Nu știu dacă ar fi trebuit să vină și lecția asta într-o bună zi, poate că da, dar ce bine mi-ar fi prins să-și fi ales alt moment în afară de aceste Paști care sunt în multe feluri și foarte puțin așa cum le știam. E prima dată când îl avem pe Victor la masa cu ouă roșii și prima dată când tatăl lui lipsește, că-i de gardă în spital covid. Nu vă întristați, sunt probleme mai mari pe lume. Deja am făcut pace cu acest gând și mă rog doar să ne revedem sănătoși. Când o fi.
Asta m-a întrebat ginecologul de serviciu, înainte de a ajunge medicul meu la spital, în plin travaliu: ”Și, a mai scăzut durerea?” Iar eu, pentru că eram conectată la priza cu gânduri bune, nu la aia cu ”își bate joc de mine?!”, m-am gândit preț de o secundă că omul ar putea avea dreptate. Și da, după ce am simțit în mașină, când am tăiat Bucureștiul peste hârtoape cu un vagin în dilatare, chiar am spus cu mâna pe inimă că durerile sunt, parcă, mai suportabile.
Coreea de Sud:
O femeie în vârstă de 61 de ani, membră a Bisericii Shincheonji a lui Iisus, din orașul Taegu, este considerată ca fiind la baza exploziei de cazuri COVID-19. Autoritățile cred că una din cinci persoane infectate de coronavirus poate fi legată de ea.
Femeia a mers pentru prima dată la spital pe 7 februarie, în urma unui accident de circulație minor. În timpul examinarii, ea s-a plâns de o durere în gât. Apoi a revenit la spital câteva zile mai târziu pentru tratamentul unei febre persistente.
Ea l-a întrebat: „Cu cât dați ouăle?”
Bătrânul vânzător a răspuns: „0,25 de dolari un ou, doamnă”.
Ea i-a spus: „Voi lua 6 ouă pentru 1,25 dolari sau voi pleca”.
Bătrânul vânzător i-a răspuns: „Veniți să le luați la prețul dorit. Poate, acesta este un început bun, pentru că nu am reușit să vând nici măcar un singur ou azi.”
