Tudor face inventarul jucăriilor lui, de parcă ar fi fost altcineva să se joace cu ele cât timp noi am lipsit. Tatăl lui despachetează, semn bun pentru primăvara care abia a început. Mamă-sa scrie, în timp ce soarbe, atentă să nu se ardă, din supa de ghinde proaspăt pregătită de băiatul ei. Supa de ghinde e specialitatea lui.

Continuare

Nu știu voi cum sunteți, dar eu am această tendință de a-mi ieși din fire pe la sărbători. Sau pe la evenimente mai mari. Când trebuie să te îmbraci, să fii gata la  timp. Când masa trebuie să fie pusă, fiecare furculiță la locul ei, friptura făcută, apa turnată, zâmbetul executat. Îmi place la sărbători, doar că-i mai greu până mă pornesc.

Continuare

Îmi amintesc o scenă de la cursul de puericultură din Sheffield, unde am l-am și născut pe Tudor. Profa ne-a pus să zicem ceva ce ne-a plăcut în sarcină și toată lumea, în răspunsuri, se plângea, de fapt. Ba de picioare umflate, ba de dureri de spate, ba de insomnii. Mie mi se părea că am renăscut. Îmi plăcea fiecare centimetru pătrat din zi și din noapte. Aș mai fi fost gravidă încă vreo mie de ani.

Acum însă, la a doua sarcină, oh boy, oh boy.

Continuare