Cel mai greu e să accepți că un lucru pe care ți-l dorești nu se poate întâmpla

Cel mai greu e să accepți că un lucru pe care ți-l dorești nu se poate întâmpla miruna ioani

Nu sunt genul ăsta de mai sus, din titlu. Eu sunt genul încăpățânat. Când m-am dus în clasa a 5-a la olimpiada de matematică și numele nu-mi apărea pe nicio listă, dintr-o greșeală nevinovată a cuiva, m-am dus, am bătut la uși, am vorbit cu oameni, mi-am cerut locul care mi se cuvenea. Iar, la final, am ieșit prima pe județ. La olimpiada de matematică. Atunci am învățat despre oameni că, uneori, nu e rău să fii încăpățânat.

Altădată, am ajuns în aeroport cu fix 10 minute înainte să plece avionul spre Londra. Era 2010, eu aveam un iubit care-și luase liber 2 zile de la clinica în care lucra, să mă plimbe pe mine în limba engleză. Doar că eu îmi pusesem măști pe față, îmi dădusem pielea cu creme fine în dimineața înainte de a porni spre aeroport. Drumul era în lucru, ora era 7, două detalii importante când circuli prin București. Mi-am dat seama că era gravă de tot întârzierea, inima-mi ieșea din piept când am dat buzna peste prima doamnă de la primul ghișeu:

-A decolat avionul? și i-am pus buletinul în față.
-Nu. (s-a uitat la mine cu aceeași expresie pe care o ai când îți prinzi sora că-ți mănâncă porția ta de ciocolată)
-Câtă vreme e încă la sol, mai există o șansă ca eu să mă urc în el.
-Ați înnebunit, domnișoară, vă strig de un ceas la microfon!
-Îmi las bagajul aici, îl iau la întoarcere. Nu am nevoie decât de mine să ajungă lângă el.
-Poftiți?
-Iubitul meu, doamnă. Mă așteaptă la Londra. Și-a luat două zile libere, e tot ce am cu el. Nu înțelegeți, dacă ajung mâine, nu pierd doar un avion, ci și jumătate din timpul nostru împreună.

Ghici cine trecea ca o vijelie pe la security check, cu bagaj cu tot și pielea strălucindă. De transpirație și nervi, că îmi venea mie să-mi dau o mamă de bătaie, toată pe care n-am mâncat-o când eram mică, deși poate ar fi trebuit.
Când m-am întors după cele două zile de iubire și soare prin Londra, i-am adus o cutie de bomboane doamnei de la Wizzair, care mă salvase în acea dimineață de vară și cremuire. N-am mai găsit-o, dar adesea îi trimit câte un gând de mulțumire. Atunci am învățat despre oameni că întotdeauna e bine să știi ce vrei și să nu te mulțumești cu altceva câtă vreme știi că există o șansă.

Când m-am îndrăgostit de el, de băiatul ăla pe care viața mi l-a fluturat prin față doar să îmi arate ce pot să pierd, am știut că nu pot să trăiesc întrebându-mă ”ce ar fi fost dacă”. Am lăsat totul și m-am dus. Deși nici măcar nu-mi spusese că mă iubește, ce să mă fi cerut de nevastă sau altceva asemănător. Am jucat totul pe-o carte și am câștigat o viață fericită, fără întrebări pline de regrete la bătrânețe. Atunci am învățat despre oameni că, în iubire, nu e loc de orgolii și că nici nu există învingători. Ci doar câștigători. Iar deocamdată numărăm doi fericiți mari și unul mic în această poveste.

Dar au mai fost și momente în care intuiția mea a greșit. În care ce mi-am dorit astăzi n-a fost bine pentru mâine. Deși pe exemplele astea nu mi le amintesc.

Am făcut pauză o oră. La scris.

Poate doar atunci când am simțit că vreau încă o tabletă de ciocolată și mi-am urmat acest impuls, n-a fost bine pentru cântar următoarea săptămână, de dimineață. Pot să mai fac pauze, să nu mai public veci acest articol, și tot nu-mi voi aminti.
Ăsta e anul intuiției la mine, nu e prima oară când scriu asta aici. Ăsta e anul în care dezordonata din mine și-a pus cel mai puțin hainele-n dulap, dar asta doar pentru că și-a dat seama că e mult mai important să doarmă. Ăsta e anul în care foarte rar am adormit după ora 12 noaptea și în care m-am împrietenit cu regulile like never before. Le-am înțeles fără să le judec. Le-am acceptat fără să le înțeleg. Și, în timp, am văzut că n-a fost prost ăla care le-a inventat pe lume. Dar tot cred că oamenii, fără partea aia a lor de intuiție, fără încăpățânare și fixuri obsedate (iertați-mă, aveam nevoie de acest pleonasm), ar fi niște roboți la masă. Ar fi ca o poveste relatată la știri, nu ca una spusă de un bunic, într-o seară.

