Noaptea a devenit ziua de lucru a părinților care lucrează de acasă

Noaptea a devenit ziua de lucru a părinților care lucrează de acasă miruna ioani

Cu Adelina, cea care a oferit premiul legat de Iarmaroc Zen în cadrul concursurilor #trezimeconomia, am vorbit exclusiv noaptea la 2, la 3, uneori mi-a răspuns și la 4. Pe mess, că eram oricum amândouă treze.

Abia ieri noapte pe la 1, am reușit să răspund tuturor mailurilor pe care le-am primit atunci. Mi-au răspuns imediat câteva doamne, apoi toată ziua pauză. Mail-uri doar de la facturi care așteaptă să le plătesc. Cum bate ceasul ora doișpe, cum, pac, încep să curgă mailurile.

Știți ce e asta? Sindromul lucratului de acasă când ai copii.

Îl cunosc extrem de bine, funcționez de atâta timp în el, încât am senzația că l-am inventat. Proastă idee. Te bagă în depresie. Îți dă dureri de cap. Ochi împăienjeniți. Programări la medic și concedii la băi.

Cât o putem duce așa, vă întreb.
Păi, stați să vă zic, că am fost pe strada aia. O vreme fixă, după care n-o să mai putem. Problema cu copiii și părinții care se plâng nu e că le-ar fi greu să se joace cu ei. Să te joci, vorba mamei mele, e cel mai simplu lucru, m-aș putea juca mereu.
Dar să te văd eu cum îți mai arde de joacă în timp ce telefonul bipăie neobosit, mâncarea nu se face singură, mail-urile pentru facturi vin. De câte ori nu v-ați întors acasă ori nu v-ați oprit din ceva, că va era foame și trebuia să mâncați. Păi, da. Cineva să se ocupe și de treaba asta!

Apoi, mai e problema lucrului neterminat. Începi o mie de chestii, n-o termini pe niciuna, doar te enervezi. Așa, mai bine știi o treabă. Stai noaptea, rezolvi ceva legat. Doar să nu își imagineze cineva ca două ore de la 10 la 12 sunt egale cu 2 ore după miezul nopții. Randamentul e altul când îți pică ochii-n buzunar.

N-am soluții, voiam doar să vă zic, norocoșilor care plecați de-acasă să lucrați.

Photo by Victoria Heath on Unsplash

Articolul anterior

O zi bună nu e după câte lucruri rezolvi, ci după cât de fericit îți faci copilul

Articolul următor

Umor, la 4 ani

17 Comentarii

  1. de unde, am sedinte la 9, la 14, sefa m-a sunat azi pe la pranz etc. Asa ca ma trezesc la 6 pt munca.

    3+
  2. Laura S.

    Soluții din păcate nu există. Nici calde, nici reci. Munca se adună, frustrările se duc până la cer și pe urmă îți cad în cap, în timp ce copilul are nevoie de tine. Și nu merg scuzele, că dacă îi e foame, poate să fie cel mai frumos mail din lume scris pe laptop, n-o să umple burtica. Iar dacă-i de joacă, nu te poți juca cu ochii la telefon.

    Dar și munca este copilul tău și, dacă ți-ai ales cu grijă ocupația, o faci cu drag. Dar nu mai ai niciun drag, că de la 10 la 1, și de la 4 jumate la 8 noaptea, nici tastatura n-are prea mult chef de tine.

    Iar ziua? Îmi place de mor ideea cu dormi când doarme copilul. Rufele se spală până la urmă la mașină, pe aragaz nu pui lemne pentru mâncare, iar la telefon cu siguranță poți răspunde tuturor celor cu care lucrezi ca bufnițele, pe întuneric.

    Realitatea stă cam așa – cu un picior la treabă de oameni mari, mâna stângă pe un pampers, mâna dreaptă butonează telefonul că bipăie de nevoi și el, în timp ce pui piciorul ăla de rămâne îl pământ să simți puțin gravitația că altfel o iei pe norișori.

    Cu programul de lucru adaptat așa, eu am rezistat fix 6 săptămâni. Fix 6, parcă un făcut. În prima zi din a șaptea, nimic n-a mai funcționat, probabil nici mintea nu poate să meargă înainte când tu tot dai ceasul înapoi cu alea 3 ore de somn pe noapte. Dar vor veni și zile mai lungi, am tot semnat petiții pentru 36 de ore pe zi. Aștept să se aprobe 🙂

    10+
  3. Itu

    Nu mai munciti ca fraierii

    2+
  4. De cand e copilul acasa s-a dus naibii orice munca decenta. Are o mie de mini-activitati si la fiecare trebuie printat / scanat etc. Ii ia 30 de secunde sa completeze o fisa de kindergarten si mie 5 minute sa citesc inca o data cerintele (ca de multe ori face singura), sa fiu sigura ca e OK, sa scanez, trimit, mark as done.

    Asta in timp ce gospodaria tre’ tinuta cat de cat si mai am si eu muncile mele.

    Au fost cateva zile bune in care m-am culcat dupa 3 noaptea si la 8 am luat-o de la capat, dar e obositor si nici productivitate nu ai. Sa nu zic ca simteam nevoia sa lipesc copilul de pereti, desi saraca e chiar foarte OK.

    Mai 3 saptamani si intra in vacanta. Uff

    5+
    • în vacanță de la online? nervii tari.

      1+
    • Lia

      Noi nu am făcut deloc școală online, ca nu m-au ținut nervii! Asta e, au 5 si 3 ani, sa se joace si sa se uite la desene, important a fost sa supraviețuim perioadei ăsteia, lasă ca literele le mai învățăm si la școală, după!

