La fel cum și femeile frumoase se cacă. La fel cum și Brad Pitt face, în urechi, ceară. Și președintele Franței face pârț de dimineață.
Cred că e timpul să acceptăm că și mamele bune au limite. Am fost crescute să credem că un părinte bun arată neapărat cumva. Că o mamă bună face doar așa. Că un tată bun trebuie să fie într-un anumit fel.
Fiți atenți aici:
V-ar surprinde să vă spun că o imaginație bogată ajută copilul mai mult în dezvoltarea lui decât să știe literele și cifrele înainte să înceapa școala? Toți vor învăța citească și să socotească la un moment dat, până prin clasa a 2-a, mai exact.. Mai important e ce vor putea începe cu asta.
Cineva mi-a lăsat comentariu la articolul anterior că speră să nu merg la Predeal în bluză de alăptat! :))) Altcineva a crezut că divorțez.
Când mi-am schimbat buletinul după căsătorie, m-am dus de mână cu tata, care a dat semnătură că mă ia în spațiu. Cum, domnule, nu ați scăpat acum, că s-a măritat fata? Well, unele lucruri nu se schimbă nici cu slujbe, vorba aia.
Eram în mașină, eu în dreapta, el la volan. Ne gândeam deja de o vreme să facem asta, el mă amenințase de câteva ori. Dar ce mi-a zis atunci, de la volan, în dreptul străzii Oituz din Sibiu, a fost mai rău decât un ultimatum:
-Nu cred că ești în stare s-o faci.
Nu mi-am învățat copilul să spună ”te rog” și ”mulțumesc”, fiindcă le-a pescuit el din aer. Din conversații. Le-a preluat ca atare. Ce familie educată suntem noi, îmi ziceam. Și ce burete absorbant e mintea copilului, uite cum învață. Ce frumoasă e viața, pe scurt. Copii mici, probleme mici; copii mari, probleme mari? Ahahaha. Nicodată!