Încăpățânați-vă și jucați-vă șansa până la ultima carte. Uneori e mai bine să iasă prost decât deloc. Și, oricum, asta e condiția pentru ”grozav de bine”, pentru ca să poți număra unul sau mai mulți câștigători 😉

foto Pixabay

Articolul anterior

Să nu-i uităm pe oamenii invizibili din viața noastră

Articolul următor

Un copil de 6 ani și-a dorit să se trezească la 6 ca să aibă timp să se joace

28 Comentarii

  1. Roxana

    Sa stii ca si eu merg pe principiul mai bine sa regret ca am facut,decat ca nu am facut!
    Esti senzationala!!! Si articolul acesta!!

    3+
    • Din pacate, articolul asta vine dintr-o veste proasta, opusul lui “grozava”.
      Tu esti senzationala, pentru ca imi confirmi ca sa fii asa ca noi doua nu e o nebunie.

      0
      • Roxana

        Miruna, mereu am considerat ca viata mea este un sir de alegeri, alegeri facute de mine. Unele mai bune, altele mai putin bune… de’sunt si eu om si pot gresi. Dar daca fac o suma imi iese pe plus!! Si am mare noroc ca am un sot care ma sustine.
        Daca e legat de cariera, nu esti singura care are sau a avut indoieli, dar eu gandesc ca e un lucru bun… evoluezi,te dezvolti in alta directie, gandesti lateral, ceea ce nu e un lucru rau, iei decizii si in functie de altii,dar cum spuneam… mai bine sa faci decat sa te intrebi cum ar fi fost daca…
        Te imbratisez cu drag!

        0
  2. Imi place. Sunt si eu omul care traieste clipa, se incapataneaza sa mearga pana la capat, chiar si atunci cand nu mai exista decat o frantura de speranta.
    Si de multe ori am reusit.
    Cand nu am reusit, am fost impacata ca nu am cedat. Si data urmatoare a fost mult mai bine 🙂

    3+
  3. Emilia

    “Încăpățânați-vă și jucați-vă șansa până la ultima carte”…. ar fi bine sa.mi tatuez asta. Esti super!!!

    0
  4. Steluta

    E anul intuitiei si la mine 😊 place mult articolul asta ❤️ Si eu ma incapatanez in ideile mele, uneori chiar si in cele neinspirate 😂😬

    1+
  5. Iulia C

    Referitor la oameni intuitivi si “senzoriali” cred ca e foarte smecher sa fii intuitiv. Intuitivii sunt mai de poveste asa. Mi-ar placea sa stiu tipul de personalitate Myers-Briggs pe care il detii.
    https://www.16personalities.com/ro
    Poate il stii, eu il las totusi aici. Mie mi s-a parut distractiv si mi s-a cam potrivit intr-un fel.
    Multu pentru sfatul de final. Vreau sa te iau la mine acasa, se poate?
    Hugs.

    0
  6. Denisa

    Hai ma Miruna ca toate se vor aranja asa cum e mai bine pentru tine si pentru voi.
    Timp de 10 ani mi-am dorit un al doilea copil si nu a venit.Aveam 38 de ani si am decis ca gata ,nu mai voiam , ca fetita mea e mare si am acceptat ca nu pot avea al doilea copil .
    Doua luni mai tarziu eram gravida, peste inca 9 il aveam pe Alex.
    Surpriza surprizelor a fost si sarcina nr 3, la sase luni de la nasterea lui Alex.
    Deci, accepta tu ce ai de acceptat ca universul se ocupa de rest.
    Toate cele bune,
    Denisa

    8+
  7. Ina

    “If I try my best and fail, well I’ve tried my best”
    Succes Miruna! Te pup!

    1+
  8. Daniela

    Ce frumos ai scris, Miruna! Ce mi-a mers la suflet … Un inceput frumos pentru o zi frumoasa …

    0
  9. Apoi stii cum e, mai devreme sau mai tarziu iti dai seama ca everything happens for a reason. Deci orice ti-ai dorit si nu s-a intamplat, exista un motiv bun pt asta, cred eu. 🙂

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 192 queries in 0.334 s