E un test perioada asta. Să stai închis cu tine în casă, cu soț și copii. Când oprești lumea, când nu te mai preocupi cu ce te îmbraci de dimineață sau cum să te potrivești în peisaj la birou, pe stradă, să ieși sau să nu ieși în evidență, când tot ce crede lumea despre tine nu mai contează, pentru că lumea e la ea acasă, rămâi, de fapt, cu ce-i mai important. Cu singura persoană cu care îți petreci viața toată: TU.
In conferinta de presa de la MAI din seara asta (marti), dr. Raed Arafat a tras un semnal de alarma referitor la donatorii de sange. A specificat ca exista o exceptie de la carantina generala: este voie sa ne deplasam la centrele de donat.
Butonul care ne mută gândul de la știri.
Pretextul ideal să nu-ți mai faci griji măcar o secundă.
Spitalul din Timișoara a avut 54 de pacienți cu Covid-19, dintre care 51 au fost declarați vindecați. Care este secretul, l-a întrebat Andreea Esca pe șeful secției de Boli Infecțioase, dr. Virgil Musta. Se pare că, în lipsa unui protocol național, medicul a ales, din opțiunile posibile, ce să administreze pacienților din Timișoara. Înțelegerea ar fi fost să se folosească variante diferite în centre diferite, ca să vadă care e mai eficientă.
Adulții de astăzi sunt copiii pedepsiți de ieri. Oameni care-au crescut cu frica de părinți, asupriți, amenințați, într-o cultură a bătăii rupte din rai. Oameni care nu erau lăsați, cărora li se interziceau mai mult decât li se permitea: Nu vorbi la oră, nu copia la teză, nu-mi întoarce vorba. Pentru că așa spun eu, o să înțelegi când crești. Să fii în casă la 9, n-ai voie să te vopsești. Oameni, pe care stăpânul i-a învățat hoți, oameni cărora viața le-a arătat că șmecherii sunt cei care fentează, care-s mai presus de orice. Sunt oameni care au crescut cu minciuna la televizor, care niciodată n-au avut încredere nici în părinții lor, apăi în guvernul lor. Care încă circulă fără centură de siguranță, care nu înțeleg de ce să-și pună copilul în scaun de mașină și care se ceartă cu polițistul când știu că au greșit. Sunt oameni care-au crescut într-o cultură a binelui individual, în care ei erau tot ce conta.
N-am vrut să fiu eu prima care vorbește despre asta, dar nici nu pot fi singura care tace. Nu acum, nu când e atât de important.
