Vedeți, și ale noastre greșeli sunt de mai multe feluri. Avem neatenție, avem grabă, avem o mână pe copil sau una în oală (niciodată pe volan!), avem scuze. Poliția gramaticii te iartă, nu te bagă la închisoare pentru orice hahat. Dar avem și chiul de la școală, biliard în locul orei de română, impresii că nu contează cum scriem, dacă ne facem înțeleși. N-o să mă refer la virgule, astea sunt deja niște finețuri pentru cunoscători. Însă vă dau un pont ca de început: virgulele nu se pun după intuiție, nici după intonație. Exemplu: Cine știe să scrie corect departe ajunge. 😉 Sunt lucruri care spun ceva despre tine fără să vrei, cam la fel de grav ca atunci când nu te speli pe dinți și îți miroase respirația.
Câteva exemple gramaticale, de cele stomatologice vă scutesc:
