
Multă vreme nu am înțeles de ce nu putem vorbi de alte lucruri. De cele care contează cu adevărat. Avem o relație normală, aproape de invidiat, însă discutăm doar lucruri banale: ce faci, ești bine, sunt bine.

Multă vreme nu am înțeles de ce nu putem vorbi de alte lucruri. De cele care contează cu adevărat. Avem o relație normală, aproape de invidiat, însă discutăm doar lucruri banale: ce faci, ești bine, sunt bine.

Oricât de groaznic ar suna, se întâmplă și din astea. Știu că nervii noștri sunt despre noi, nu despre copii. Că n-am dormit suficient (de azi-mâine 2 ani de zile), că ni s-a tăiat maioneza, că s-a terminat pâinea, că iar trebuie dus gunoiul. Că nici azi nu poți face caca când te scapă, că nici la anul n-ai șanse prea mari să te odihnești, că-s prea multe lucruri pe care trebuie TU să pui mâna, că nimeni nu te poate înlocui.

Inițial, planul era ca bebelușul să doarmă separat, avea un coșuleț de paie doar pentru el, era ca-n filme. Doar că realitatea m-a lovit fix unde nu credeam vreodată, astfel încât am născut prin cezariană de urgență și nu am fost una dintre acele femei care, a doua zi după operație, urca scările cu copilul în brațe.

M-am mutat în Londra acum 5 ani pentru că nu mai reușeam să găsesc o plăcere în profesia mea de fotograf. Și asta din cauza condițiilor care ne caracterizează ca țară, putere de cumpărare mică, bugete mici, clienții care apreciază mai mult prețul cel mai mic și nu calitatea prestată sau eterna promisiune pentru acea vreme, “hai să facem acum așa, și îți mai dau proiecte mai încolo” sau “îți oferim expunere”. Abordări total greșite și din partea unui client, dar și a ta că profesionist, dacă acceptai.

Mai știți cum ne duceau la mare pentru aerosoli, când eram mici? Habar n-aveam ce-i ăla nebulizator, nici nu știam că există. Îți mai făcea mama o inhalație când erai bolnav-copt, de stăteai cocoșat deasupra unei oale cu apă fiartă, cu un prosop peste cap, până te lua amețeala sau te ardea și părul din nas. Deci vacanțele cu părinții la mare, că de la asta am pornit, când te trezeau cu noaptea-n cap, să mergi la aerosoli, vi le amintiți? Un pic după răsărit, de îți venea să ieși cu plapuma pe plajă, nu din cauză de modă, ci fiindcă făceai țurțuri de frig? Asta-i sănătate curată, îmi zicea mama, deși eu eram convinsă că sunt mari șanse să mor de la trezitul de dimineață și nu pricepeam cu ce am greșit de mă pedepsește în asemenea hal îngrozitor. Da, iubirea de somn nu e dobândită, cred că e înscrisă în ADN-ul meu din tată în fiu. Mă rog, fiică.

Recunosc, mi-ar plăcea să numiți printre cadouri mărci serioase de mașini străine, bilete de avion spre destinații romantice, exotice și de aventură, aș vrea pentru dumneavoastră să aveți mulți bani, să nu fi făcut economii pentru cheltuielile de sărbători, ca viața să vă fie perfectă și fără investiții pe la medicii de gardă, iar singurele probleme – să alegeți între mărgele sau parfumuri noi.
Pagina 279 din 645
-Mami, de ce trebuie să exersez, dacă deja știu regula? (despre școală și teme, răspunde Miruna Ioani, mamă și dentist)
12 February 2026
Ar putea părinții aplica legea majoratului digital?
11 February 2026
Nu există “să facem rețelele sociale sigure pentru copii”. Matematica e sigură pentru copii
10 February 2026
Apropo de Epstein, uite 11 lucruri despre secrete și limite de siguranță pe care să i le spui copilului tău azi 👇🏻
9 February 2026