Unii ma mai intreaba de vremea din Romania, altii de parinti. Altii de tigani.
Faina linia asta si motivele de deschis conversatii. O asistenta cu care lucram pentru prima data m-a intrebat. Daca-s multi. Si daca vorbim aceeasi limba.
Categoria: din Regatul Majestăţii Sale (Pagina 6 din 13)
Eram pe WC si usa de la baie nu statea inchisa. Atata juca in toc, de parca Marea Vijelie ar fi batut la usa. Si atunci mi-a trecut prin cap un gand ca acceleratul in gara la Glamboaca: dac-o fi vreun semn?
Normal ca era. Iar eu, departe de WC si fix langa iubitul meu in pat, cu vezica aproape de Marea Explozie. Bun, deci asta patesc oamenii mari cand sunt obositi…
La fel ca weekend-ul asta, cand mai mult am dormit decat am trait. Amandoi, cot la cot, cuminti in acelasi pat impartit frateste, alteori lacom si fara limite imaginare.
Cand ajungi sa scoti dinti si sa nimeresti niste diagnostice, altfel incepi sa masori realitatile. Si descoperi ca inveti sa respiri altfel in propriul tau corp. Care parca, uneori, cu greu tine pasul cu schimbarile prin care-l treci. Sa-ti dai seama cum mainile tale au o memorie proprie e fenomenal. Sa te trezesti ca schimbi viteza la o masina automata e chiar periculos. Am facut-o de doua ori, de m-am oprit pe loc in mijlocul soselei. Si pe partea cealalta, ca am inceput sa conduc. Dada, o blonda pe soselele inversate ale Reginei.
Invat multe. Mai ales cum sa ma despart de copilarie.
Si s-o admir la altii, de fiecare data cand cate un roscovan de-un metru si-un zambet mi se coboara fericit de pe scaun.
—————–
post scris in pauza de masa, la cabinet. Scuzati lipsa diacriticilor, dar, mai nou, acasa doar visez. zZzz…
Asta ne-a sfatuit azi o doamna de etnie rroma in centrul Londrei. Tocmai iesisem la metroul de la Westminster, cand am iesit intr-o seara superba pe malul Tamisei, casele parlamentului luminate, London Eye falnic si albastru, superb, la poze toata lumea. Am vazut niste foarte ciudati purtatori de masti care aminteau de halloween si aratau a niste clovni de groaza. Aveau doar masca, nu si costum. Faceau pe mutii si se bagau in pozele oamenilor. Au intrat si intr-o poza de-a noastra, desi am refuzat. Dupa care a insistat sa-i dam bani, aratand in mod repetat catre £3 pe care le avea in palma. Ca o explicatie muta a costului fotografiei cu Clovnul Groazei.
Mi-a fost rusine sa nu-i dau, am scos doar o lira din portmoneu si i-am zis ca atat am. Mi-a mai aratat o data ca trebuie 3. Am bolborosit ceva in engleza si-am luat-o pe prietena mea de acolo, zicand: Astia-s precis romani.
Am zis-o la plesneala. Doua poze mai tarziu, iar vine Clovnul Groazei. Si o aud pe prietena mea ca-i spune, eliberandu-se din mainile cuiva: Ti-am zis, du-te de-aici! Acelasi Clovn, doar Groaza mai mare. Isi da jos masca si-si dezvaluie o figura si un limbaj bine cunoscute de noi. Proasto, eu lucrez! Ai grija la geanta si la portmoneu, aici se fura!
Mi-am luat prietena de-o aripa, am multumit cuminte (spiritului patriotic si limbii care ne unesc departe de tara si ne pazesc de hoti, macar cand sunt ai nostri) si m-am uitat in geanta.
Cu teama, recunosc.
———————-
Deci sambata seara, romanii lucreaza in Londra. Ma duc foarte trista la culcare si rusinata inca pt momentul ala in care am inteles in ce limba vorbea femeia. Si, mai ales, ce spunea. Stiu ca mafia Londrei nu am inventat-o noi si nici ai nostri, dar mi-e rusine. Si desi nu obisnuiesc sa incurajez cersitul sub nici o forma, mq bucur ca de la mine n-a plecat mai mult de o lira. Si toata cu acordul meu.
Ma scuzati, scriu de pe telefon.
A fost prima saptamana la noul job, am invatat sa conduc pe partea cealalta, m-am transportat la Londra pt weekend. Si-n Anglia blondele au viata ocupata. Ce bine! 🙂 o sa povestesc tot si despre fiecare cu detalii. Deocamdata scriu de pe telefon, dintr-un double decker din centrul Londrei, care mai mult sta decat merge. In loc de telegrama.
In urechi imi canta o muzica clasica superba, in dreapta am cea mai buna prietena, iar cerul inca ne ingaduie niste raze de soare. Deci nu luati hop on hop off-uri prin Londra, ca sunt prea multe oooooof-uri scoase sub forma de fum pe nas si pe urechi. Macar muzica e buna.
Voiam sa stiti doar ca n-am uitat pe blog. Insa, de cand nu mai am timp sa postez, ma imaginez tastand, ba am si inceput sa visez asta.
P.s. In doua seri la rand, m-am culcat nedemachiata, fetele inteleg exact ce grad de oboseala inseamna asta!
Multumesc pt atentie 😉
Weekend-ul ăsta am sărbătorit mai multe lucruri, printre care şi primul meu an în UK. În care
O reţetă îmbunătăţită, accesibilă în 10 minute. Poate exagerez 10 minute. Ciorba de burtă e una dintre nostalgiile românului emigrat, cu siguranţă şi a blondei care gândeşte şi a iubitului ei creţ.
Reţeta o ştiu de la tata, garantez pentru ea, trebuie doar să încercaţi! E vorba de ciorba de burtă (ediţie revizuită şi îmbunătăţită) de la Scandia. Ok, e conservă şi nu vă recomand în fiecare zi, mai ales înainte de a face copii (aşa zice tot tata, care şi-a încheiat gândurile de reproducere personală, că, după ce s-a trezit cu mine, nu mai riscă a doua oară omul!).
Deci, ciorba:
