Sunt spatii atat de cunoscute, care ti-au servit odata drept a doua casa. Cu care ai impartasit o perioada din viata, o bucata de intimitate si gramezi de amintiri.

Sunt pereti care au capacitatea de a-ti vorbi despre tine. Si locuri care iti determina o piloerectie generalizata. Si sunt oameni a caror privire te va cutremura in vecii vecilor.

Si mai sunt anotimpuri ale sentimentelor, pe care nu le vei patrunde vreodata cu mintea ta blonda. Succesiunea lor nu tine cont de tipare, ajungand sa te uimeasca pana si pe tine.

Ii promisese fericirea. Si se jurase lui. Era sincera pana in varful unghiilor de la picioare cand ii spunea ca mama lui se inseala, ca ea nu-i va pricinui vreodata suferinta. Si nici eu nu credeam ca rolul capcaunului intr-o poveste de amor ii poate fi distribuit ei.

Iar azi o vedeam intre formele nascute din fumul de tigara, o alta fiinta. Mai sigura pe ea, mai inalta, mai bogata. Cu un zambet plin de iubire. O iubire nedirectionata, ci una difuzata, emanata prin fiecare por. Simteam cum nu mai apartine cuiva, decat siesi. Intr-un fel pozitiv de egoist.

Imi spunea ca i-a ajutat experienta, ca a fost o treapta pe drumul ei. Iar o treapta propulseaza. Cu directie spre superior.

Ca acum se simte periculos de bine, incat isi poate distribui energia in diverse sensuri. Ca a aruncat regulile moralei la gunoi si si-a luat simtirea ei drept biblie. Ca a inteles ca nu exista tipare sau formule de succes dovedite ca fiind universal valabile. Ca nu in neprihanirea femeii ii sta valoarea. Si nu in devotamentul fata de barbatul ei, iubirea. IUBIREA nu e sclavie. Nu e posesiune. Nu are judecatori cu ciocanele in palme. Sau nu ar trebui sa aiba.

Dar am simtit-o. Nici nu ar fi trebuit sa-mi dea explicatii, doar o cunosc bine.

M-am bucurat sa o gasesc asa. Cu un interior impacat. Cu sine si cu Dumnezeu.

Doar atat imi mai spunea, ca o doare de fiecare data cand citeste in privirea lui. De fiecare data cand nu ii raspunde in chip asemanator. Si ca si-ar dori sa se poata si ea uita vreodata asa la un el. Un alt el.

M-a mirat atata intelepciune in gandirea copilei. Ai fi zis ca recita paragrafe din carti grele, eu fiind martorul cu gura cascata. Ii cunosc povestea de la Adam si Eva, deci am dreptul la o parere. Si uimita de evolutia ei in directia asta a constientizarii, am incercat sa-i vorbesc despre cum cred eu ca singura forma de iubire adevarata e aceea de la mama la copilul ei. Am si argumentat. Explicat. Logicat.

Mi-a zis ca sunt o nebuna, sa nu mai citesc aiureli care imi spala creierul, ca ce stiu eu despre dragoste, barbati, femei si copii.

Si mare dreptate avea. Si, in fapt, nici nu ma intereseaza sa stiu. Barbat mi-am dorit dintotdeauna sa fiu, femeie doar din cand in cand, iar copii n-am avut niciodata. Dar mi-i doresc. Caci experienta in sine e maximul.

Insa mai intai trebuie sa devin femeie cu norma intreaga, sa iubesc un barbat, sa-i fac analizele si-apoi sa-l las sa-mi faca un COPIL.

