Abține-te. Tot ce scrii pe net poate și VA FI folosit împotriva copilului tău

Nu știu dacă ar fi trebuit să vină și lecția asta într-o bună zi, poate că da, dar ce bine mi-ar fi prins să-și fi ales alt moment în afară de aceste Paști care sunt în multe feluri și foarte puțin așa cum le știam. E prima dată când îl avem pe Victor la masa cu ouă roșii și prima dată când tatăl lui lipsește, că-i de gardă în spital covid. Nu vă întristați, sunt probleme mai mari pe lume. Deja am făcut pace cu acest gând și mă rog doar să ne revedem sănătoși. Când o fi.

Ne-am străduit să păstrăm tradiția și bucuria cât s-a putut. Ieri am povestit asta, cred că mă mânca undeva:

Mă temeam de îmbulzeală, că alt motiv nu găsesc. Mă tot întreb, de ce naiba am scris. Nu știu, nu îmi găsesc scuză. Probabil căutam o soluție de la cineva. Am și primit ponturi de magazine din Sibiu, la care pot suna să întreb, să știu dacă merită să merg. Am fost, am găsit, nu m-am îmbulzit, copilul a fost fericit.

Azi-noapte, când toată casa dormea, am ieșit cu bebelușul în manducă să iau cadourile de iepuraș din mașină, unde le-am ascuns. M-am îmbrăcat, l-am înfofolit cu grijă, am făcut două drumuri și m-am descurcat. Pentru că e greu să te strecori când ai o ființă vie prinsă de tine, ești la fel de silențios ca un tractor în bocanci. Cum să nu găsească el cadouri de la iepuraș dimineață, când se trezește? Nici nu exista opțiunea asta. Am făcut ce orice mamă ar fi făcut. Bebelușul s-a trezit de vreo trei ori pe parcursul acestei acțiuni, am mai cântat, am mai legănat, a adormit la loc într-un final. Niciun efort nu e prea mare când vrei să păstrezi magia pentru cel mai drag suflețel al tău. Noroc că nu m-a văzut poliția, deși poate, din închisoare, ce urmează nu s-ar mai fi întâmplat.

Am împărțit cadourile în pungi pentru fiecare dintre ai mei. Știți, și copiii mari se pot bucura de un mic ceva.

Un cofrag de ouă cu surprize și un fier de călcat de jucărie au fost senzația de la ora 6.38, când ușa de la cameră s-a deschis și, pe prag, un băiețel de patru ani a găsit cadoul mult dorit. Chiar acum calcă a nu-știu-câta oară un tricou al meu.

Și-aici e povestea, să mă scuzați că v-am ținut atât. Dăm telefoanele de curtoazie cu sărbători fericite de Paști, unul dintre ele cu video, să ne vedem la față, să ne bucurăm că suntem vii și sănătoși. Amândoi copiii prezenți, la care, din cealaltă parte de ecran se aude ”și ce-ai făcut până la urmă, ai luat fier de călcat?”

via GIPHY

Fac semne disperate din ochi și din mâini, cât de discret puteam,

via GIPHY

CĂ E SECRET, ȘȘȘT, FIERUL E DE LA IEPURAȘ,
când ce urmează: ”A, da, să nu mai vorbim că-i Tudor acolo și telefonul se aude în toată camera, nu?”

via GIPHY

Sărbători fericite, la noi magia astăzi a murit.

Nu sunt supărată pe cine a zis. Sunt furioasă pe mine. Gâscă proastă ce sunt. Fraiera fraierilor. Idioata idioților, de unde s-au inventat idioții pe pământ. Îmi vine să-mi șterg blogul, să-mi tai abonamentul la net, să-mi leg mâinile la spate și să fug în lume cu copiii mei.

Oamenii nu știu despre tine decât ceea ce le spui tu. Iar ceea ce le spui poate deveni oricând armă care să-ți ajungă direct în inimă când nu te-aștepți. Fix asta am pățit. Știți cât de importantă este pentru mine magia aceasta a copilăriei. Știu că rămân și alte lucruri importante, dar, frate, cât mă oftic. Nu există cale de întoarcere aici. Nu poți spune ”îmi pare rău că te-am nenorocit”. Mă simt ultima mamă din lume. Am eșuat într-un fel în care-mi vine să mă scuip între ochi. Acest articol face parte din autodenunțul meu.

