5 idei pentru a dezvolta imaginația în primii 5 ani – Decât să fie premiant la mate și română, oare o imaginație bogată ajută copilul mai mult? (p)

V-ar surprinde să vă spun că o imaginație bogată ajută copilul mai mult în dezvoltarea lui decât să știe literele și cifrele înainte să înceapa școala? Toți vor învăța citească și să socotească la un moment dat, până prin clasa a 2-a, mai exact.. Mai important e ce vor putea începe cu asta.

Einstein are o vorbă celebră care zice așa: ”imaginația e mai importantă decât cunoștințele”. Se referă la faptul că ceea ce cunoaștem într-un moment e limitat. În schimb, imaginația ne deschide uși să explorăm și să creăm cunoștințe noi.

Când Tudor avea vârsta fratelui său de acum spunea 5 cuvinte.

Știu precis, fiindcă l-am dus la logoped la un moment dat și le-am numărat înainte să-l duc. Nu mi-a venit să cred că sunt doar 5 cuvinte, noi totuși ne înțelegeam perfect! Un an mai târziu, în sala de așteptare de la Filantropia, o doamnă mi-a spus că acest băiețel va deveni președinte. Atât de mult vorbea deja.

La două săptămâni după ce a început grădinița, educatoarea m-a luat deoparte și mi-a spus că Tudor nu prea știe colora. Că să mai lucrez cu el acasă.

Peste altă săptămână, mi-a spus din nou că nu facem progrese și el trece peste contur.

Iar eu nu mai puteam de grijă că nu știe colora la vârsta lui.

Peste altă săptămână, când m-am dus să-l iau, educatoarea mi-a înmânat o foaie cu un castravete printat și mi-a zis să-l aduc verde a doua zi înapoi.

Am întrebat-o dacă dorește s-o colorez eu. S-a amuzat și a răspuns că nu. Atunci am rugat-o politicos să-i dea tema copilului. N-o să mă bag în treburile și responsabilitățile lui. Eu am absolvit grădinița acum mulți ani. Și mi se pare mai important să țină minte că are de colorat un castravete decât să îl coloreze fără să iasă din contur.

Poate e doar impresia mea, însă simt așa o presiune pe copiii tot mai mici să cunoască lucruri tot mai mari.

Alfabetizare formală, înțelegere matematică. La 1 an să știe triunghi, dreptunghi, pătrat, la doi ani cifre.. Avem cărți pentru 3-4 ani, care-i învață literele deja. Foarte mulți copii încep școala știind să scrie și să citească. Sigur că or fi doi-trei supradotați pe care nu poți să-i ții în loc și care citesc Cioran la 5 ani. Dar ăștia-s câțiva, să fim serioși.

Toți ceilalți sunt presați. De părinți, de societate, de educatori.

E crezul meu personal, iar unii psihologi mi-ar da dreptate dacă i-aș întreba, că în primii ani ar trebui să prevaleze altceva.

Să nu le irosim potențialul pe lucruri pe care le vor învăța oricum cândva și să le stimulăm intelectul lăsându-le timp și spațiu să gândească singurei.

 

-Mami, știi că pot crea jocuri în capul meu, mi-a zis Tudor ieri în timp ce coboram scările din bloc.
-Cum adică, puiule?
-Pur și simplu, mă gândesc la ceva și apar personaje, apar mașini, balauri, lupte, ce vreau eu.
-Trebuie să fie tare fain în capul tău.
-Dacă vrei și tu un joc, să-mi zici că ți-l fac.

Oooo, dar cum să nu vreau și eu un joc, ar fi jocul Liniștii. Două bucăți, vă rog! :))

 

Tata are o poveste simpatică de când era el mic și a mers cu părinții la mare. Tot drumul de la Sibiu la Mamaia s-a jucat de-a șoferul de autobuz. Au ajuns la hotel, dar tata-mic nu putea intra în cameră. De ce? Fiindcă, țineți-vă bine, nu găsea parcare; doar autobuzul e mare.