      1+
  5. (alta) Iulia

    Eu cred că-s una dintre norocoși, din simplul motiv că al meu pici doarme taaaare bine, așa că lucrez dimineața, de pe la 5 până pe la 9, când face ochi, apoi mai am vreo 2-3 ceasuri la somnul de amiaz și apoi, dacă e musai, mai bag o tură seara, după ce-l culc, cam între 8 și maxim 10.
    După 10 nu mai pot, parcă mi se pune creierul pe pauză. Fix cum zicea cineva mai sus cu prima zi din a șaptea săptămână, la mine e cu primul minut după 10. Pur și simplu nu mai pot și pace.

    A, iar în orele de “muncă” mai învârt și într-o oală, mai arunc și-o rufă la mașină, că deh…

    AB (ante-bebe) puteam lejer munci de la 10 seara la 3-4 dimineața și apoi a doua zi la 7 s-o iau de la capăt. PB (post-bebe) am mai reușit maxim de vreo 3-4 ori să muncesc peste noapte, când au fost proiecte mari și f importante, care trebuiau musai terminate. Dar apoi mi-a luat o săptămână (fără glumă) să-mi revin.

    Tot ce am reușit eu să fac e să îmi ușureze viața gospodărească și administrativă: mi-am luat aspirator robot, programat să se plimbe singur de 2 ori pe zi, oală instant pot să facă ea singură acolo o zeamă ori o tpcană, ceva, am pus debitare directă pt facturi și în rest… Cafea și Doamne-ajută 😁

    4+
  6. Madalina

    Eu nu stiu cum rezistati sa munciti noaptea, pic lata la 9 seara si nu mai vad nici pe unde merg.
    Asa ca, felicitari celor ce pot!

    2+
    • Lia

      Same here, am luat-o pe aratura doar cu casa si copiii, fără job si fără școală online, ca m-au lăsat nervii după primele încercări! Ei se culca la 8, eu la 9 jumate, intre somnul lor si al meu nu fac treabă, stau la tv sau citesc, treabă in casă fac cand se mai uita ei la desene.

      1+
      • Madalina

        Eh la mine e si job full time, si teme nesfarsite (fara scoala online, ca profesoarei ii place sa stea acasa si sa fie platita 100%) 😉. Si sunt singura cu el, asa ca…De-aia ma mir ca cineva rezista sa lucreze noaptea 😂. Hats off to you, ladies!

        0
  7. Simona

    Am trăit și eu experienta lucratului de acasă acum vreo doi. Mi se părea foarte fain sa lucrezi de acasă, însă după 1 an și jumătate în care lucram de la 3 noaptea la 7 dimineața, cu 2 copii pe cap, unul program scurt la gradi, altul mic de 2 ani am întrat într-un mega burnout. Am schimbat macazul și cand am întrat în starea de urgenta și am văzut ca trebuie sa ne întoarcem la lucrul de acasă m-am deprimat teribil pt ca știam ce presupune. Am învățat cât de cât din experientele anterioare, dar acum a fost diferit din multe puncte de vedere, mult mai greu și solicitant, mult mai demoralizat. Au fost și părți frumoase, nu neg. Asa ca, chapeau bas pentru toți părinții care au lucrat de acasă 🤗

    1+
  8. Eliza

    Am citit comentariile pe aici si vreau sa va zic celor care ajungeți sa mai citiți comentarii ca mă deranjează rău sa văd ca zicem “Bravo vouă cele care rezistați sa mai lucrați si noaptea” subtextul fiind “după o zi întreagă de trudă”. Haideți sa nu mai glorificăm oboseala cronică. Nu are niciun sens lauda pentru ceva ce nu este sanatos. O sa zic bravo cand aud”mi-am bagat picioarele si m-am dus la somn. Vasele tot eu le-am spalat a doua zi”. Nu doamnelor, deloc bravo. Este un cerc vicios dacă ma apuc sa zic bravo. Mergeți la somn ca treaba e tot acolo dimineață. Dacă vreți sa mai aibă copiii voștri mame în următorii ani, dormiți. Somnul nu se recuperează. Citiți tot ce va pica in mână despre importanța somnului de calitate si faceți din asta o prioritate. Mai ales in fața angajatorilor, care ar trebui să înțeleagă ca nu lucrăm de acasa, ci am fost (suntem) in plină pandemie in care încercăm sa și lucrăm, nu huzurim acasă. Știu ca o să ziceți ca nu se poate sa stați cu vasele nespălate si cu casa nematurata, iar eu o sa zic că dacă picați de oboseală, tot nematurate rămân. Iar daca picati si vi se face frica de moarte, primul gând nu o sa fie “regret ca nu am avut mai multe haine curate pentru copil, regret ca nu a fost podeaua perfect aspirată, sau ce ma bucur ca am dat proiectul x la timp”, ci mai degrabă “regret ca nu am fost mai odihnită sa mă cuibăresc cu copilul în brațe, regret ca nu am avut vreme sa inspir mai des mirosul lui de cald si copil si iubire” etc.
    Deloc bravo celor care “rezistați noaptea”. Va zic drage doamne, ca va rog să dormiți. Lăsați totul si dormiți. Va admir că faceți toată treaba toată ziua, si va îndrăgesc suficient cât va zic să mergeți la somn. Recomand sa o urmăriți pe Arianna Huffington pentru multe informații despre somn și odihnă.
    Cu drag! Îmbrățișări!

    6+
  9. Simo

    Dar o solutie ca sa rezisti dupa ce dorm copiii ai? Ca eu pic langa el.

    0
    • Eliza

      Păi sa nu reziști Simo. Dormi! Cum ar fi un experiment in care sa dormi când doarme si el indiferent cate sunt de făcut? Doar ca sa vezi cum este sa fii odihnită mai des. Zic si eu. Îmbrățișări! 🤗🤗🤗

      1+

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 183 queries in 0.220 s