Lucruri pe care nu le înţelegeam înainte de a avea copii (2)

De ce mamele care stau acasă cu bebeluşii  abia aşteaptă ca taţii să vină înapoi de la serviciu, să le pună copiii în cârcă

mama copil

Dada, am scris corect, fiindcă fix aşa mi se părea. O aroganţă maximă. Adică, după ce că bietul om a fost pe plantaţie toată ziua şi şi-a rupt spinarea ori şi-a prăjit creierii la muncă, tu sari pe el cum auzi cheia în broască? Şi îi pui copilul în braţe? Păi, eu îmi imaginam, că ăla e momentul când sari cu mâncarea caldă, cu bebeluşul zâmbăreţ şi veselia ta proprie, nicidecum cu copilul pe el. Nu înţelegeam de ce, ca partener care stă acasă cu copilul (indiferent că e mama sau tata), nu ai înţelege şi tu un pic nevoile celuilalt de a se odihni. Doar că eu uitasem că şi ăla care stă acasă are nişte nevoi (uneori atât de simple, precum spălatul pe dinţi, alteori mai complexe precum spălatul pe cap, care e urmat de uscat, care mie îmi ia măcar 20 de minute).

mama

Aşadar, dragi părinţi din câmpul muncii, dacă ajungeţi să citiţi aici, vă rog ceva. Dacă acasă vă aşteaptă celălalt părinte şi unul sau mai mulţi copii, faceţi treaba asta: Deseară, înainte să plecaţi de la serviciu, daţi un telefon la pizzeria voastră preferată sau comandaţi prin aplicaţie, cum vă descurcaţi mai bine. Nu costă o avere şi numai bine ajunge în acelaşi timp cu voi acasă. (Ştiu că nu e sănătoasă pizza, dar nu e ca şi când o mănânci în fiecare zi.) Are avantajul imens că e gata făcută…de altcineva. Şi nici nu murdăreşti multe tacâmuri ca să o mănânci.

După ce intraţi pe uşă, vă spălaţi pe mâini (foarte important, nu aştepţi să ţi se atragă atenţia!), luaţi pe mama copilului în braţe, vă schimbaţi hainele şi apoi smotociţi copilul. (Cam cum aţi face de obicei.) Şi acum urmează adevărata surpriză (bătaie de tobe în fundal): Vă anunţaţi intenţia de a petrece seara cu el-copilul, apoi nu îi mai daţi drumul din braţe.  Sau îi daţi doar ca să-l aşezaţi în balansoar, unde să-i cântaţi un falset inventat ad-hoc. Ori să vă jucaţi de-a dura pe covor. Ori să desenaţi ceva orătănii pe hârtie.

Atenţie, se poate ca în tot acest timp, minunea cu ochi să înceapă să chirăie. Nu vă daţi bătuţi. Reluaţi falsetul pe alt ton. Zdrăngăniţi o jucărie, o pungă de plastic, fluturaţi un şerveţel. Orice poate funcţiona, nu ştii niciodată. Nu există o regulă, cheia e să încerci. Dar cu simţul răspunderii, nu cu un ochi pe telefon. Copilul îşi dă seama, s-ar putea – şi nevasta. Iar ideea – când stai cu copilul- e fix asta: nu îl faci/laşi să plângă, fiindcă asta va suna ca un clopoţel de alarmă în capul femeii. Care va trage apa peste tot zen-ul câştigat şi va năvăli peste voi cu spuma-n păr şi sufletul la gură. Deci degeaba aţi mai dat banii pe pizza, că tocmai s-au irosit nişte bune intenţii.

Normal, sunt situaţii în care mama copilului trebuie chemată, pardon, doar una bucată situaţie, si anume: copilul trebuie alăptat -singura chestie pe care tatăl nu o poate face. În rest, dacă îi e foame şi merge cu biberonul, îl pregătiţi. Habar n-am cum, doar mamă-sa se descurcă în restul zilei şi fără ajutor, deci precis există o cale. Dacă e depăşită faza de biberon şi copilul nu e alergic la pizza, poate hali şi el o felie, deşi nu cred că mamă-sa trebuie să ştie (aici glumesc dublu, nu aş încuraja niciodată pizza la bebeluşi şi nici minciuna în cuplu. Precis găsiţi nişte brânză de vaci şi o roşie sau un morcov fiert prin frigider 😛 nu mă luaţi în serios cu diversificarea, că n-am început încă şi habar n-am despre ce vorbesc).