 

Știu că unele centre educaționale sau chiar sisteme de învățământ (cum e cel britanic, de exemplu) încurajează învățatul unor noțiuni fixe începând cu 3-4 ani.

Sigur că intenția e să sprijine tranziția mai ușoară către chestii mai complexe de la școală, dar avem dovezi care sugerează că să te concentrezi pe predarea unor astfel de abilități prea devreme nu este cea mai bună abordare.

De ce e imaginația importantă în dezvoltarea copilului?

Pentru că imaginația e suportul învățării și acumulării de cunoștințe. Copilul poate încă nu vorbește (deci nu știe sunete, cuvinte, limbaj), dar știe să se joace. Intră imediat în jocul tău, se prinde din mers, e acolo o învățare foarte importantă.

Se spune că în jurul vârstei de 4 ani, omul își atinge potențialul intelectual maxim.

Că până la această vârstă are achiziții care îi schimbă viața, cu adevărat transformatoare. Niciodată după această vârstă, copilul nu va mai învăța să meargă (poate să învățăm să zburăm ar fi ceva similar de grozav), să vorbească, să controleze sfinctere, etc.

Ați văzut că mergi la restaurant și vii acasă, vă jucați de-a restaurantul. După ce mergeți la dentist, vă jucați de-a dentistul. De-a curierul. Ne construim casă, ne jucăm de-a șantierul. Pentru că acesta e felul copilului de-a integra, prin joc și într-un spațiu de siguranță, niște noțiuni pe care acum le învață. De asta sunt benefice inclusiv poveștile mai violente, în care copiii se întâlnesc pentru prima oară (în imaginație) cu suferința, cu moartea, cu abandonul. Imaginația e un spațiu de siguranță, unde învață despre aceste sentimente.

Dar, și mai important, copiii își folosesc imaginația ca să exploreze noi cunoștințe și idei.

De exemplu: după ce am fost la restaurant, ne-am imaginat cum e în acea bucătărie.

Or fi iepurași, căprioare, veverițe care muncesc de zor ca-n Albă-ca-Zăpada? Să aruncăm un ochi pe geamul ușii de la fiecare restaurant e și în ziua de astăzi o atracție mare pentru Tudor. Sau când ieșim în parc, ne imaginăm că gâștele de pe lac țin ședințe, mamele le cheamă la masă ori la culcare. Vorbim despre faptul că rațele au o grăsime peste pene, care le permite să nu se ude în apă și că asta e o superputere. Să nu te uzi în apă, auzi, cât de tare! 🙂

Creierul are posibilitatea să facă două lucruri foarte importante:

  1. să stocheze și să reproducă informații existente
  2. să facă legături între informații deja existente pentru a crea noi idei și infinite posibilități

În joaca liberă, copiii pot

  • explora idei noi
  • exersa rezolvarea problemelor
  • planifica și testa idei și soluții
  • învăța prin încercare și eroare
  • asuma riscuri calculate
  • învăța să accepte eșecul și încerce din nou.

Deci ce este cel mai important în primii ani de viață: cunoștințe sau imaginație?

Părerea mea e că amândouă. Că e foarte greu să existe una fără alta și că își servesc drept fundament simbiotic.

Cred că e bine pentru copiii noștri să ȘTIE lucruri, dar fără grabă. Toate la timpul lor. Cred că e important să se joace, să exploreze și să învețe să gândească.

Într-o lume, în care orice informație e la un click distanță, pericolul ca ei doar să acumuleze cunoștințe mi se pare foarte mare. Totul trebuie trecut printr-un filtru și nu există vârstă prea mică să le arătăm cum să-l folosească. Atenție, nu CE să gândească, ci CUM să se folosească de mușchiul gândirii, al alegerii și al deciziei.

