Ca la Cluj acasă

…n-o să fie niciodată, nicăieri.

Azi am văzut din exterior toate motivele pentru care Clujul e atât de iubit. Şi, mai ales, am văzut motivele pentru care eu iubesc Clujul 🙂 Luate împreună, dar împărţite la o mână de prieteni. Într-adevăr feţele oamenilor sunt mai relaxate, vizibil mai vestice. Străzile mai aerisite şi şoferii mai mocăiţi. Am revenit cu drag şi am plecat cu dor.

Le spuneam fetelor mele, într-un update făcut pe o vară întreagă şi concluzii servite la rece, că am crescut accelerat. Chiar dacă, de fapt, parametri în care funcţiona lumea mea s-au dovedit cu semn opus. Dar minus cu minus dă plus, iar ce nu te-omoară te-ntăreşte. Culmea, te poţi prăbuşi pe dinăuntru, crescând la suprafaţă. Şi mă uitam la ele cu melancolia unei prietenii pe care nu am fi dus-o la distanţă. Ci pe care am fi purtat-o prin clinici şi amfiteatre, prin cămine şi pe la cafeluţe. Cu setea tuturor lecţiilor pe care le-aş mai avea de învăţat de la ele. De omenie. Le-am lăsat cu inima-mpăcată, că mie are să îmi fie bine pe drumul -care l-am ales, şi cu lacrimi în ochi. De toate trei părţile.

Ştiţi, vorbe mari de prietenie şi declaraţii de simţiri nebănuite am făcut la viaţa mea nenumărate, că doar nu mă pricep degeaba la cuvinte. Şi am primit îmbrăţişări cu carul şi lacrimi calde pe obraji. Dintr-o mirare neînchipuită, că, vai, ce extraordinar! şi ce minunăţie! Dar singurul lucru ieşit din comunul iluziei de nemaivăzut este o situaţie neîntâlnită decât în propoziţiile care încep cu dacă şi se termină în fantezii. Revin în concret. Fiindcă am plecat ruşinată de o vorbă pe care am zis-o incomplet azi la masa micuţă din colţ. Dar, pe care nu aş fi putut s-o termin sub altă formă decât asta, căci mi-aş fi dat cu toată firma şi stăpânirea de sine în cap. Vorbeam de relaţiile interumane şi concluziile creţe: Nimic nu e adevărat dacă nu e dovedit. Iar până la o probă contrarie, pot să zic că sunt regina Angliei. Şi le arătam cu degetul, pe ele şi pe proba lor. Spunând că şi eu vreau aşa ceva…

A fost odată o copilă, care s-a îndrăgostit pierdut, într-o capcană de fire epice încurcate în intrigi copilăreşti. Dar povestea are un erou, iar “el” e cel care a determinat finalul fericit. Şi uite-aşa, dintr-un erou s-au făcut trei, capcanele au dispărut, dar substratul a rămas. Fiindcă e păcat să pierzi esenţialul din poveşti cusute cu iţă cenuşie. Dar e miraculos să te alegi cu-o probă câştigată. Şi-o prietenă adevărată.

Mulţumesc.

Articolul anterior

Noile bune maniere la telefon

Articolul următor

Prietenie, bibelou de porţelan

16 Comentarii

  1. Atat zic : Ti-am zis eu

    Deia am eu respect pt ardeal si indiferenta totala pt restu tarii astea de kkt …

    Dar raman in kktu de capitala a kktului de tara pan voi pleca definitiv caci o fi ardealu mai sus dar e doar oleaca tot in rromania e si tot romani is si oameni aia …

    0
  2. funny, faza cu “ti-am zis eu” ma calca pe nervi. Nu despre asta e vorba.

    0
  3. deci pentru ca oamenii zambesc frumos? 🙂

    0
  4. Si eu ador Clujul. M-am nascut aici si numai o foarte mare nevoie/santaj/oportunitate ma poate convinge sa plec de aici.
    Te astept cu drag pe strazile clujene si in parcurile verzi, pline de copii, de fiecare data cand vei vrea sa vii.
    Cu drag,
    Ioana

    0
  5. Cristian

    Am impresia ca se scrie: “tuturor lecţilor” -> “tuturor lecţiilor”

    0
  6. Dan de la Imobiliare, pentru ca oamenii zambesc..ce?

