Categoria: şi blondele se minunează (Pagina 14 din 17)
Dacă duceţi dorul unui soare vesel şi ploaia vă bate în geam, staţi de vă uitaţi la domniţa din clip şi o să răsară mintenaş hohote de râs şi minunări cu mâinile de cap. Ştiu că se spune că mare e grădina Domnului, da’ chiar aşa, zău…
Clip văzut aici
Bucureşti, 2008, capitală a Uniunii Europene. Ia, neamule, şi minunează-te. Sau, ia şi atât.
p.s. noroc că ştiu accentua “detaliul” pe poză… sau oare nu s-ar fi pierdut în peisaj?
Nu că aş fi ţinut în mână mai mult de 3 numere ale publicaţiei, dar managerul general, Floriana Jucan, îmi plăcea mult cum scria pe vremea jurnalului din Star. Azi, însă, am dat de numărul de iulie al revistei. Să vă zic pe scurt, nici link nu pun, că nu are rost să vă îngrozesc nervul optic: pe copertă -Andreea Raicu, sugrumată cu o chestie neagră dantelată la gât, cu nişte ochi fumuriu machiaţi şi nişte sprâncene excesiv photoshopate. Titlul: Andreea Raicu, “ÎNTRE VIAŢĂ ŞI MOARTE“, unde T-ul din moarte e înlocuit de o cruce ca alea din lemn de pe morminte. Gizăz craist! Mai are rost să spun că Andreea e o tipă frumoasă şi că nu înţeleg ipostaza asta de bad girl în care au pus-o? Contextul nu se potriveşte cu imaginea de sexy şi rea, iar imaginea nu se potriveşte cu titlul.
Ajung la articol, care îmi arată o Andreea ciufulită ca după o noapte zbuciumată, cu un decolteu prea puţin ortodox şi nişte buze cărnoase şi roşii. Şi îmi umflă un titlu: “Andreea Raicu, DESPRE MOARTEA MARII IUBIRI“. Say again?! Şi continuă la modul că nunu, nu e vorba de Chirilă, ci de bunica ei. După care dă un copy-paste după blogul Andreei.
Treaba asta cu copy-paste după bloguri mai apare în câteva articole, dar nu mă miră, că lipsa inspiraţiei jurnalistice nu e o crimă. Dar lipsa unui minim simţ de asortare a unor imagini cu texte şi idei între ele, mă uimeşte. Sunt sigură că fata îndurerată nu şi-a purtat atitudinea de sexy queen la înmormântarea bunicii. E un eveniment trist din viaţa ei. Înţeleg disperarea după senzaţional şi orice încercare de a atrage cumpărători. Dar nu pot înţelege cum nu poţi respecta chestia asta. Şi cu atâta prost gust.
pietoni pe autostradă şi pietoni pe autostradă traversând autostrada
O să ziceţi că am înnebunit de tot, însă nu am avut halucinaţii, promit. Oamenii ăştia nu pricep că pe autostradă degeaba te uiţi în stânga de 5 ori şi treci doar după. Pe autostradă nu vezi maşina când vine ca vântul şi ca gândul. O vezi numai că trece…
Aşa. Un altu’ pedala pe bicicletă , dar, culmea!, pe banda opusă sensului de deplasare. Ştia el bine ceva, că pietonii au obligaţia de a circula pe partea stângă a drumului, dar cei cocoţaţi pe biciclete nu mai sunt pietoni. Drept să spun, nici nu-mi imeginez cum vedea cărarea, că maşinile aveau farurile aprinse că deja era seară bine.
Iar domnu’ şofer de la AG 92 CDA, care este un ditamai dărăbana de tir, (dar nu mai “dita” decât nesimţirea şoferului), de ce #¤%!”#¤%&/()=?* nu v-aţi dat la o parte pe Dealu’ Negru şi aţi insistat să circulaţi pe banda rapidă cu fantastica viteză a melcului turbat?!?!?! Luaţi un sfat de la un şofer neprofesionist: banda aceea e specială pentru cei care îi depăşesc pe dihaniile alea ca dumneavoastră. CEI CARE POT, dacă mă-nţelegi… Mda, tot Dealu’ am urcat şi am coborât în fundul insensibilului domn. (insensibil la blitzuri, claxoane şi “#¤%&/&%¤#”¤%& )
(Barbie is jealous)
…şi vedetă prin Sibiu. Eu vă arăt ce a văzut camera telefonului meu, părerile mi le păstrez. Dar sunt curioasă să le aflu pe ale voastre:
.jpg)
p.s. când eram mică, rozul era culoarea mea preferată. Azi mi-am cumpărat o ojă pink electric. Când o s-o folosesc, vă anunţ.