Am crezut că pot controla chestia asta, dacă mă gândesc de două ori. Ce n-am știut e că am fost naivă să cred că pot controla ceva ce dai din mână. O informație. Știam că va veni și ziua aceasta, ziua în care îndoiala se va strecura în sufletul lui. Sau ziua în care magia se va transforma în nimic. Doar că niciodată nu aș fi crezut că asta poate veni din partea cuiva care-l iubește. Adică, din a mea. Acea postare pe facebook a urcat în topul celor mai mari regrete ale mele ca mamă. A dat muniție cuiva să tragă în bucuria copilului meu.

Scriu asta ca să vă spun să nu faceți la fel. Îmi vine să șterg tot blogul și tot facebook-ul, să-mi închid telefonul și să fug în lume cu copiii mei. Într-o lume cu respect pentru magia copilăriei, într-o lume în care oamenii gândesc ce scriu și mamele păzesc poveștile nu numai cu inima, ci și cu creierul lor.

Nu mă consolați, sunt probleme mai mari pe lume, știu. Deja am făcut pace cu acest gând și mă rog doar să ne revedem sănătoși și un pic mai isteți. Când o fi.

Image by Alexas_Fotos from Pixabay

Articolul anterior

Izolarea asta nu e o vacanță de odihnă

Articolul următor

Telemedicină cu suflet. Medicentrum prezintă o serie de întâlniri gratuite cu specialiștii la care ajungi greu

35 Comentarii

  1. Simo

    Imi pare rau 🙁 Am vazut multe poze cu vanatoare de oua si cosulete de cadou de la Iepuras. Mi se pare foarte dragut. din pacate, noi nu am facut traditia asta, desi nu e prea tarziu nici de la anu’. Va imbratisez!

    1+
    • Noi am făcut ceva, dar mai simplu. Nu prea știu cum funcționează, dacă a participat copilul la vopsit de ouă. Dar mă documentez mai bine pentru anul viitor. Poate avem și altă stare de spirit atunci.
      Vă pup, Simo.

      0
  2. Gabriela

    Dada, cred că îți venea să-l strângi pe respectivul de gât.

    1+
    • Nu recunosc nimic 😛
      De la mine a început totul, nu cred că există vinovat mai mare decât mine.

      0
      • Karla

        Draga mea esti prea aspra cu tine! Te imbratisez cu drag si gandeste-te ca tu ai fost bine intentionata, ceilalti nu au avut o conexiune buna intre gura si creier.

        0
  3. Andreea

    buna, eu vreau sa iti scriu ca nu, nu e vina ta. Adultii vorbesc intre ei de ‘a venit Mosu’, a venit iepurasu’, sa vedem ce aduce’ etc., deci orice adult ar trebui sa se poata controla la faza asta si sa intrebe frumos daca iepurasul a gasit ce cauta, daca chiar vrea sa abordeze subiectul cadoului. Cine nu face asta, mai ales cand copilul e inca mic, nu de 10-11-12 ani, nu o face decat din rea vointa. Atat!

    in alta ordine de idei, daca cumva mai poti si mai vrei sa salvezi situatia – tu ai fost ajutorul iepurasului, sunt sigura ca iese de o poveste de aici. Mie mi-a spus invatatoarea in cls a 1-a ca Mos Craciun nu exista, am refuzat sa cred ce a zis pana intr-a 3-a :)))) copiii isi pot tese stratul de magie la loc.

    14+
  4. Anki

    Fiindca esti o persoana care pretuieste magia, cred ca ti-ar placea „Bunica mi-a zis…“ https://carturesti.ro/carte/bunica-mi-a-zis-sa-ti-spun-ca-i-pare-rau-2328535
    Ti-o recomand, e o intreaga alegorie acolo, cred ca e pentru oameni ca tine. 😊

    Hristos a inviat!

    1+
  5. Roxana C.

    Hei! Noi făceam curățenie în balcon și am ascuns un puzzle, cadou de la iepuraș sub un carton. Fetița mea tot insista sa ridic cartonul, ba chiar a descris ce era acolo. Am trimis-o în sufragerie și l-am ascuns în alt loc. A fost dezamăgită, dar azi i-am zis că Iepurașul a făcut un truc magic și a vrut să îi arate puțin din ce îi va aduce. Am făcut pe naiva. Poate găsești o cale să remediezi, o explicație. Dacă nu, o “îmbrăcare” frumoasă a adevărului. Gânduri bune!