Tineti-mi pumnii 😉

Te-as iubi cu pasiune ca in ecranizarile clasicelor povesti de amor,te-as asculta cu atentie de copil nestiutor,ti-as urma pasii cu fidelitatea cu care se muleaza nisipul in forma clepsidrei,te-as veghea noaptea cum vegheaza luna pamantul,te-as cauta prin asternut cum isi cauta izvorul suprafata,ti-as asterne trandafiri sub pantofi,as spune rugaciunile pentru tine,te-as primi in sufletul si carnea mea.As fi aerul ce-ti intra in plamani si sangele care iti inunda inima,as fi cea dintai raza a diminetii tale si cea din urma lumina a noptii,as fi susurul bland al lui zamfir ce-ti rasfata urecheasi as fi fulgii usori ce ti se aseaza pe gene.
Te-as acoperi cu trupul meu de copila in fiecare noapte, rugand cerul si sortii sa aduca vant si ploaie. Furtuna si traznet. Ca sa te aduni la pieptul meu, ca puiul in bratele mamei; ca sa te mangai pe crestet si sa-ti aud glasul puternic de barbat speriat.
Pentru ca vreau sa ma simt prima femeie din viata ta si ultima ta iubita, pentru ca vreau sa ma faci mama pruncilor tai si doamna casei tale.Pentru ca vreau sa ma cuprinzi cu simplitatea gandirii tale masculine. Caci nu voi avea indrazneala sa sper ca ma vei intelege vreodata.
Pentru ca vreau sa crosetez nepotilor tai in fotoliu, pentru ca vreau sa ma trezesc noaptea in fosnetul ziarelor tale.Pentru ca vreau sa ma intrebi pe mine unde iti sunt ochelarii. Si sosetele. Si cravata, si maioul. Si pentru ca vreau sa –ti arat unde-am pus visele, sperantele si dorintele tale.
Si pentru ca vreau sa ma joci la nunta fiului tau, pentru ca vreau sa iti vad numele pe semnatura mea, pentru ca vreau sa iti gasesc chilotii intre sutienele mele si trupul sub plapuma mea.
Pentru ca vreau sa adorm in bratele tale si sa ma trezesc in visele tale.Pentru ca vreau sa semanam copaci si sa culegem caise. Pentru ca vreau sa ma gadile degetele tale si sa ma dezmierde limba ta. Pentru ca esti singurul barbat de care nu mi-e pudoare. Pentru ca esti singurul pe care il vreau.
Pentru ca ai fi al meu, cu totul, pentru ca te-as sti pe de rost, pentru ca mi-ar fi drag sa iti privesc capul pe perna si pleoapa pe pleoapa.Pentru ca ti-as incredinta sufletul meu virgin si m-as jura tie. As lua martori luna si stelele, tarana si buruienile, focul si ploaia. Si ar dansa ingerii cu noi hora desavarsirii. Si as ruga Universul sa ne binecuvanteze. Sa ne ninga iubire peste camin,sa ne sadeasca flori in inimi si viata in pantece.Si pentru ca as imparti sfarsitul cu tine, as primi cu bucurie greutatea cosciugului tau peste al meu, as savura mirosul amestecat al trupurilor noastre descompuse si vibratia inimilor noastre putrezinde. Iar buzele mele le-ar cauta pe ale tale, launtrul meu ti-ar striga barbatia, iar sufletul meu femeiesc s-ar asimila cu sufletul tau barbatesc. Si la fiecare lacrima a copiilor nostri, am tresari de emotie, la fiecare suspin al lor am cutremura groapa ce ne-a ferecat unirea catre vesnicie.Asa as cuteza sa te iubesc, cu naivitatea unei copile flamande de tine si cu dorul unei femei mutilate de constienta ca nu existi…
asa te-as iubi…Si-atunci iti scriu in fiecare seara, te sarut cu fiecare gura ce-o gust, te mangai cu fiecare atingere ce-o daruiesc, si te simt cu fiecare clipa ce se scurge…tot mai departe.
Tu nu stii poate, dar imi vei fi tata si sot, amant si confident; iar geloziile cotidiene sunt fiziologice si trecatoare. Fidelitatea mea nu sta intr-o atingere, nici intr-o mangaiere, nici intr-o soapta dulce, nici nu se masoara in timpi daruiti sau spatii cucerite.
Stiu ca nu-ti voi naste pruncii, dar iti voi creste copiii; stiu ca nu-ti voi ingriji bolile, dar iti voi plange mormantul.…
…asa te iubesc.

“Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu ştii că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să ştii,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.” (G. Tarnea)

Uita tot ce nu mi-ai spus vreodata, uita tot ce ai simtit pe dinauntrul tau. Uita prima plimbare de mana si ultimul sarut. Uita vibratia pulsului meu si bataia genelor clipinde. Uita-mi chipul in bratele tale si sterge-mi parfumul de pe pielea ta.
Uita-mi numele pe telefonul tau si masina de la coltul strazii . Uita-mi poza de pe birou, ori ascunde-o ori rupe-o in bucati zdrentuite. Doar nu-I da foc. Am ars destul pana acum. Iar focul nu lasa in urma decat cenusa.
Uita tot ce n-a fost si ce ar fi putut sa fie. Uita drumul spre casa mea, caci cel spre inima il stii pe dinafara. Uita-ma dimineata, uita-ma seara si in fiecare noapte. Dar uita-ma printre visele tale, printre amintirile frumoase si dorintele imposibile.
Uita-ma, doar uita-ma o data…

M-ai intrebat de unde te cunosc? M-ai intrebat ce scoli am invatat? Si ti-am raspuns ca nu sunt banci pe lumea asta care sa-mi spuna cine esti. Sunt simtaminte, tinere baiete, pe care nu le vei putea vreodata intelege. Sunt intuitii si increderi, ce multi n-ar zice ca exista. Dar eu le stiu pe ale tale, caci le-am vazut pe toate bine.

M-ai intrebat de ce te caut, m-ai intrebat de ce pe tine? Si ti-am raspuns, nici eu nu stiu. Stiu doar ca-n zilele cu ceata, in zilele cu frig si ploi, imi amintesc a ta privire, si timpul sta si el sa-si aminteasca…

M-ai intrebat de unde-atata continuare, m-ai intrebat cata rabdare, sa mai am… pana la vara? Nu, dragute, timpul trece, batranetile n-asteapta. Azi copii, maine mosi tineri, eu am obosit sa rumeg. Dar de vrei, la tine-n palme sta o soarta ce te roaga sa o tii sfios aproape. Daca nu, las-o sa zboare. Multe palme sunt pe lume. Multe fericiri imprumutate. Multe inimi cauta stapane.

M-ai intrebat cata distanta-i intre doua puncte A si B, cu ce viteza calculata vrea B sa se intoarca-n graba? Si ti-am raspuns ca nu conteaza, sunt matematici complicate. Sunt ecuatii grele tare si specialisti cu titluri groase. Care arata rezultate valabile in lumi virtuale. Doar realitatea de la noi din casa e cea adevarat maiastra. Esenta ei ne e indicatorul si… glasul, drumul catre noi. Iar sa-l gasim e-o linie dreapta, sau e si asta complicata?