Nu că aş fi ţinut în mână mai mult de 3 numere ale publicaţiei, dar managerul general, Floriana Jucan, îmi plăcea mult cum scria pe vremea jurnalului din Star. Azi, însă, am dat de numărul de iulie al revistei. Să vă zic pe scurt, nici link nu pun, că nu are rost să vă îngrozesc nervul optic: pe copertă -Andreea Raicu, sugrumată cu o chestie neagră dantelată la gât, cu nişte ochi fumuriu machiaţi şi nişte sprâncene excesiv photoshopate. Titlul: Andreea Raicu, “ÎNTRE VIAŢĂ ŞI MOARTE“, unde T-ul din moarte e înlocuit de o cruce ca alea din lemn de pe morminte. Gizăz craist! Mai are rost să spun că Andreea e o tipă frumoasă şi că nu înţeleg ipostaza asta de bad girl în care au pus-o? Contextul nu se potriveşte cu imaginea de sexy şi rea, iar imaginea nu se potriveşte cu titlul.
Ajung la articol, care îmi arată o Andreea ciufulită ca după o noapte zbuciumată, cu un decolteu prea puţin ortodox şi nişte buze cărnoase şi roşii. Şi îmi umflă un titlu: “Andreea Raicu, DESPRE MOARTEA MARII IUBIRI“. Say again?! Şi continuă la modul că nunu, nu e vorba de Chirilă, ci de bunica ei. După care dă un copy-paste după blogul Andreei.
Treaba asta cu copy-paste după bloguri mai apare în câteva articole, dar nu mă miră, că lipsa inspiraţiei jurnalistice nu e o crimă. Dar lipsa unui minim simţ de asortare a unor imagini cu texte şi idei între ele, mă uimeşte. Sunt sigură că fata îndurerată nu şi-a purtat atitudinea de sexy queen la înmormântarea bunicii. E un eveniment trist din viaţa ei. Înţeleg disperarea după senzaţional şi orice încercare de a atrage cumpărători. Dar nu pot înţelege cum nu poţi respecta chestia asta. Şi cu atâta prost gust.
vali
si mie mi-a placut floriana. am renuntat de cateva luni sa-i cumpar revista, pe motivul aceleiasi lipse de subiecte interesante. o citesc pe net, ca sa vad daca merita sa cumpar ceva, dar ii acord votul de incredere, pt ca sigur trece printr-o pasa proasta. oricui i se poate intampla. am sa iti las mai jos un link, cu un post pe care l-am scris acum un an si l-am republicat. mi se intampla mereu: ori gandeste ea ceva inaintea mea, dar se exprima identic cu mine, ori gandesc eu,scriu, apoi gasesc dupa ceva timp, acelasi lucru scris de floriana.
va propun o lectura usoara, de week-end. poate va place: http://valentinamelcea.blogspot.com/2008/07/minunile-sunt-pentru-cei-care-cred-in.html
copila blondă
da, vali, bineinteles ca un copy/paste nu ii anuleaza valoarea. Si nici textele care au rasunat atata vreme in capul meu. Eu i-am luat apararea in fata multor critici acizi.
Dar articolul de care vorbesc eu o penibilitate. Un copil de clasa a 2a ar fi combinat mai potrivit imagini si text. Nu mai zic de minimul ala de bun simt in fata unei tragedii din viata unei persoane. Egal ca e Raicu ori X ori Y. Banii nu sunt totul. Onoarea nu are pret.