5 idei ca să le stimulăm imaginația înainte de 5 ani:

Le arăți cum arată imaginația: poate vă jucați de-a bucătăria și n-aveți o linguriță. ”Poftim lingurița invizibilă!” A fost primul joc făcut cu băieții mei înainte ca fiecare să vorbească, au prins rapid ideea și au intrat în joc. Sau ”Vrei telefonul? Ia cartea asta de joc și sună-mă. Țrrrr, țrrrr, alo?”

Pui întrebări deschise: Asta e despre a lăsa copilul să conducă jocul. De exemplu,  se potrivesc întrebările cu ”oare”: Oare cu ce o să te îmbraci ca să fii… batman? Oare din ce ai putea construi acoperișul? Și dat timp copilului să răspundă, un gânditor creativ nu trebuie grăbit niciodată.

Faci timp pentru joaca liberă și creativă: Asta se referă la timp nestructurat, fără o activitate anume. De preferat, în familie. O ieșire în parc sau la munte poate fi astfel. De exemplu, unul dintre jocurile preferate ale copiilor noștri e ora de grădiniță. Tudor e educatorul, Victor e asistentul și părinții sunt copiii. E super distractiv, noi râdem cu muci câteodată. Pentru Tudor e o modalitate super să repete ce învață la grădiniță, să își exercite poziția de putere, Victor învață în sistem copy/paste de la fratele mai mare, iar noi aflăm ce se mai petrece pe la grădiniță, cine nu mănâncă tot din farfurie și chestii din astea 🙂

Diversifici experiențele: Aici pe primul loc aș pune cărțile și poveștile. Apoi, deși e mai greu acum cu pandemia, dar pentru copil orice lucru pe care îl faceți nou e o aventură de senzație. Poți transforma banalul ieșit în parc într-un picnic cu banane. Sau într-o excursie la pescuit. Poate vizitați un muzeu, o expoziție, o cofetărie. E mai puțin important locul. Ce contează e experiența.

Îți scoți copilul interior de la naftalină: Asta e cel mai complicat pentru mine, căci copilul meu interior tare greu lasă după alții, preferă să se culce devreme și să fie liniște în casă. DAR uneori îmi amintesc că pot fi un copil cu putere de cumpărare și permis de conducere, ceea ce mă transformă instantaneu într-o mamă foarte distractivă.

De exemplu, ieri ne-am trezit la ușă cu această surpriză de la Disney

(cu ocazia lansării noii serii „ Mickey Mouse – Casa Distracției”. O să fie pe Disney Junior, din 14 februarie, în fiecare zi de luni până vineri, de la 19.30)

imaginație Disney miruna ioani

Înăuntru am găsit așa:

câte un ghiozdan cu Mickey

câte un Mickey Mouse de pluș și câte o păturică:

imaginație Disney miruna ioani

Dați unei mame de băieți niște pături și o să facă din ele

CAAAAAZEMAAAATĂ!!!

Cea mai rapidă ordine făcută pe un covor se întâmplă când urmează ceva palpitant în casă. Am redecorat sufrageria, recunosc, și uitați ce a ieșit:

imaginație Disney miruna ioani

Cazemata asta are două intrări, vă rog, și o terasă. Acest domn mic cu ghiozdan era însuși Mickey Mouse, trebuie să îi observați sticker-ul pe post de mănușă. Cazemata are fereastră și aerisiri, are și baloane în formă de inimi și steluțe. Le vezi pe cer când te uiți pe geam.

Copiii au avut și o invitată specială, pe doamna Mami Mouse:

imaginație Disney miruna ioani

Ce să spun, copilul meu interior și-a dezmorțit reumatismul un pic. După care a avut loc un mega-circ așa cum se întâmplă de obicei după un mega-joc. Vă spun asta, doar ca să nu vă imaginați că a stat Mami Mouse la noi până a îmbătrânit.