    0
  6. Roxana

    Hristos a înviat!

    Nu știu dacă e treaba mea sa zic asta dar, iepurașul nu vine de Paște. Este o invenție de marketing care treptat s a instalat în sufletul părinților pentru ca să își mai bucure cu aceasta ocazie, copiii. Totuși, mai bine le spunem copiilor despre Invierea Domnului, iar dacă totuși nu credem în asta, mai bine nu ii amăgim cu iepurașul.
    Acest mesaj nu este ca sa te critic ci asta am simțit sa las comentariu aici.

    12+
    • Andreea

      daca Mos Craciun vine de Craciun, cand sarbatorim nasterea lui Iisus, de ce iepurasul nu ar veni de Paste? sau Zana Maseluta –
      mai nou si
      ea ‘adoptata’
      de tot mai multi parinti.
      De ce nu le-am
      putea povesti copiilor despre Inviere si si despre
      iepuras? Sau de nasterea lui Iisus, dar si de Mos Craciun?

      La mine in familie a inceput faza cu iepurasul cam de cand aveam 14 ani, insa era oricum traditie ca de Paste sa ‘ne innoim’
      – adica sa ne cumpere parintii ceva nou de imbracat sau incaltat. Iar daca tot primeam
      un mic cadou, la un moment dat a devenit ‘adus de iepuras’ – desi nu mai eram
      copii.

      intreb doar.

      4+
      • Roxana

        Nu doresc sa îți schimb părerea, as fi putut continua comentariul meu și legat de Moș Crăciun (deși, aici e o mica istorie în spate),dar n am vrut sa ma întind prea mult. De Crăciun sa le vorbim copiilor în primul rand de Nașterea Mantuitorului, apoi de Moș Crăciun.
        Eu am spus ce cred eu, asta am simțit sa scriu mai ales în zi de Înviere. Azi e zi de bucurie!
        Eu, spre exemplu n am auzit de iepuraș în copilărie (am 25 de ani), ci de curând (căci am o sora de 10 ani), noi totuși am refuzat sa o surprindem cu ocazia de iepuraș, pentru ca ni s a părut nesemnificativ.

        Numai bine!

        4+
        • Gabriela Profir

          Ce trist sa refuzi sa suprinzi un copil! Chiar si sa nu ai un motiv pentru asta, inventezi. Dar mai ales cand ai un motiv, cum sa nu o faci? Eu pana si sotul imi suprind de iepuras si slava cerului pentru el nu e un secret ca Iepu nu exista.

          2+
      • Andrei

        Neuronul meu nu poate sa înțeleagă de ce de fiecare dată se trezește câte un habotnic sa iti bage religia pe gât…. mai are neuronul meu multe de spus dar … trebuie să ne arătăm de fiecare data cât de buni creștini suntem si altii nu!
        Piticul meu are 10 ani si încă crede in Moș Crăciun, Iepuraș si zanele de la castelul de pe valea Porumbacului închise în borcane de muștar 🙂 Crede că undeva exista totusi o Poartă Stelara care daca totusi nu o descoperă nimeni o sa o construiasca el cand o “sa fie mare”. Iubesc fantezia si copilăria pe care încă nu a pierdut-o spre deosebire de alții de varsta lui. Ieri imi spunea ca sigur nu o sa vina iepurașul ca e interzis sa circuli noptea dar totusi îi lasă un morcov … in caz ca reuseste sa treca sa nu plece flămând. Bucuria din ochii lui cand a vazut cutia de Lego pe care Moș Crăciun a sarit-o din scrisoare a fost nepretuita. Nu vrem si nici nu o sa renunțăm vreodată la micile bucurii pe care la randul nostru le-am avut in vremea copilăriei oricât de greu le-a fost părinților noștri sa le facă!
        Pentru el cadourile primite de ziua lui sau o carte, jucărie cumpărată ocazional nu ia adus aceeasi bucurie ca Iepurașul, Moș Crăciun si chiar si Moș Nicolae care aduce doar dulciuri.
        Lăsați-le copilăria in pace au timp sa învețe de religii cand sunt pregătiți si pot alege ce cale sa urmeze !

