Femeile care ajută alte femei sunt pe o listă specială în brațe la Dumnezeu

femei ajută dumnezeu miruna ioani

După ce-am născut a doua oară și a trecut momentul ăla în care am crezut că-mi e cel mai greu, a venit următorul: momentul în care mi-a fost și mai greu decât cel mai greu. Atunci, Eme mi-a zis într-o seară: Stai liniștită, eu nu plec nicăieri. Nu te las, sunt aici.

M-au ridicat de la pământ vorbele astea. E mare lucru să știi că te poți baza pe o femeie a ta. Că e cineva acolo, care nu pleacă orice s-ar întâmpla.


Înainte să ne întoarcem la București, bunica mea din partea mamei a făcut o tocăniță pentru soțul meu și un ciolan cu varză cum îi place lui. Deși e semivăzătoare și nu se descurcă neapărat ușor, s-a gândit la lucrul ăsta ca să-i facă o bucurie lui și s-o scutească pe ea, fata ei, adică mama mea. Că noi avem gusturi foarte diferite soțul din dotare și cu mine, iar mama mereu ne trimite egal. O ciorbă lui, o ciorbă mie. Un ciolan lui, o friptură mie. O plăcintă lui, o prăjitură mie. Așa-s mamele pe lume, fiecare se gândește la fata ei.


Câtă vreme am stat acasă, bunica mea cealaltă, de 91 de ani, care locuiește în apartamentul de deasupra părinților mei, a întinerit vreo 20 de ani în suflet. Doar că oasele nu uită vârsta din buletin și după fiecare prânz avea nevoie de un pic de odihnă. Pentru asta însă, trebuia s-o păcălești: Du-te, Geli, că vrem să ne culcăm și noi. Te chemăm când ne trezim. Și-apoi ne prindea că n-am dormit, se supăra un pic, dar îi trecea repede, că cine poate sta supărat pe-un bebeluș și-un băiețel, ori pe mama lor blondă, care nu știe face nici măcar o ciorbă.


Și-apoi mama mea, deși sunt cu ea în minte de dinainte să încep să scriu. Am fost în training pandemia asta, uitându-mă la ea. Training-ul se chema ”cum să te lași pe tine și s-o ajuți pe fata ta atunci când are mai mare nevoie”. Eram la masă toți și Victor chirăia. Sărea ea. Era noaptea la 12 și eram cam transparentă eu, voia să rămână ea. Amesteca în oală și Tudor o striga, lăsa totul și fugea. Mama mea a înțeles rapid că mai mult decât de-o mâncare caldă, am nevoie de liniște și timp. Și le-a lăsat pe toate ca să mi le dea pe toate, deși nu cred că i-a fost tocmai ușor. Dar a înțeles. Pentru că i-a păsat să mă vadă, nu să bifeze lucruri de pe o listă imaginară de ajutor. Nu mi-a dat vinetele congelate, ci mi-a dat salata gata făcută de ea. Nu mi-a dat o găină tăiată, ci mi-a pus supa caldă în farfurie. Nu m-a întrebat de o sută de ori cu ce să îmbrace copilul înainte să-l scoată în curte, ci a găsit singură ceva.

Liniște și timp.

Nu știu ce i-am dat eu înapoi pe lumea asta, cred că datoria mea cea mai mare e la ea.

medicentrum evaluare medicală la distanță

Prietena mea, Andreea, mi-a trimis  cadou o pjama cu un mesaj simpatic, deși nu era ziua mea. Ștefi mi-a adus flori în pandemie și o carte pe care mi le-a lăsat la geam. Nu sunt gesturi mari, dar sunt mărunțișuri care arată că cineva te vede și cuiva îi pasă.


Femeia care m-a sunat într-o zi să mă roage s-o ajut și, mai mult m-a ajutat ea pe mine cu Medicentrum. Sau cea pe care n-am văzut-o în viața mea, dar a început într-o zi să-mi scrie și m-a ajutat complet dezinteresat să-mi antrenez mintea pentru travaliu și o naștere așa cum îmi doream. Niciuna dintre ele nu avea nicio datorie la mine, nicio legătură de sânge. Sunt pur și simplu, ceea ce am putea numi, fete de comitet. Femei de pe lista aia.


