Fetița cu soțul pe front se întoarce la viața de dinainte, care sper să fie acasă

Am socotit în câți ani aș fi petrecut două luni și jumătate cu părinții mei. Non-stop, 24 din 24, fără întreruperi. Câte vacanțe ar fi însemnat asta pentru nepoții lor sau câte weekend-uri.

Habar n-am. Foarte multi.

Ce norocosi ca am prins un astfel de forward. Bine, intelegeti ce vreau sa spun.

Ne întoarcem la București. E vremea. Las dulapurile și mai dezordonate în Sibiu. Noi n-am făcut curat prin sertare. N-am donat din haine. Noi am mâncat și ne-am jucat. Nu ne-am uitat la filme, e adevărat, n-am citit nici măcar o carte, dar a fost bine și-așa rău.

Începutul izolării a fost greu pentru toți. Mai puțin pentru bunica mea, care zice și acum: ”Pentru mine, izolarea începe când plecați voi.” Ieri l-a păzit pe Victor cât a dormit, apoi m-a chemat să-l hrănesc și a rămas să facă un chec. După 5 minute, ne-am trezit cu ea. Se răzgândise, cică: Pot face chec și cât doarme data viitoare ăsta mic. Acum mai stau cu el un pic cât e treaz.

A fost un moment când Tudor a plans tare si mi-a zis ca nu mai stie cum arata parcul lui din Bucuresti: “Incep sa uit si nu-i corect!”

Au fost povesti citite pe whatsapp, au fost stirile de la ora 7, la care ne uitam regulamentar. Si cinele de dupa, la care ne straduiam sa nu vorbim despre ce au aratat. De cateva ori ne-am si certat.

Multa vreme am crezut ca stiu cum se simteau sotiile soldatilor plecati pe front. Daca Victor chiraia la stiri, mama il lua, ca si cand prioritatea zero era a mea. Sa stiu eu ce se intampla, sa vad eu ce-i cu lumea.

Dar au fost si ceaiurile din curte, ciorbele de burta, prajiturile si inghetata de caramel sarat. Au fost Pastile, aniversarile, surprizele, cadourile. Excursiile la cumparaturi si ritualul descantecului care le urma, de ma dezbracam in chiloti de la poarta. Vecinii nu cred ca s-au bucurat la cat am mancat 😉

A fost intalnirea cu Stefi, care s-a oprit doar sa ne vada prin poarta. Am plans si nu ne-am putut imbratisa sa ne treaca.

Simt ca am iesit unii din ecosistemul celorlalti si ca distanta dintre noi nu se mai masoara in metri, ci in frici.

Am iesit in parc o singura data si imi clateam ochii privind alti oameni. Era o bucurie sa vad cum au parul, cu ce s-au imbracat. Nu e acelasi lucru pe Skype.

Am venit la Sibiu cu Victor bebelus si plec cu el baietel. Nici nu statea in fund, acum aproape merge-n patru labe si are doi dinti. A fost si la dentist! Bate din palme si stie unde-i Hans.

Tudor are un par ca-n povesti si intrebari de-ti sta mintea-n loc. E un baietel minunat. Si Victor a crescut mult, dar pentru Tudor aceste doua luni cu bunicii lui sunt aur curat. Amintiri pentru toata viata.

Iar eu n-as fi reusit sa fac nici un sfert din cate am facut, daca nu as fi fost cu ei. E o munca de echipa tot ce-am realizat. Pana si cealalta bunica a mea a participat cu o tocanita cinstita pentru Horatiul de la Bucuresti.

Ma intorc la viata mea de dinainte si sper sa fie acasa, v-am zis. Mi-e teama un pic, n-o sa va mint. Pentru ca prea cu binele m-am obisnuit. Cu ciorbele si cu prajiturile la felul trei. Am stat si eu la mama mea in brate doua luni.