        16+
        • Roxana

          Hristos a înviat!

          Îmi pare rău dacă din comentariile mele tu ai înțeles ca eu sunt habotnica!
          Cred ca nu ai fost deloc atent la tot ce am scris din moment ce ai tras concluziile astea. Nu vad în ce expresie am avut tentativa de “a baga pe gat religia”.
          N am vrut sa supăr pe nimeni, nici măcar pe tine acum. Eu respect opinia tuturor fără sa jignesc.
          Cu ce am greșit ca, în zi de Înviere am spus ca e bine sa le vorbim copiilor de Invierea Domnului și nu de iepuraș.
          Practic copiii așteaptă iepurașul in loc sa aștepte Invierea Domnului. Asta voiam sa spun ca nu e în regula.
          Nu am nimic împotriva surprizelor făcute copiilor.

          Toate cele bune!

          8+
    • Ileana

      Subscriu la ceea ce a spus Roxana, de Paști sărbătorim Învierea. Asta ar trebui povestit copiilor, deși iepurașul e doar un mod prietenos de a îl percepe pe moșul Crăciun-Pascal.

      5+
      • Gabriela Profir

        Stiti, Invierea e tot o poveste, ca si cea cu Mos Craciun si Iepurasul. Eu cred ca au timp sa invete si despre facerea lumii si sa se bucure ca a inviat Iisus dar alt timp in afara de copilarie sa se bucure de Moshu si de Iepuras nu exista.

        2+
    • Alta Mirun

      Data viitoare poti spune ceva de genul: “Nu a mai fost nevoie sa iau eu, a adus iepurasul”. Am fost si eu pusa in situatia asta…

      1+
      • Roxana, i-am povestit si de Inviere. E foarte preocupat de subiect, in fiecare seara ii povestesc cum s-au inrosit ouale sub cruce, etc. Una nu cred ca o exclude pe alta.

        3+
      • Ioana

        Asta e un răspuns foarte isteț, super, de ținut minte!

        0
  7. Gaba

    Well… la noi a gasit copilul cadoul in balcon aseara (cu o seara inainte), sotul s-a pierdut initial si balbaia ceva… apoi ii strig sa o dreaga din mers si a inceput sa dea vina pe covid: ca din cauza asta de distantare sociala nu a venit iepurasul sa aduca in casa cadoul si l-a lasat la masina si ne-a rugat pe noi sa il dam in dimineata de Paste(i) 😊 Macar ne ramane amintire din pandemie… avem ce povesti la batranete…

    4+
  8. Dana

    Vai, chiar am ras de intamplarea voastra. Gafe din astea pot face chiar parintii intre ei, eu cred k cel mai mult conteaza reactia pe care o ai in momentul respectiv, cu un copil de 4 ani cred ca poti s.o “dregi” destul de usor: faci o gluma, schimbi subiectul rapid, reinterpretezi cumva ce spune interlocutorul- ceva in gen ” da, s.a sricat fierul de calcat haine (ala de oameni mari) si o sa cumpar unul nou, pana una alta noroc ca a primit pustiul unul de la iepuras, o sa ne calce si noua hainele”
    Eu de ex nu am blog si tot am gafat, atat noi in casa cat si cu ajutoare din ext, e inevitabil.
    Of, sper ca nu ai recunoscut totul…

    5+
    • Nu am mai vb despre asta, daca el nu a deschis subiectul.

      0
    • Ioana

      Dana, foarte mult îmi place cum reușești sa dregi conversația, sa reinventezi planul prin intermediul unor lucruri simple, naturale… Cred totuși ca trebuie sa ai fler pentru asta, din păcate… Am și eu un copil de 4 ani, dar nu reușesc sa fiu diplomata mereu, pe moment nici nu as găsi o varianta B.

      0
  9. Mirela

    Urmaresc de mult timp blogul, dar nu am comentat niciodata. Am gasit multe informatii utile si interesante. Ceea ce mi se pare atragator este nota de prospetime si echidistanta a blogului. Astazi insa am remarcat din nou intoleranta unor persoane care comenteaza pe blog. Persoane care cred ca stiu totul si mai ales simt nevoia sa dea lectii. Ceea ce este uimitor si dezamagitor in acelasi timp este ca persoanele sunt tinere…Cel mai simplu ar fi sa nu mai urmareasca un blog care nu intra in categoria lor de preferinte.
    Eu sper sa nu renunti la blog. Este o raza de soare…

    12+
  10. M.H.

