Mă luptam cu o oală mare în chiuvetă, pe care o lăsasem la înmuiat înainte și nu mai pridideam să scap de spuma care creștea în loc să se clătească. Din sufragerie se auzeau roți de mașinuță cum se freacă de parchet și râsete de om mic împreună cu om mare. Și când spuma caldă mi-a învelit amândouă mâinile-n chiuvetă, mi-am dat seama că ăsta-i un moment fericit.
Ce paradox!
Când am împlinit 25 de ani, mi-am făcut un autocadou, o lună fără carne.
Când am împlinit 26 de ani, mi-am făcut autocadou o lună fără zahăr.
Stăteam în fața sediului redacției unei faimoase reviste de modă la care lucram. Era săptămâna aia nebună în care a erupt ceva vulcan din Islanda, care a înnegrit tot cerul Europei. Scuza perfectă ca el să mai rămână cu mine un pic.
N-ați fost atenți câteva zile și noi am dat o fugă până-n Cipru, mai exact Larnaca. Pe principiul, unde zburăm să mai prindem bilet gratuit înainte de a împlini copilul 2 ani? Ne era un pic de dor de Londra, recunosc, dar când ne-am vizualizat împingând la cărucior pe niște rampe perfect child-friendly, pe vânt și ploaie, la 3-4 grade, ne-am reorientat rapid. Ceea ce s-a dovedit a fi o decizie excelentă.
Larnaca, Cipru, 23 de grade în fiecare zi. Sfântă inspirație!
Sunt proaspăt scoase din arhivă, tocmai le-am primit și mă ardeau degetele să vi le arăt. Ce grozav ne-am simțit, ce frumos a fost! Ce fraieră c-am așteptat atât până să vă cinstesc cum se cuvine sau până să vă cunosc cum atâta bine mi-a făcut.
