Într-o noapte, m-a invitat la masă și m-a plimbat prin bălți. Într-o sesiune, m-a chemat la Sibiu, să ne mai vedem și noi. Într-o toamnă, și-a schimbat biletul de avion, doar să ne mai întâlnim o dată. La un Crăciun, era să mor de dragul lui. Pe un skype m-a chemat la el, în Anglia, iar eu m-am dus, să văd dacă ”ne potrivim”. El zice că știa de dinainte, altfel n-ar fi riscat atât de mult.
Vreau să vă spun ceva și nu știu cum. Am mari emoții pentru tot ce urmează.
-Am avut așa un an prost. Nimic nu mi-a ieșit parcă.
-Fă o listă cu lucrurile bune care ți s-au întâmplat. Chiar dacă vei avea un singur lucru pe ea.
Mă scuzați, o să-mi țin respirația până veți citi ce urmează.
O cană cu lapte cald, de la o vacă adevărată
Un chec fraged, copt de bunica ta, nu a altuia
Nu sunt genul ăsta de mai sus, din titlu. Eu sunt genul încăpățânat. Când m-am dus în clasa a 5-a la olimpiada de matematică și numele nu-mi apărea pe nicio listă, dintr-o greșeală nevinovată a cuiva, m-am dus, am bătut la uși, am vorbit cu oameni, mi-am cerut locul care mi se cuvenea. Iar, la final, am ieșit prima pe județ. La olimpiada de matematică. Atunci am învățat despre oameni că, uneori, nu e rău să fii încăpățânat.
Am avut un coșmar cu insecte pe pereți, așa că m-am trezit foarte devreme. La naiba, copilul doarme-n continuare, dar măcar l-am mai prins pe soț la cafea. Când a auzit c-am visat urât, m-a luat în brațe și mi-a șoptit niște lucruri, pe care nu le pot face publice, vă las să vi le imaginați. Și apoi ne-am amintit și noi cu uimire (nu pentru că ne-am amintit, ci pentru că s-a întâmplat) că acum 4 ani a fost ziua AIA, în care cineva ne-a întrebat și noi am răspuns: DA.