    Hristos A Inviat! Paste fericit tuturor!
    Va recomand un film de vazut impreuna cu cei mici si anume „Jack Frost“. Acolo ii regasim pe toti: Mosul, Zana Maseluta, Iepurasul de Paste. Cand spui copilarie, spui „o lume minunata“ pe care nu o mai intalnesti cand cresti.
    Numai bine!

    0
  11. Roxana

    Eu trist sa vad ca oamenii nu mai vad importanta si frumusetea magiei in copilaria mica. Magia naste creativitate, ii duce pe copii intr-un univers doar al lor..Invierea Domnului si Nasterea Lui nu exclud pe Mos Craciun sau pe Iepuras…daca stam sa ne gandim bine si Invierea Domnului este tot un miracol.
    Fata mea, chiar daca stie acum ca noi punem cadourile, isi aminteste cu atat bucurie de Iepuras, stie fiecare cadou pe care l-am primit de la Iepuras si cat de mult s-a bucurat la momentul respectiv.
    Miruna, sunt convinsa ca pana la anul se vor rezolva lucrurile.

    4+
    • Mihaela

      Eh, putea sa te intrebe ce i-ai cumparat de iepuras si daca nu scriai pe blog. :))

      Mie imi place explicatia din harry potter, ca unii oameni sunt incuiati si nu cred in magie, prinde bine si la copii 🙂

      0
  12. Poate va alege sa uite pana de Craciun 🙂
    Anul trecut inainte de Paste am scos baietii mari la o prajitura in oras si le-am povestit cum sta treaba cu mos Craciun, mos Nicolae, Iepurasul si toti astia de vin noaptea cu cadouri. Le-am spus ca partea cea mai frumoasa e sa fii tu cel care face cadouri. Si daca le-a placut aceasta traditie am nevoie de ajutorul lor sa o pastram pentru fratele mai mic. Apoi am stabilit bugetul si am mers impreuna la cumparaturi, sa luam cadouri pentru toti. Inainte de a pleca la biserica dupa lumina, ei au fost cei care au pus cadourile in cuiburi… Si cand credeam ca gata, am scapat, de acum va fi mai usor cu 2 ajutoare… se pare ca mijlociul a decis ca el doreste sa creada in continuare in mosi si iepuri. Are aproape 9 ani acum, se pare ca a sters conversatia respectiva din minte, ca a asteptat cu nerabdare si pe mosi anul trecut, si pe iepuras acum. Si ii functioneaza creierul bine, e doar alegerea lui 🙂

    2+
  13. Maria

    Iti multumesc ca ai impartit cu mine intamplarea ta. Din punctul meu de vedere, a fost amuzant, dar si educativ.
    Acum despre filosofia Iepurasului de Paste: mai pe departe asa, anul asta am fost provocata de fetita mea de 8 ani prin intrebarea “care-i legatura intre Iepuras si Invierea lui Iisus Hristos?” Am ales sa nu mai intretin magia printr-o poveste. Eu. Dar am observat ca fetita mea nu s-a suparat. Chestia asta a venit, pentru ea, ca o confimare a unor suspiciuni pe care deja le avea, insa pe care parca le-a pus undeva, deoparte, si a facut propria ei alegere. Si am simtit care este alegerea aia. Asa incat, la anul va veni iar Iepurasul, si Mos Craciun si oricine poate aduce momente faine. Fiindca nu-i despre Iepuras, ci despre marirea aia a ochilor in momentul descoperirii, dormitul cu acel ceva, chiar daca nu se potriveste in pat, sau căratul ala peste tot cu ea, cand chiar ai senzatia ca a meritat orice efort.

    1+
    • Simona

      Vorbesc cu mama saptamana trecuta. Ma intreaba cu ce vine Iepurasul. Ii spun ca nu vine, pentru ca Emei nu i-am spus de “treaba” cu iepurasul. Duminica o sun pe mama, i-o dau si pe Ema la telefon. Prima intrebare a mamei – “Si ce ti-a adus iepurasul?”. Mno, ca spui, ca nu spui, tot se gaseste careva sa strice ceva…

      0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 225 queries in 0.315 s