Acesta este un serial pe blog despre soacre. Nurorile îmi trimit povești muncitorești cu soacrele lor. Să ne distrăm, un fel de haz de necaz. Le public pe blog sub anonimat. Dacă vrei și tu să-mi povestești, aștept pe mail sau în mesaj privat.
1. Despre soacra… a mea e olandeza si din ce stiam eu numai in Romania sunt soacrele rele, dar a mea e mai cu mot.
Fiecare pahar nou ma doare. Fiecare masa cu farfurii pe ea. Lumina care intra prin geamurile inalte. Spaterele scaunelor pe care nu am sezut. Draperiile care nu au fost niciodata ale noastre.
După articolul despre profesorul din Codlea care abuza minore și directoarea care se făcea că plouă, am primit următorul mesaj de la o cititoare care își dorește publicarea lui sub anonimat. Acțiunea se petrece în județul Bihor, în jurul anilor 2006-2012.
Veneam de la Sibiu după sărbători. Pe autostradă, s-au deschis două benzinării noi pe dreapta și pe stânga. Nu știu cum le zice, nici nu contează. Am oprit aici pentru prima oară, că Victor avea nevoie de o pauză.
Nu știu dacă ar fi trebuit să vină și lecția asta într-o bună zi, poate că da, dar ce bine mi-ar fi prins să-și fi ales alt moment în afară de aceste Paști care sunt în multe feluri și foarte puțin așa cum le știam. E prima dată când îl avem pe Victor la masa cu ouă roșii și prima dată când tatăl lui lipsește, că-i de gardă în spital covid. Nu vă întristați, sunt probleme mai mari pe lume. Deja am făcut pace cu acest gând și mă rog doar să ne revedem sănătoși. Când o fi.
