Cu Adelina, cea care a oferit premiul legat de Iarmaroc Zen în cadrul concursurilor #trezimeconomia, am vorbit exclusiv noaptea la 2, la 3, uneori mi-a răspuns și la 4. Pe mess, că eram oricum amândouă treze.
Pagina 163 din 647
Alaltăieri am bifat o singură chestie de pe lista cu lucruri de făcut. Se putea și mai rău, mi-am zis seara. După care, ieri n-am făcut nimic, pentru că am simțit că oricâte liste așteaptă, cea mai mare nevoie de mine o are copilul meu.
După ce-am născut a doua oară și a trecut momentul ăla în care am crezut că-mi e cel mai greu, a venit următorul: momentul în care mi-a fost și mai greu decât cel mai greu. Atunci, Eme mi-a zis într-o seară: Stai liniștită, eu nu plec nicăieri. Nu te las, sunt aici.
Am socotit în câți ani aș fi petrecut două luni și jumătate cu părinții mei. Non-stop, 24 din 24, fără întreruperi. Câte vacanțe ar fi însemnat asta pentru nepoții lor sau câte weekend-uri.
Ăsta mic își dorește un cățel, o pisică și un miel. Bărbatu-meu, o terasă cu copăcei, unde să-și bea cafeaua în aer liber.
Eu visez la o canapea galbenă într-o sufragerie goală de mobile obositoare, pe care s-o umplem de lumina noastră și când afară-i noapte. Și-mi mai doresc un dulap în care să-ncap ca într-o cameră, cu toate. Un loc în care să nu mai fiu deloc vinovată, ci doar dezordonată.
-Zi un cuvânt cu litera L.
