Prima lui serbare a fost ieri, deoarece copilul nostru cel mare a făcut grădinița toată în pandemie. Vă dați seama cum s-au pregătit educatoarele. Mie îmi e greu să împac acasă numai doi copii, ele i-au și învățat niște cântece și poezii. Îmi e greu și să nu vă spamez cu poze și filmulețe. Vă rog să apreciați că mă abțin.
Pagina 74 din 646
Natura a zis: ”Poftim, omule, ăsta e corpul tău. O să fiți împreună până când moartea vă va despărți. E treaba voastră cum vă aveți, că de divorțat nu puteți. Mult succes.”
Torturi bune? Le cunoaști după câte porții rămân neatinse de invitați la final. Au lins farfuriile toți? N-a zis niciunul c-a mâncat prea multă pizza sau că deja e plin? A mai cerut suplimentar vreun copil? Ar fi cerut și niște adulți, dar, de rușine, s-au abținut? Semn bun.
Medicament nou cu rezultate uimitoare: 6 luni de viață câștigate în stadii avansate de cancer la sân
Îmi plac veștile bune din sănătate, așa că o să continuu să vi le dau!
Cancerul de sân poate fi considerat boală cronică, dacă e depistat la timp. Așa l-am învățat la facultate. Boală cronică, se tratează. După multe cancere urmează însă un cumplit ”dacă”.
De fraieri, nu puteam să zic. De lene, nici atât. Dar chiar așa. Lume, de ce adulții nu își serbează ziua?
Am rămas datoare să vă povestesc despre mica noastră aventură de duminică. Dacă mă urmăriți deja pe feisbuc sau instagram, știți. (Am început să pun stories când am ce vă arăta, că m-am învățat cum. Înregistrez filmulețe scurte, apoi prind un moment rapid și le încarc.) Ne-am trezit într-o dimineață, am învelit niște sandwich-uri, ca pe vremuri, în șervețele și ne-am făcut bagajele minimalist așa. M-am dat cu prea mult SPF (cine a văzut stories știe ce zic, dar am observat ulterior că era expirat!). Ne-am luat copiii și am pornit spre Gara de Nord.