    Ioana, o sa vin, sa stii. Cand o sa mi se faca de o gura de aer proaspat 🙂 multumesc frumos

    Cristian, my bad. Am corectat, bine ca ai zis.

    0
  7. Sunt de acord cu Ioana… când mai vii prin Cluj ştii ce să faci 😀 ne dai un telefon… şi nu uita că noi o să-ţi dăm mereu cursurile :))))) (dacă nu le avem, facem rost)

    Imi pare bine că te-am revăzut 😉

    0
  8. cojedkaia

    ..stii care e partea interesanta? sunt sigura ca ai strans in sufletul tau destule imagini frumoase, pline de tarie si chiar invatatura in timpul petrecut aici..deci ai pus bazele unei lumi launtrice suficient de puternice in care sa te pierzi atunci cand iti e dor..Asa facem si noi cand ne e dor de tine.. Acum urmeaza partea pe care o regret ;): regret ca am cunoscut mai tarziu oameni carora sa le spun :”…Miru, o tipa extraordinara, e minunat sa vorbesti cu ea”, iar mai apoi:”imi pare rau ca nu o vei cunoaste..si imi pare rau ca eu nu am cunoscut„o mai bine”..ce mai..si eu sunt din alt colt de tara, si a trebuit sa vin pana aici–in Cluj , sa cunosc oameni ”frumosi”..in adevaratul sens al cuvantului, probabil in asta consta specialul Clujului, cel putin pt mine. Probabil cantitatea oamenilor faini si norocul de a„i intalni sunt mai mari aici..nici nu stiu..Mi„e(si stiu ca NE e) dor de tine micuta Miru..

    0
  9. De ce te calca pe nervi ? 🙂

    0
  10. Radu, stiu… mereu 😀 si mie imi pare bine 🙂

    cojedkaia, pe cine faci tu micutza, ai?! :*

    0
  11. am stat putin mai mult de 7 ani in bucuresti. din vara anului asta m-am mutat la sibiu 🙂 nu mai vreau sa revin la bucuresti si ma bucur ca am ajuns la sibiu . Despre cluj nu pot spune nimic, nu l-am vizitat … inca
    P.S. nu sunt nascut in sibiu sau zona asta .. m-am nascut undeva aproape de jumatatea distantei dintre bucuresti si ploiesti.

    0
  12. Oare ce te-a îndemnat să pleci din Cluj? Eu unul nu aş face-o de fel pentru că aici mă simt cel mai bine.

    Oare de ce nu mă crede nimeni când zic că Clujul e mult peste capitală şi mă ia toată lumea peste picior..

    0
  13. mihai, bun venit! sunt chiar curioasa cum o sa iti placa. Pe termen lung, pe bucuresteni ii enerveaza cele doua viteze ale ardelenilor: pe loc si deloc 😛
    Succes!

    Bancheru, inteleg exact ce zici. Acum 1 an credeam exact la fel si eu 😀
    Capitala? neah…

    0
  14. Ehh tot emigrarea e cea mai buna solutie

    caci peste tot sunt cocalari tigani prosti tarani si tot ce faca din rromania o tara “minunata”

    In fine discutia se poate intinde la infinit dar fiecare cum ii canta pasarica

    0
  15. niko

    Dar de ce ai plecat din Cluj?De ce nu ai ramas mai departe la studii acolo?De ce ai ales Bucurestiul?

    0
  16. niko, daca o sa spun dezvoltare personala, gasirea raspunsului, schimbarea norocului, ai sa culegi ceva …din ce am zis? ma indoiesc. putina lume intelege de ce. de fapt, nici eu nu prea stiu. asa am simtit, i guess. si nu mi-a parut rau nici o clipa. Decat sa ruginesc la cluj, mai bine transpir in bucuresti 😉

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 168 queries in 0.627 s