Dacă vă gândiți că ați putea ajuta, dar ”se descurcă ea”, mai gândiți-vă o dată. Dacă vă gândiți că doar n-o să moară de foame, mai gândiți-vă o dată. Iar dacă alegeți să nu vă gândiți la viața prietenei voastre, fiicei, surorii, nurorii, nu e sfârșitul lumii. Pe bune, chiar n-aveți nicio obligație.


Mama ne-a adus cu mașina la București. A fost un drum de care am avut nevoie atât noi, cât și ea. Înainte să plece, i-am spus: Să nu îți faci griji. Mă descurc.
Iar răspunsul ei este esența motivului pentru care Dumnezeu are o listă specială cu femeile care ajută alte femei:

-Normal că te descurci, dar știu că nu-ți e ușor.

Photo by Neil Thomas on Unsplash

Articolul anterior

Fetița cu soțul pe front se întoarce la viața de dinainte, care sper să fie acasă

Articolul următor

O zi bună nu e după câte lucruri rezolvi, ci după cât de fericit îți faci copilul

13 Comentarii

  1. de cand fac voluntariat la spital am vazut situatii absolut dramatice. Cel mai mult m-a emotionat cum mame, ce nici nu isi vorbesc vreo limba comuna, au reusit sa se ajute si sa se sustina – cu tinut 15min copilul celalalt, cu ajutat la cumparaturi, la curatenie.
    Suportul lor neconditionat pe muchia vietii m-a invatat sa apreciez tot ce am si sa multumesc in fiecare seara ca ne avem.

  2. Codruța

    Emoționant … într-adevăr mama ta e o mamă/bunică și doctorița noastră iubită excepțională… să vă țină Dumnezeu sănătoase pe amândouă să vă bucurați/ajutați reciproc !!!
    O iubim la fel de mult pe mama Bu ( îmi place atât de mult cum sună că și noi o numim așa acum )

  3. Gianina

    ❤️❤️❤️ pt toate mamele si bunicile care mai sunt aici sau sunt acolo sus! Si pt toate prietenele care nu uita de prietenele lor!

  4. Alina I.

    Draga mea, mama si bunica ta sunt exact cum ar trebui sa fie toate mamele si bunicile. Adică EXTRAORDINARE. Cum este mama, cum a fost si bunica mea. Despre prietene nu pot sa-ti spun, ca n-am. Dar cred ca si ele sunt cum trebuie sa fie, după cum ai scris. Să-ți trăiască și mama, si bunica, si prietenele, si sa te bucuri de ele ani multi…ca ai ce invata de la ele 😉

  5. Viviana

    O minune pe pamant mama ta! Si mama ei! Si tu , mama! Sa traiti o mie de ani!

  6. Elena

    Cand citesc unele din postarile tale ma ajuta sa vad normalitatea, care in unele cazuri nu exista din pacate….

    • Știu. Dar să nu uităm că nimeni n-are nicio obligație.

      • Elena

        Da, aceasta lipsa de obligatii o simt destul de des.

        • Ioana

          E minunat ce spui tu, Miruna.
          Inteleg perfect, ba chiar simt pe pielea mea ce spui tu, Elena.
          Nu pretind ca ar avea vreo obligatie. Dar doare atat de rau nepasarea…

  7. Condurache Adriana Angela

    Sentimentul sa fii Acolo pentru atâtea super eroine se pe secția oncopediatrie ,l-am trait si Eu,ca si voluntar la spital.Acolo,inseamna ,încurajari,afectiune,suport material si nu numai pt mamele si pruncii cei mai greu încercați.E minunat sa poti fi util,sa le asculți poveștile,sa le împărtășești visele si sa ii iei de mana ,atunci când ei nu mai pot.

  8. Cristina

    Foarte frumos, eu am 3 puiuți, acum măricei. Ma bucur ca măcar pe alocuri bunicile sunt bunici, și nu soacre. Aceasta lipsa de obligații din partea lor de a ne ajuta, e perceputa doar unilateral. Ei au dreptul de a nu avea obligații, în schimb noi eu în calitate de nora și soțul, copilul lor, numai obligații fata de ei avem… Începând cu obligația datorata faptului ca i-au dat viata. Copii-nepoții lor, sunt percepuți ca fiind problemele și greutățile fiului lor… Dureros încă, dar citesc și mi-o amintesc pe bunica mea din partea mamei, tot asa ar fi fost… Îmi închipui ce drag i-ar fi fost de fete.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 161 queries in 0.525 s