Casa Distracției îi poartă pe Mickey și prietenii săi în tot soiul de aventuri, către lumi imaginare. Faza e că această căsuță numită Chicot se poate transforma în ce vrea ea. Cam ca orice casă cu copii. Sau ca atmosfera din sufrageria mea. Când e liniște și joc, când sunt urlete cu foc. Dar ce bine că avem imaginație și copii interiori să ne salveze pe toți 🙂

 

Articolul anterior

La ce se așteaptă o femeie care pleacă pentru prima oară fără copiii ei

Articolul următor

Și mamele bune țipă

9 Comentarii

  1. Elena

    Sunteti tari! Spor la joaca, in cativa ani, vorba ta, o sa fie istorie. Felicitari ca va dati voie sa fiti voi insiva!

  2. Roxana

    Super distractie!!
    Intr-adevar e foarte multa presiune pe copii…m-a amuzat si am retrait faza cu “iesitul din contur”. Psihologii spun ca acest iesit din contur inseamna ca cel mic vede dincolo de niste linii,tocmai,ca are imaginatie. Sa vezi ce misto e sa primesti o plansa cu 3 fructe,pe care copilul le deseneaza pe toate cu galben, dar sa nu fie bine..dar el stie ca banana e galbena,ii plac doar merele golden si deseneaza tot cu galben,iar ardeiul gras ii place cel galben…
    E normal sa ii ghidam,dar cred ca jocul trebuie sa si-l poata construi singuri,asa cum isi doresc ei….facea fii’mea niste jocuri de rol,scenarii intregi ;chiar voiam sa scriem povestile ei,dar erau atat de multe…

    • Scrieți-le, chiar dacă nu faceți neapărat ceva anume cu ele. Să le vadă ea pe hârtie sau pe calculator o să fie tare fain.

  3. Lori idu

    Super articolul! Exact asa gândesc și eu! Exact asa ma comport și eu.. La noi, corturile se fac și în pat.. Din scaune, perne, paturi. Avem și cort adevărat, dar nu este atât de interesant.. Nu îl poți transforma, adapta, după situație… La fel cu coloratul la gradi… Educatoarea îmi transmite ca nu tine corect creionul în mana. La 2 ani și 7 luni. Sa lucrez acasă cu el.. Am lucrat, dar la altceva.. Și multe alte exemple… Iar copilul este fantastic : inteligent, creativ, vorbăreț (a început sa vorbească târziu), imaginativ, energic, încăpățânat, cu muuulte tantrumuri.. Etc.. Am vrut să spun doar subscriu!

    • Ohooo, la 2 ani și 7 luni să țină creionul în mână e atât de devreme! Vezi, exact ce spuneam, parcă a înnebunit lumea. Cu tot respectul, ai văzut om care să nu știe țină creionul în mână? Atât am insistat la Tudor să țină creionul într-un fel în care i-ar fi fost lui mai simplu, dar nicicum nu făcea așa. Până într-o zi, când a ținut creionul în mână. Tadam!

  4. Roxana

    Eu am fost cu fiica-mea (4 si 6 luni avea atunci) la logoped pentru ca a avut un regres in vorbire, iar logopedul m-a luat la intrebari de ce nu stie sa desparta cuvintele in silabe sau sa spuna litera cu care incep :))

    Pentru dezoltarea imaginatiei noi ne jucam cu lego. Cred ca au fost banii cei mai bine investiti. Sa nu mai zic ca ne-a salvat la inceputul pandemiei, cand am stat inchisi in casa :)).

    • mișto logoped, cred că v-ați dus și a doua oară. Not.

      • Roxana

        Prima reactie a fost sa nu mai merg, dar nu prea aveam optiuni. Asa ca am inghitit in sec si am continuat si, pana la urma, s-a dovedit o decizie buna. Din fericire nu a fost mult de corectat.

        Evaluarea initiala a fost atat pe partea de logopedie cat si pe cea de cognitie si am presupus ca exista niste teste standardizate.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 166 queries in 0.406 s