Îi mai ştiţi pe ăia cu alba-neagra care stăteau pe faleza în Mamaia şi îl fentau pe tată-mio să intre-n joc?! (o singură dată, însă colosal eveniment, acu’ el nu pierde ocazie să nu-i înjure pe ei şi pe tot neamu’ lor) No, ăstia au mereu câţiva oameni în jur, care joacă şi mereu pierd. Stau buluc acolo de te iei de cap, cum mama naibii nu se prind unde e bila aia nenorocită (când eram mică aveam mereu un avantaj, că vedeam din alt unghi decât toţi ceilalţi. avantajul l-am păstrat, obiceiul mi-a trecut.) Şi te intrigă să intri în joc. De fapt, te fraieresc.

Dacă aş avea şi eu vreo tarabă pe undeva, mi-aş plăti o ciurdă să stea la-mbulzeală, că asta atrage clienţi.

Azi am mers la târgul de dulciuri. În afară de faptul că abia respriam puturoşenia din Palatul Copiilor (cozonacii miros bine individual, da’ cu prăjituri, prăjiturele şi tot felu’ de ciudăţenii tăvălite în zahăr rezultă o tortură a funcţiei vitale de respiraţie), m-au enervat toţi kinderii ăia mici şi pe modul “maaaaaaama, vrrrrrrrrrrrrrrrreaaaaaaaaaaaaaau!!!!“. Eu i-aş pune pe unii să dea examen înainte de a face copii.

Dar, de când am început textul ăsta, am ţinut-o tot într-o deviere de la subiect. La un stand, mare coadă, mare. Şi lungă şi lată. Hm. Trecem de ea, facem turul de onoare, călcăm în picioare vreo doi plozi evadaţi de sub observaţia divină, plecăm. Coada la fel. Lungă şi lată. Mă uit în capăt, nimeni nu cumpăra nimic. Doar se aştepta. Repet, în diferite şi multiple rânduri, random formate. Întreb o tanti de la coada cozii, fiţi amabilă, după ce staţi aici la rând? (că doar zahăr şi plozi găseşti în oricare 30 metri pătraţi din jurul tău, mă gândeam în blonzimea-mi) La care ea, uşor încurcată de naivitatea întrebării: la-mhmm-bastonaşe… şi-la-mhmm…ce-o mai fi…

Păi “ce-o mai fi“ mai chiar este la cam oricare din celelalte puncte de vânzare. Dar ştim cu toţii că mâncarea, întotdeauna, a fost mai bună la vecini şi marfa cea mai proaspătă, la cozile cele mai lungi. qed.

Off -topic: Ştiu, şi eu îmi doream… Să instalez asta şi asta şi asta.

Am pluginurile activate, da’ nu vrea, domne, nu vrea wordpressul sau neuronul meu anesteziat să le facă să şi funcţioneze! Azi mi-a zis Buddha că nu merge nu-ştiu ce plugin, Ştefan să pun alt plugin….grrr Am încercat, numa’ în mâini nu am stat, şi tot degeaba, nu mă pricep, şi gata. Omul tre’ să ştie să se întindă cât îl ţine plapuma. Deci, ideea era în felul următor: dacă are careva vreun pic de vreme liberă şi ceva aptitudini pedagogice (care presupun mare volum de răbdare pe cap de blondă) i-aş rămâne veşnic recunoscătoare să dea o idee de ajutor.

On-topic: De vreo două săptămâni de când cu campania minunată, parcă toată lumea mă întreabă dacă am intrat în politică. Li s-o fi trăgând de la asta, motivul pentru Dan Dumitrescu deschidea subiectul acu’ vreo 2 săptămâni. Şi după el, potopul. Deci, nu, nu mă interesează politica, nici concurenţă doamnei Udrea nu fac, nici la sclipire, că de decolteu oricum nu poate fi vorba :p Doar atât o să zic vizavi de subiect, că în rest nu discut, am propriile mele convingeri că în general românii sunt un popor de idioţi (în majoritate, iar cei mai destupaţi nu ne pot trage după ei :p) DAR: aţi observat întâmplător afişul electoral al unui domn, pe numele său Tălmăcean? Nu mai ştiu dacă în Băneasa sau pe Ştefan cel Mare, dar ştiu precis că am râs cu lacrimi când mi-a atras mama atenţia. Eu eram la volan, că aş fi făcut urgent o poză. Nu îmi imaginez cum poate încăpea atâta incompetenţă de photoshop – că natura umană îşi are scuzele ei – la o echipă de promovare a imaginii unui om. Egal în ce scop. Să vă zică blonda cum se face? Nu, nu mă mai obosesc, că tot mi-aş răci degetele degeaba. Eu ştiu de dinţi, iar nenea ăsta nu şi-i arată în poză. Nu mă iau de defecte fizice, că aş fi o cretină să fac asta, mă iau, în schimb, cu mâinile de burtă, de râs, când văd cum se face politică de nivel înalt la noi în ţară.      Ori o fi ceva mesaj subtil, că ei nu recurg la artificii de imagine? Din păcate, mă îndoiesc… nenea ăsta e ilegal de urât. În poză, că în realitate, nu l-am văzut.

Dar stau, mă minunez când constat. Precis era cea mai bună dintre toate, de au ales-o de pus pe afiş. Noi să fim sănătoşi şi să rămânem frumoşi (ăia care sunteţi), restu’ să mulţumim lu’ Dumnezeu dacă ne dă ochi să ne uităm în oglindă. Sau pe panourile electorale. Ba!

sursă imagine