Ma straduiesc, oameni buni. Stiu ca si voi va straduiti. Am vopsit oua, i-am povestit baiatului meu despre Hristos, dar nu stiu ce sa fac cu aceste zile. Adevarul e ca nu stiu. Ca imi e dor de sotul meu, nu stiu ce mananca, nu mai suport sa vorbim pe facetime. Vreau sa incapa tot pe retinele mele, vreau sa ma enerveze firimiturile imprastiate de el si sa ma impiedic de pantofii lui la usa. Ii arat bucati de copii prin internet, cate un piciorus, cate un carliont, avem doi dintisori acum.
Nu stiu daca si voua vi se pare nedrept ca lumea merge mai departe, cand totul s-a oprit.
Mi-a crescut parul, trebuie sa-mi tai unghiile. Copiilor le-au ramas hainele mici. Ne trebuie inca un tub de pasta de dinti, iar a venit scadenta la rata, florile alea care erau mici-mici au inflorit. Ele isi vad mai departe de viata. Ca parul si unghiile care-mi cresc. Dar stiti ca eu nu vreau?
In schimb, vreau sa punem pauza pe toate celelalte si sa le dam drumul dupa ce lumea va fi la loc cum o stiam. De ce nu se poate?
Stiti, sunt de o luna acasa la parintii mei si simt ca am trait intre stirile de la ora 7. Nu e o vacanta ceea ce-am patit. Vacantele nu miros a frica si nici a inchisoare. Vacantele nu sunt cu bunici singuri, carora le duci doar mancare. As vrea sa ma pot bucura, sa fac din perioada asta o ocazie, sa beau multa cafea cu mama, sa ma joc, in curte, cu copiii mei.
Fac lucrurile astea, desigur.
Doar ca nu-i la fel.
Izolarea asta nu e o vacanta.
Mama zice ca trebuie sa ne bucuram, macar cat sa vada astia mici cum se face.
Oana
Așa e, cum zice mama ta. E greu să găsești însă bucuria în clipele astea, dar merită să încerci. Eu, de exemplu, în ultimii ani le tot ziceam alor mei că sărbătorile (Paști, Crăciun) nu-s despre mâncare. Ei bine, anul ăsta, departe fiind de ei, îmi trăiesc sărbătoarea Învierii așa cum visam, cu puțin. Și deși e umbrită de depărtarea de ei, în smerenia care va fi, am găsit bucuria. Paști binecuvântat !
Miruna
Ma bucur mult. Sarbatori fericite. Oricat de putin e bun.
Madalina
Plang cam de o luna. Sunt in Londra cu fiul meu, aici traim noi. Insa, mergeam des in Romania. In fiecare vacanta a lui, la fiecare sarbatoare.
Anul asta, insa, suntem prizonieri fara vina. Departe de familie, departe de orice Hristos a inviat, departe de prieteni, departe pana si de mancarea aia care nu-mi placea neaparat, dar care era prilej pentru toata familia sa se adune la tara, in curtea bunicii.
O sa trecem noi si peste asta!
Miruna
O sa trecem. E bine sa plangem, apoi sa ne frangem manecile si sa ne luam un bilet de avion. Sau doua 😉 curtea bunicii nu pleaca nicaieri. Sarbatori fericite.
dia
Paste liniștit Miruna! In zilele astea, eu sunt optimista dacă sper ca măcar Crăciunul o sa fie cu câțiva oameni in jurul mesei. F trist dar ne așteaptă niște luni ff grele.
amy
Paste fericit, Miruna! Te imbratisez!
Ecarulan
Nu locuiesc in Romania, dar carantina este pana acum o experienta pozitiva. N-am idee ce urmeaza, dar e inca bine. N-am vorbit cu prietenii si familia ani intregi, cat am vorbit in saptamanile astea.
Am stat cu copiii mai mult decat am stat vreodata – asta e si greu, ca-s multe certuri.
Toti cei apropiati sunt sanatosi.
Sper sa se termina totul cu bine. Sper.