Prima lui serbare a fost ieri, deoarece copilul nostru cel mare a făcut grădinița toată în pandemie. Vă dați seama cum s-au pregătit educatoarele. Mie îmi e greu să împac acasă numai doi copii, ele i-au și învățat niște cântece și poezii. Îmi e greu și să nu vă spamez cu poze și filmulețe. Vă rog să apreciați că mă abțin.
În sfârșit.
Ajungem la serbare, loc nou, închiriat special pentru această ocazie. Mame rujate, tați bărbieriți, copii emoționați. Pe al meu cel mic l-am pregătit la cămașă cu papion, fiindcă el nu ripostează încă la gusturile doamnei mama lui. Frate-său, în schimb, a venit fix cum era îmbrăcat, pe motiv că oricum se schimbă în costum.
Începe serbarea, toți cu hipertensiune, chiar și la vârsta de 3 ani. Educatoarele cu hiperventilația la microfon. Toată lumea își exprimă emoțiile în mod diferit, măi.
Inclusiv mama aceea a cărei voce s-a auzit între strofele de la scena întâi: ”Mai în față, Georgică, să te vezi și tu.”
De fapt, copiii nu vor ”să se vadă”.
Asta vor părinții lor. Copiii vor să fie văzuți de mami și de tati. În rest, li se cam rupe de toți.
Copilul meu nu și-a luat ochii de la mine cât a fost serbarea de lungă. Alt copil nu și-a luat brațele din jurul gâtului de tată, cât l-ar fi amenințat că nu-i mai dă burger. Desene. Tabletă. Ciocolată.
Fiindcă ăștia mici n-au priorități în viață altele decât o mamă și un tată.
Aplaudați-i și pe cei din spate.
Pe cei care și-au uitat poezia.
S-au încurcat înainte să înceapă.
Aplaudați-i și pe cei care nu se dezlipesc din brațe.
Care nu-și iau ochii de la mamă.
Felicitați-i și pe cei care cântă deloc sau cel mai tare.
Uitați-vă la ei, e tot ce cu adevărat contează.
Că poezia oricum o uită când se face mare.
Ce e posibil să țină minte e cât l-a iubit mama când toată lumea a râs de el destul de tare.
Cum l-a apărat tata, când educatoarea îl amenința că nu-l mai lasă să se joace.
Aplaudați-i și când nu strălucesc așa cum v-ar plăcea vouă. Acei copii sunt cei care au cea mai mare nevoie să pocniți palmele mai tare.
foto în jur de 1990: Miruna, fiind Albă-ca-Zăpada la serbare
Dana
Si la noi prima si ultima serbare. Tot din motive de gradinita in pandemie. O fetita mica si blonda in brate la mama, alta nu misca un centimetru de pe scaunel, nu canta, nu recita, vreo doi baietei recita si nu se intelege nimic, a mea cu rochia in cap si chilotii la vedere toata serbarea. Si fix asta ii face cei mai draguti, naturali, minunati❤️
Iulian
Ce vremuri…