Acesta este un serial pe blog despre soacre. Nurorile îmi trimit povești muncitorești cu soacrele lor. Să ne distrăm, un fel de haz de necaz. Le public pe blog sub anonimat. Dacă vrei și tu să-mi povestești, aștept pe mail sau în mesaj privat.
1. Despre soacra… a mea e olandeza si din ce stiam eu numai in Romania sunt soacrele rele, dar a mea e mai cu mot.
hey hey hey, cine n-are nevoie de puțină bună-dispoziție în viața ei? Și cum nu e strategie mai la îndemână decât să vedem că nimeni nu-i perfect, mă gândeam zilele astea de când sunt la SIbiu (că sunt la Sibiu, profit de vacanța copiilor să mă repare mama un pic. Și da, copiii mei sunt în vacanță acum, fiindcă sunt pe fus orar de Deutschland) să facem un serial pe blog.
Faza stiti care e? Ca ce am pus eu in vorbele alea nu sunt numai sentimentele mele, ci ale multor altor mame. Nu ale tuturor, dar ale multora. Am tot auzit de ziua sanatatii mondiale: ”cere ajutor”. Ce ma enerveaza mesajele astea scrise de oameni care au vazut depresia la televizor. Sigur, cere ajutor. Cui, nenicule, cui?
Ce nu știți despre mine e că am dus multe lupte în liceu. Ceva s-a întâmplat, un băiat mi-a frânt inima și toată încrederea pe care o construisem în ani s-a dus.
Știam că sunt deșteaptă, de asta nu m-am îndoit nicicând. Dar eu voiam să fiu slabă și nu eram deloc.
Prietena mea zice că regula de aur în shopping e să NU îți iei ceva când ai nevoie, ci când găsești. Corect? Pentru că atunci când cauți, regula e că nu găsești. Cum ar fi să nici nu cauți, și doar să găsești fix ce vrei?
M-am mai plâns la voi că nu găsesc ușor ceva de îmbrăcat.
Am văzut online niște încălțări de care m-am îndrăgostit. Poate i-ați văzut pe story, era o campanie, acum s-a terminat. De asta e bine să mă urmăriți peste tot, ca să nu ratați vreun bocanc. Glumesc.