Dar ştiu asta precis: că o mamă sau un tată care-şi petrece întreaga zi având grijă de bebeluş abia aşteaptă momentul în care celălalt intră pe usă. Nu ca să “scape” de copil, nici ca să-l paseze, ci doar ca să aibă un timp fizic de făcut nişte lucruri esenţiale, care îi sunt imposibile în rest. Nu înseamnă că îşi iubeşte mai puţin copilul, nici că îşi pedepseşte partenerul. Nici nu înseamnă că e toată lumea aşa, unele mame reuşesc cu brio să gătească, să calce, să aibă casa lună şi bec, piaţa făcută, facturile plătite, picioarele epilate şi, toate astea, cu copiii atârnaţi de gât. Eu nu le cunosc, desigur, dar precis există undeva. Pentru toate celelalte, deseară când ajungeţi acasă, faceţi ce v-am rugat.

tata copil

imagini via Shutterstock

 

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Când te joci, musai să-ţi placă

Articolul următor

Ce e bine să ştie gravidele despre radiaţiile din timpul zborului cu avionul

18 Comentarii

  1. devii din ce în ce mai adorabilă 🙂

    2+

  2. simpatică la modul “mai ții minte când îți spuneam că e bine să te abții uneori până intri în teren” 🙂

    3+

  3. Ady

    Sa te speli pe dinti intra deja la nevoi complicate. Hai sa ramanem la alea simple, cum ar fi sa faci un pipi, sau sa bei apa. Sa mananci intra uneori tot la nevoi complicate. 🙂

    7+

  4. Ce fain ai scris! Și câtă dreptate ai! Așa mi s-a întâmplat și mie în anul în care am stat cu Victor acasă, nu apucam să fac nimic, dar am avut (și am!) un soț extraordinar, care s-a implicat și m-a ajutat mult, cu toate că munceas și el o mulțime. Jos pălăria în fața unor astfel de tați!

    1+

  5. Eu, din momentul in care ramaneam singura acasa cu copilul, ma uitam la ceas din 5 in 5 minute si ma intrebam cat mai e pana vine cineva (sotul, in principiu, dar uneori venea mama pe la mine sa aduca pilaf sau supa). Numaram minutele pana cand puteam sa iau o pauza! :)) Ii cantam fetei: “Pisilica, Pisiloi, ce ne facem doar noi doi?!” :)) Rima era fortata, stiu, dar e licenta poetica.
    Nici eu nu intelegeam asta, asa e, pana nu am trait-o pe pielea mea. Credeam ca a sta acasa inseamna sa te uiti la filme. Cand-colo, nu vedeam niciun videoclip cap-coada ca mereu era ceva de facut!

    0

  6. Rodiq

    Naiva de mine, trageam speranta ca la al 2lea copil va fi diferit… ca doar copiii sunt diferiti intre ei, nu? Asa ca acum am o dexteritate nemaipomenita sa mananc cu o mana, sa scriu la calculator chiar si cu stanga, sa fac curat prin casa si chiar sa merg la toaleta cu bebelusul in wrap…
    Urmeaza sa incerc si dusul la comun cu cel mic 🙂

    1+

    • DA!!! Baia împreună e minunată, neapărat să încerci! Dacă ai vană, mai bine o foloseşti pe ea. Doar că na, e nevoie să ai şi timp…

      0

  7. vai, draga, ce lux la tine! mor mor de invidie! eu facui dusuri de 3 minute si spalat par la 5min pana pe la 4-5 ani ai copilului, cand faceam baie in cada mai lunga dar cu admiratori :))))

    In rest, eu cand m-am intors la job m-am bucurat ca am rezolvat cu constipatia. Care nici macar nu era o constipatie, pur si simplu uitam sa ma duc si la toaleta 😀 ca erau altele mai importante sau cand mergeam aveam chiraieli si pumni la usa 😀 .

    0

  8. Ioana

    Super articolul! Vine ca “o gura de aer proaspat”, și eu număr orele pana se întoarce soțul de la serviciu sau pana vine mama în vizita. 🙂

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 224 queries in 0.343 s