Mda, e un eveniment inventat de mine şi susţinut de prietenii şi colegii mei de la Cluj, aterizaţi în capitală cu scopuri ştiinţifice, dar intenţii studenţeşti. E congresul de endodonţie la Rin Grand Hotel, poate vă interesează. :p Am dat şi eu cu nasul, am multe observaţii de făcut, dar fiindcă, nah, mai tre’ să termin şi eu facultatea asta într-o zi, o să le ţin doar pentru mine.
Deci, zilele astea s-a mutat Clujul la Bucureşti. Nu tot Clujul, că ar fi fost prea frumos. Şi nici de tot, că, la fel, ar fi fost ideal. Fiecare întâlnire cu viaţa mea de dinainte e un puternic exerciţiu de autoanaliză şi imaginaţie. Am lăsat totul şi-am venit. Să-mi trăiesc viaţa mea, nu pe a altora. Şi, martori îmi sunteţi, bine am făcut!
Însă ei îmi sunt dragi, îmi sunt dragi ca prietenii aceia din prima copilărie, pe care îi întâlneşti peste ani savanţi cu titluri înalte, dar tu-i ştii cu fundul în zăpadă sau laptele-n mustăţi. O colegă mi-a zis că se vede că mi-e bine, că sunt frumoasă cum n-am fost niciodată, că genele-mi stau mai sucite şi părul mai umflat. Eu nu-mi umflu defel părul, că nu ştiu cum se face. Şi nici mai frumoasă nu cresc, fiindcă nu mai cresc de ceva vreme. Asta e de la natură.
Însă da, mi-e bine.
