Eram pe WC si usa de la baie nu statea inchisa. Atata juca in toc, de parca Marea Vijelie ar fi batut la usa. Si atunci mi-a trecut prin cap un gand ca acceleratul in gara la Glamboaca: dac-o fi vreun semn?
Normal ca era. Iar eu, departe de WC si fix langa iubitul meu in pat, cu vezica aproape de Marea Explozie. Bun, deci asta patesc oamenii mari cand sunt obositi…
La fel ca weekend-ul asta, cand mai mult am dormit decat am trait. Amandoi, cot la cot, cuminti in acelasi pat impartit frateste, alteori lacom si fara limite imaginare.
Cand ajungi sa scoti dinti si sa nimeresti niste diagnostice, altfel incepi sa masori realitatile. Si descoperi ca inveti sa respiri altfel in propriul tau corp. Care parca, uneori, cu greu tine pasul cu schimbarile prin care-l treci. Sa-ti dai seama cum mainile tale au o memorie proprie e fenomenal. Sa te trezesti ca schimbi viteza la o masina automata e chiar periculos. Am facut-o de doua ori, de m-am oprit pe loc in mijlocul soselei. Si pe partea cealalta, ca am inceput sa conduc. Dada, o blonda pe soselele inversate ale Reginei.
Invat multe. Mai ales cum sa ma despart de copilarie.
Si s-o admir la altii, de fiecare data cand cate un roscovan de-un metru si-un zambet mi se coboara fericit de pe scaun.
—————–
post scris in pauza de masa, la cabinet. Scuzati lipsa diacriticilor, dar, mai nou, acasa doar visez. zZzz…
Roua
Asa ca.i bine sa respiri altfel?
Mie mi.e ciuda uneori, cand imi pare ca am crescut mai repede ca sufletul.
Spor, Copila!
Klara
Bucura-te de perioada asta, sunt satisfactii mari!
dorina
pastreaza un strop din ea….
copila blondă
🙂