Ciorba de burtă, pentru românii de-acasă ori din străinătate

O reţetă îmbunătăţită, accesibilă în 10 minute. Poate exagerez 10 minute. Ciorba de burtă e una dintre nostalgiile românului emigrat, cu siguranţă şi a blondei care gândeşte şi a iubitului ei creţ.

Reţeta o ştiu de la tata, garantez pentru ea, trebuie doar să încercaţi! E vorba de ciorba de burtă (ediţie revizuită şi îmbunătăţită) de la Scandia. Ok, e conservă şi nu vă recomand în fiecare zi, mai ales înainte de a face copii (aşa zice tot tata, care şi-a încheiat gândurile de reproducere personală, că, după ce s-a trezit cu mine, nu mai riscă a doua oară omul!).

Deci, ciorba: 

Ea singură e rea, Doamne fereşte să degustaţi, că vă schimbaţi pe veci impresia despre ciorbă de burtă şi blestemaţi pe ăla care v-a fabricat cu  papile gustative prin gură. Deci, faceţi cum zice tata lu’ blonda, iar la final va ieşi o bunăciune rară de ciorbă. La o cantitate de 3 conserve mici, aveţi nevoie de (cantităţile sunt ochiometrice şi rezonabile, în funcţie de toleranţa la ursturoi şi picanterii, deci puteţi crede că exagerez):

1. o cană de smântână
2. un gălbenuş de ou (opţional) sau mai multe ouă de prepeliţă (cică să fie ciorba mai puţin nesănătoasă!)
3. 3 linguri de oţet
4. 3 chilli din ăia mici şi uscaţi
5. un căţel de usturoi

Şi faceţi aşa: turnaţi conţinutul conservelor într-o oală şi puneţi pe foc. Adăugaţi cele 3 linguri de oţet (nu mai mult, că se poate adăuga ulterior pentru cine mai vrea). Până începe să fiarbă, curăţaţi usturoiul şi-l pisaţi (sau cum se zice, noi l-am tocat cu cuţitul, că n-avem storcător din ăla; bine, nici polonic n-aveam, dar asta am improvizat cu-o ceaşcă!), apoi îl adăugaţi şi pe el în ciorbă. Tăiaţi chilli-i mărunt şi îi turnaţi şi pe ei în oală (deşi iubitul meu urlă de pe canapea, să omit partea cu nebunelele astea, că lui i-au dat mucii de cât era de picantă. Eu recunosc, poate am exagerat. Dar la categoria picant, mie îmi place tare!). Smântâna o puneţi într-o cană şi o amestecaţi cu gălbenuşul. Când fierbe ciorba, urmează să turnaţi smântâna. Însă, pentru a nu se cocârţi de la fierbere, trebuie amestecate încet şi progresiv. Eu am luat puţină ciorbă cu lingura şi am adăugat-o peste smântâna din cană, după care am tot luat puţină smântână cu lingura şi-am amestecat-o în oală. Tot aşa, până am golit cana. Nu s-a cocârţit nimic, tata ar fi mândru de mine!

La final, iubitul meu şi-a mai pus jumătate de cană de smântână în ciorbă, dar i-a plăcut de numa’, c-a mai cerut şi-a doua porţie. Şi a doua zi, a doua porţie. Doar că nu mai era 😛 (Burta dinăuntru e superbună, e albă şi crocantă. Credeţi-mă, la ciorba de burtă am standarde cam ridicate—de mama).

Săptămâna viitoare aştept o prietenă în vizită şi ghici ce o rog să îmi aducă? Iar mama deja se interesează de Atlassibe care livrează ciorbă de burtă de la Scandia Sibiu la Sheffield.