Ştiţi cum sunt unele lucruri, pe care ţi le doreşti enorm să le faci, doar pentru că-ţi imaginezi că ţi-ar plăcea grămezi-grămezi. Să zicem că zborul cu avionul mic a fost de mult timp pe lista mea. Ba mereu am zis că, de aş avea 50 mii euro plus, nu mi-aş lua şeptar, ci avion. Fiindcă mi se părea mai util şi mai rapid din punct internaţional de vedere.

Să zicem că nu mai cred asta.

A fost o experienţă tare faină, mi-a plăcut, dar cred că eu sunt făcută pentru volanul maşinii.

Vreau o maşină şi soare pe parbriz, îmi doresc rochiţe de vară şi braţe subţiri. Vreau să adie vântul, cât să te răcorească în iunie. Să fie vară şi să simt şi eu că este. Îmi doresc să las maieul acasă măcar mâine. Şi geaca în cuier.

Apoi îmi doresc nopţi odihnitoare şi vise fără pacienţi. Vreau să mai fie ca la început. Iubirea, speranţele şi naivitatea. Mi-e dor de vremurile în care n-aveam nevoie de planuri, fiindcă aveam timp. Şi-mi doresc înapoi sentimentul ăla de “şi ce-o să mi se-ntâmple dacă”. Vreau mai mulţi prieteni şi mai deşi. Mi-i doresc pe ai mei. Mai prezenţi, mai aproape, mai aici. Vreau o casă cu terasă şi iarbă verde. Îmi doresc să am din nou un dulap în care să încap toată. Şi-mi vreau toţi pantofii mei înapoi, împreună cu frumoasele pretexte de a-i purta. În ţara asta, doar cizmele de cauciuc îşi au justificare.

Îmi doresc o cosmeticiană pricepută şi un frizer de încredere. Un garaj fără vânt şi parcare la scară. Lucruri simple, pe care le-am avut pe toate cândva nu demult. Pe care ştiu precis la ce adresă le găsesc. Ştiţi, când sunt mai supărată şi mai bătută de ploi, îmi spun că în noiembrie sunt înapoi în Piscului. Habar n-am de ce noiembrie. Apoi, se deschide cerul şi văd că seninul există, chiar şi când e acoperit de nori. Sper doar să am înţelepciunea de a ţine minte că-i acolo. Chiar şi-n zilele cu ceaţă şi gărzi. Când el e departe şi eu merg singură la culcare.

Poate cunoaşteţi sentimentul.

foto

Sau îi răsfaţă cu patru anotimpuri în aceeaşi zi. Încep să înţeleg de ce sunt atât de disperaţi. Şi poveştile despre vreme. Aproape la fel de frecvente ca întrebările despre “ce faci în weekend” sau “ce-ai făcut în weekend”. Doar că pentru astea, e nevoie de ceva mai mult timp de când ne cunoaştem. De exemplu, cu taximetristul vorbeşti despre vreme, dar nu despre planuri de viitor. Cu asistenta, vorbeşti şi despre vreme, dar te poate şi interoga privind weekend-ul atât prospectiv, cât şi retrospectiv. Şi da, e acelaşi weekend.

Continuare

Acesta nu este un articol documentat. Acesta este un articol experimentat de una bucată blondă la rădăcină de aproape 4 ani.

Mda, sunt absolut dezamăgită de efectul pletelor blonde în ţara asta fără soare. În afară de faptul că toată lumea crede că-s din Suedia (încep să cred că e cea mai îndepărtată ţară cunoscută de localnici…), nu prea-i văd impresionaţi de străduinţa oxigenării mele evidente. Adică, aici sunt atât de mulţi spălăciţi ( există o sursă de roşcat, taman cât să strice restul rufelor), că nu e lucru ieşit din comun.

În România, în schimb, e altceva, domnule. Demnitatea unei blonde. Onoarea de a fi în preajma ei. Bucuria de a o însoţi la cafea. Sau de a o privi şi atât. În România, e suficient să fii blondă, ca să fii fluierată pe stradă. În Anglia, se fluieră după brunete. Păi spuneţi şi dumneavoastră, treabă-i asta?! Mai emigrez o dată. Într-o ţară, unde să fiu şi eu apreciată.

distribuţia blonzilor în Europa

p.s. Acesta nu este un articol. :p

sursa plus alte hărţi neconvenţionale ale Europei