şi Paşti fericite!
Miruna
Categoria: cu degetele pe taste (Pagina 62 din 70)
Ştiţi unde se vede cel mai des chestia asta?
În răspunsurile copiilor, care îşi motivează lipsa mişcării cu “nu am timp” şi a lecturii suplimentare, cu “sunt obosit”.
În ticurile părinţilor, care îşi cumpără bone, fiindcă “nu au timp” să-i ducă la şcoală, şi plasme performante, fiindcă “sunt prea obosiţi” să mai spună poveşti.
În blocajele din traficul de dimineaţă, fiindcă nu mai ai timp să ajungi la fix la birou şi eşti prea obosit să te trezeşti mai repede. În fiecare dimineaţă care urmează.
În pauza de prânz, când nu mai ai timp să ieşi după o gură de aer şi te mulţumeşti cu o gură de cafea. În loc de prânz. Că eşti prea obosit să urci la cantină.
În prieteniile din copilărie, când nu mai ai timp să te suni unul pe altul, ca să păstrezi legătura. Dar să-ţi întrebi clienţii de sănătate nu mai eşti obosit. Sau eşti, dar tot îi suni.
La masa de seară, când nu mai ai timp să pre-găteşti ceva de Doamne-ajută şi bagi în tine primul junk aflat la limita legalităţii de expirare. Şi faci chestia asta singur, că celălalt a fost prea obosit să te mai aştepte şi pe tine. Cu cina.
La duşul de dinainte de culcare, când nu mai ai timp să te dai şi cu lapte de corp sau eşti prea obosit să mai ştergi şi cu mopul.
Când i te întinzi obosit alături şi nu mai ai timp. Să iubeşti…
*Acesta nu este un post. A se trata ca atare.
- Ieri m-am întîlnit cu Nina, care m-a aşteptat tînără şi frumoasă la metrou în Romană, să-mi dea stickere cu LOVE CAN BEGIN HERE. Iniţiativă foarte mişto, sunt curioasă ce urmează. Mulţumesc, Nina!
- “Interviu cu copila blondă” la Sorin (sună foarte vi-ai-pi asta cu interviu cu mine :> , dar n-am ştiut cum s-o dau mai modest. Oricum, cînd mă fac Andreea Esca, voi aflaţi primii, promit :p)
- stiri.it aşteaptă feedback de la noi. Mie îmi place conceptul. Un fel de IT pe limba tuturor. A blondelor inclusiv 🙂
Eu tot la Cluj, unde e un frig de crapă pietrele, cad urechile şi nasul de la loc. Nici nu mai ştiam care-i mirosul ăla de iarnă uscată, când, cum dai de căldură, ţi se şi umple nasul de muci :p Mişto senzaţie. Asta, dacă citeşti despre ea pe bloguri sau ţi-o aminteşti din copilărie. Mie daţi-mi primăvara înapoi, mulţumesc frumos de intenţie.
Sunt pe fugă, am doar trei chestii scurte de împărtăşit:
- mare atenţie la ţurţurii ce încep să crească din acoperişurile caselor, mai ales când bate soarele pe ei şi încep să pice de la loc. Ideal e să nu nimerească vreo fiinţă vie. Spuneţi şi copiilor.
- la vremea asta, un alt pericol stă taman pe tirurile vitezomane şi în curbă, mai ales când atributele astea două se manifestă concomitent. Pe ele tiruri se formează bucăţi de gheaţă, care se pot desprinde la viteză sau în curbe. Nu dăm lecţii de fizică avansată, ci vorbim despre lucruri care se întâmplă. Vă zic, am păţit. Şi aşa rău m-am speriat, când am văzut ditamai “bolovanul” îndreptândus-se spre mine, că fix am închis ochii strrrrâns. Am specificat oare că eram la volan? Not nice at all :p Trăiesc să povestesc despre asta, deci iată-mă!
- un prieten mi-a arătat filmuleţul ăsta, parte dintr-un documentar. Mi-a plăcut mult metafora întunericului în lumină. Doar invers se vede efectul, ceea ce confirmă deznodământul basmului clasic, unde binele învinge întotdeauna asupra răului. Ascultaţi (durează doar 20 minute) şi aplicaţi.
