea roşie la semafor şi începe să se îngălbenească partea din mijloc (asta e o psihoză a bucureştenilor) până la nunţile alea infernale care îmi distrug dimineţile de weekend. Dar-ar Domnul cât mai multe posturi şi cât mai liniştite. Că eu, păcătoasa, i-aş opări pe toţi. Locuiesc într-o intersecţie şi sâmbăta şi duminica nu trag speranţe să dorm după ora 10. Se opresc la semafor şi uita claxonul în priză. Să vezi atunci gânduri de casă de piatră şi “urări” din partea mea.

În schimb, şi eu claxonez drept pedeapsă, nu atenţionare -cum scrie codul rutier şi al bunului simţ. Când îl mai văd pe câte unul [ieri am păţit] pe marginea şoselei, dirijând un pişulică boltit cu talent, că, deh, când te loveşte natura…
Claxonez, domne, nu în speranţa de a-i da o lecţie sălbaticului, ci de a-l speria niţel. Acţiune cu efect de întrerupere a jetului. Măcar atâta…
În Ardeal sunt OMVuri din colţ in colţ. Miroase frumos si angajaţii sunt amabili.
La nevoie, puteţi apela cu incredere.

De-a v-ati ascunselea pe sosea

Secolul vitezei. Noroc că oamenii îşi fac timp. Pentru lucrurile importante. Noroc că “asfaltele” sunt proaspăt reparate. Cu patru benzi pe sens. Că şosele sunt public iluminate. Iar nopţile, natural senine.

Păcat, însă, că avem timp, dar îl folosim să ne grăbim. Păcat că avem formule de asfalt perfect, dar două benzi pe drum. Şi multe găuri în perfecţiune. Păcat că am inventat BECUL dar nu ştim unde să-l folosim. Identificaţi obiectul din imagine.

Continuare

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 113 queries in 0.694 s