 

Articolul anterior

Orice lucru măreț a fost mai întâi visul cuiva. Așa că te poți apuca liniștit să construiești acea casă (p)

Articolul următor

Femeile care ajută alte femei sunt pe o listă specială în brațe la Dumnezeu

13 Comentarii

  1. Oana

    Mă duc și eu în weekend acasă, după 3 luni, să stau în brațe la mama trei zile. Ce frumos ai scris! ❤️

    3+
  2. Gabriela F

    Și eu cu mama 3 luni. Am mutat.o la baia mare in timpul asta… Pentru mine covid a făcut doar lucruri bune…cu o singura excepție …o știi…a trecut… Cred că aveam un pic cam multe în cap…nu pe cap…dar no ai tu ai spus…ne.am mai certat🙄🤦‍♀️te pup și să fiți bine!

    0
  3. LuminițaR

    Dumnezeu să vă aibă în paza Lui, familie frumoasă!

    2+
  4. Alina

    Ce frumos! ❤
    Noua ne-au lipsit parcurile, socializarea, tati! Suntem in Es, tati a plecat in Ro la final de februarie, trebuia sa se imbarce pe 7 martie, apoi 12 martie, apoi 25….apoi s-a amanat totul pe perioada nedeterminată…granițele s-au inchis si am ramas blocati: eu cu bb in Es, el singur cuc in Ro. Nici la munca nu s-a dus, nici acasa nu a stat, 4 luni am pierdut…inca nu putem calatori…nu stim cand ne vom intalni…
    Deci se poate si mai rău 😅🤫 sănătoși sa fim cu totii!

    0
    • Asta e cel mai important, Alina! Sper sa va revedeti curand.

      0
      • Monica

        Mă regăsesc f mult în povestea ta, cu mici diferențe :soțul care a rămas sa lucreze la București e inginer, orașul în care am
        plecat la ai mei la curte, în izolare, de pe 15 martie, e altul. Am tot 2 băieți cu vârste sensibil apropiate de vârsta alor tăi. Pe cel mare îl cheamă tot Tudor și perioada asta a fost cu multe tantrumuri, dar în general e un băiețel minunat. Cel mic abia stătea în fundulet și începusem diversificarea, acum merge de-a busilea și are 6 dinți. Amintiri cu cele mai bune feluri de mâncare făcute de tatăl meu, curtea plina, pe rand, de flori de la zambile, ghiocei, apoi lalele roșii, liliac, apoi bujori și acum trandafiri de tot felul, picnicuri pe gazon, făcut socată, cules căpșuni, cules cireșe direct din pom și făcut clafoutis. Completat declarații, excursiile la cumpărături, ritualul de dezinfectat tot, alte amintiri. Ne întoarcem și noi acasă wendul viitor. Am emoții!

        2+
  5. Alex

    Ce frumos! Exact prin asta am trecut și eu. Ai zis.o așa de bine. “Am stat în brațe la mama 2 luni”! Așa mult îmi doream sa stau cu ea, îmi era dor de mai mult de un weekend! Am stat cu frații mei! Am fost in formula aproape completa 2 luni! Copii nici nu au simțit izolarea, au simțit numai dragoste și fericire ca în copilăria noastră!

    1+
  6. Cu ce amintiri frumoase ai ramas dupa aceasta perioada 🙂 Sa va fie de bine! :* Eu azi am revenit la munca, tot cu emotii.

    0
  7. noi am ramas alaturi. Ziua la munca, cu copil in cap la propriu ca sotul a jucat in deplasare pana la 6 seara, serile eu voluntar pe la spital.
    Din pacate ultimile 3 luni au adus si decese in jur. Nici nu stiu ce sa spun unei mame ce si-a pierdut copilul. D-apoi la 2 mame. Ce spuneti voi unde mame ce a dormit in fund, pe scaun, non stop in spital langa copil, sperand ca…? Uite, asta o campanie de mobilizare in romania, si sa se ia cateva zeci de paturi pliante pentru mamele de langa copii, din spitale, paturi ce dimineatza sa fie stranse si impinse lateral – cum or gasit loc in spitalul din alta tara.

    2+

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 141 queries in 0.212 s