În rest, îmi doresc lalele galbene-n ghiveci, soare cu dinţi blânzi şi pahare de şampanie. Primăvară, unde eşti?
sursa imagine
Nu luaţi ad-literam titlul, că iese cu strigăte 😉
Carina îmi propunea vineri să aştern pe frumosul blog un banner la un concert Vama. Ciuciu banner, mai bine facem altfel… s-au gândit fetele, una blondă, alta nu... Deci, avem 4 bilete la concertul Vama de joi, 19 februarie din Becker Brau (de fapt, se reprogramează concertul de joi. Absenţa e însă cu acte-n regulă şi scutire medicală, nu că ar fi vreun motiv de laudă…, dar sunt unele lucruri care scapă de sub control. Mucii din nas, de exemplu. Şi va fi recuperată negreşit la data şi locul indicate) Cum ziceţi să le împărţim? Câte două pe cap de fan, mă gândeam eu, că parcă nu e prea fain să mergi acolo singur-cuc… (da’ dacă aveţi deja prieteni care merg, nu-i bai, redistribuim aicişea) Da’ facem concurs, facem cadou? Habar nu am , că e prima dată când fac chestia asta. Dar poate pleacă cineva fericit la culcare 😀
Sugestii?
Începe nebunia cu Roblogfest, ediţia din 2009. M-am uitat şi eu pe pagina evenimentului, că anul trecut l-am prins doar pe picior de plecare şi chiar voiam să scriu un material pentru Ziarul Studenţesc. Da’ faza a trecut până m-am trezit eu să scot creionul şi hârtia… Acu’ am ciulit urechile, acu’ rămân cu ochii în patru, îmi pregătesc lăbuţele să aplaud aprig premianţii. Şi nu numai, că sunt prieteni pe acolo.
- Deocamdată nu l-am văzut pe Chirilă nominalizat, dar precis puberele admiratoare îşi vor reveni din leşin până la încheierea propunerilor şi se vor isteriza în clickuri şi răsclickuri, că măcar atâta pot face şi ele pentru idol. Nu că aş avea ceva cu obiectul venerat în sine (mă refer la opera artistului, desigur), că doar ce bărbat trecut de treizeciul cel aducător de chelie nu visează la fane leşinate şi dispuse. Sau disponibile era? :p
- La categoria cel mai popular blog am văzut neaşteptat de multe bloguri. Alături de cel mai popular blog. No offense, people. Acum, având în vedere că nominalizările sunt şi cu autoservire, mă întreb: O fi ca la Oscar, până şi simpla nominalizare să aducă augmentări de milioane pe episod? Că altfel, nu-mi imaginez câtă naivitate pe cap de clickăit să deţii pentru a înscrie propriul blog acolo? (aş fi curioasă dacă scrie pe undeva treaba asta) No offense again, că am văzut şi prieteni pe acolo. Care precis apar pe listă în urma “pilelor” băgate de duşmani. (eah, hai că v-am scos la faza asta! daţi o apă plată!)
- Mai observ că adevărata luptă pentru titlul de “most sexy” se dă între bărbălăi, nu între gagici. M-a băgat şi pe mine Diana Bobar în ceva joc din ăsta de adulţi, cu toate că am avertizat-o că e pasibilă de zdup. Concursul nu e pentru copii… Să nu zici că nu ţi-am zis :p Mulţumesc frumos pentru intenţie, chiar dacă partea de “micro” nu mă prea încântă din principiu… 😀
- Mă distrează expresia “dot ro”. Îmi aminteşte de două chestii, 1. cum ne-a explicat profu’ de info într-a 9a să pronunţăm întotdeauna “si-plas-plas” sau “ce-plus-plus”, niciodată “si-plus-plus”, cică româno-americana e semn de ieftin şi prost. Cu toate că am auzit că taxele sunt mari şi campusul beton. :p Şi 2. cum râdeau ăştia de mine, când îmi chemam taxiul la căminul din Cluj, la “Siti CEntral” [City Central]. Da’ era singura formulare pe care tanti de la vorbitor o recepţiona. Iar eu mă adaptez iute.
- În rest, numai de bine, mulţumiri celor care mă iubesc declarat 😉
Şi, în altă ordine de idei, vineri seara, care sunteţi în zonă şi vreţi o pauză de la sesiune sau o alternativă la zbenguiala din discotecile înghesuite vedeţi că mergem la întâlnire cu Ion Barbu, în cadrul unei ediţii speciale Booktalks. Cred că partea cu “speciale” se referă şi la faptul că Andrei vine pe post de căscat gura şi băgat de vină. Înseamnă că a ajuns în unul din punctele în care şi-a dorit, unde proiectul se ridică în două picioruşe şi face primii paşi singur-singurel. Felicitări, aşteptăm majoratul!
