Voiam să scriu ceva despre situaţia actuală a prea-eminenţilor care-n-au luat BACul, dar încă nu-mi vine să cred. Voiam să exprim ceva despre situaţia politică a ţării noastre, dar nu mă prea uit la TV. Şi nici pe site-uri de ştiri. Ceea ce mă face exact un om dezinformat, cum s-ar zice.

Că Ponta e prim-ministru am aflat după vreo săptămână întâmplător de pe twitter, cea mai actualizată sursă a mea de informaţii. Că Tom şi Kate divorţează am auzit la radio într-un magazin. Ieri.

Sunt ruptă de lumea lor, că abia fac faţă alei mele. Dar 43% promovabilitate nu e numai trist, dezastruos, nimicitor, umilitor, ci e şi bine. E bine fiindcă nu ne mai amăgim cu sutele de studenţi în universităţi, nu mai avem impresia că ne tragem de şireturi şi diplome ale căror titluri abia le silabisim şi măcar ştim unde suntem. Şi nu suntem o ţară de geniali, cred că acum ne e clar tuturor.

Să nu v-aud despre olimpici. 43%?!

foto

Dragilor şi, mai ales, dragelor.

Nu vă mai puneţi pe facebook poze în costum de baie, decât dacă arătaţi aşa:

Fiindcă sâni lăsaţi există şi la douăjde ani, talii revărsate chiar mai repede şi celulita nu se vede în pozele pe telefon. Dar facebook nu iartă. Şi nici ochiul atent al fiecărui prieten care se nimereşte holbat. Vă spun prieteneşte, nu vreţi să fiţi penibile.

* A nu se înţelege că promovez perfecţiunea trupească, nici vorbă, ci doar discreţia. Nici nu laud trupurile masculine în detrimentul celor feminine, chiar dimpotrivă. Domnii sunt întotdeauna mai frumoşi îmbrăcaţi. Şi bărbieriţi. Bine, asta dacă nu eşti Justin Bieber şi n-ai ce bărbieri.

foto

Astăzi, în autobuz, discuţie între doi prunci autohtoni, la vreo 15 primăveri fiecare.

Unul către celălalt, despre fotbal:- Ştii care-a fost rezultatul la Euro?

– Nu. Dar aflu imediat. (Şi scoate telefonul, să caute pe net:) How do you spell “Euro”? [Cum se scrie iurou]

Celălalt: – [i-iu-ar-ou]… I think.

OMG. În traducere, Doaaaamne fe-reş-te! Şi nu mă refer la faptul că pruncii nu sunt

microbişti.

Iar criza e pe noi. Deci?

sursa

Atenţie, următoarele imagine sunt şocante. Sau nu? Aceste cutii cu brânză, tocmai luate din supermarket. Luate legal, cu bani şi bon, a se nota. Mă rog, parţial şi cu brânză.

Precis n-am fost primii să le consumăm, deşi am fost primii singurii să le cumpărăm.

Continuare

În seara asta, după ce prietena Ştefi a părăsit domiciliul stabil al meu, m-a sunat să-mi spună că cineva doarme la poarta vecinilor. Că poate i s-a făcut rău şi are nevoie de ajutor.

“Poate ceva de mâncare…” a zis mama, care avea faţa aia a ei de erou, care nu plânge nici la filme.

Continuare

Mă gândeam că e numai potrivit ca post de weekend, să vă îndulcesc puţin frigul şi talentele.

Această poză a făcut probabil istorie la mine pe facebook:

Peste 90 de like-uri, considerabil mai multe decât poza cu lalelele. În fine, facerea cheesecake-urilor nu durează mai mult de jumătate de ceas, cu stat la cuptor cu tot. Pe scurt, de ce aveţi nevoie: de o tavă cu forme, hârtii din alea mici şi colorate (cu cât mai colorate, cu atât mai bună mâncarea) şi ceva drag printre rânduri.

Apoi, ingredientele pt 6 bucăţi (să le enumerăm ca nişte profesionişti)

Continuare