Țin minte exact aniversarea mea din clasa a 3-a, fiindcă purtam o fustă minijup destul de mulată și buricul gol. Cred că a fost prima și ultima oară când am mai avut buric de arătat în acest mod.
Împlineam 10 ani. Aniversările noastre, ale mele și prietenilor de atunci, erau cam la fel: platoul cu sandwich-uri făcute de mama, apă de la robinet și tort. Întotdeauna ne ajungea sufrageria unui apartament cu două camere la bloc. Deja într-a treia ascultam muzică, ne invitam la dans reciproc, jucam sticluța și bănuțul, ne înroșeam de la un pupat pe obraz.
Ce loc de joacă? Sufrageria ne era destul. Ce animatori? Ce trambuline? Dacă vreun coleg stătea la casă și avea o curte în care să alergi, era un bonus folosit. Dacă nu, închideam ușa la sufragerie și eram fericiți.
I-am serbat lui Victor ziua într-un loc de joacă diferit. Adică, fără animatori, fără scamatorii, iar copiii nu s-au jucat cu ce au găsit pe acolo, că n-au avut butoane și paouri de cățărat, ci s-au jucat unii cu alții. De-a v-ați ascunselea, prinselea și alte nebunii. Nimeni nu le-a ghidat jocul, niciun adult nu s-a băgat.
Unii dintre copii se cunoșteau, nu toți.
Am rămas mută și m-am întrebat. Oare moda asta cu animatori and stuff nu e mai degrabă întreținută de părinți?
Care sunt și ei obosiți, nu zic nimic.
Înainte să ne mutăm noi la casă, nu înțelegeam ceva: cum de oamenii care stau la casă închiriază locuri de petreceri altundeva.
Apoi ne-am mutat noi și am înțeles. Fiindcă e mai ieftin. Da, e mai ieftin chiar dacă e scump, dar te costă mai puțin decât să vii cu meșterii după petrecerea din sufrageria ta, să vezi ce reparații ai de făcut.
Vă zic sincer, altfel înțeleg.
De exemplu, eu, mama anului, gazda cool care și-a propus să lase copiii să sară pe canapea și să facă ce vor, am niște reguli clare pentru toți copiii mei și pentru orice musafir: nu sărim pe canapea. Mâncăm doar la masă. Nu ne urcăm în patul suprapus. Nu alergăm pe scări. Nu punem degetele pe pereți. Nu ne jucăm de-a v-ați ascunselea în casă.
O să ziceți că-s nebună, așa aș fi zis și eu acum 2 ani. Dar știi ceva? Nu pot eu repara într-o lună cât pot ei strica într-un ceas.
Îi iubesc și îi ador, dar asta nu înseamnă că nu punem limite de civilizație. Spațiile special amenajate nu se distrug așa ușor. Poate și copiii de azi sunt diferiți. Poate nu-i drept să comparăm. Poate sunt o mămăiță care crede că era mai sănătos pe vremea ei.
Dar cred că niciun buton și nicio jucărie electronică nu vor putea vreodată înlocui bucuria jocului dintre copii și copii.
Andressa
Moda nu e întreținută doar de părinți, deși este clar că și noi vrem să facem petrecerile așa cum nu am avut noi când eram mici, dar copiii învață prin exemplu, unii de la alții. Copiii vor ce au văzut la alții, este complicat să le explici că familia voastră are alte valori, că nu sunteți consumeriști, că sunteți hipsteri, etc. La noi a mers până pe la 9-10 ani. Nu mai merge, vrea și ea să fie în rândul lumii, cu petreceri în locuri mișto. :))
Miruna
Îmi e clar. Totul se leagă. E grupul de prieteni, cercul în care se învârte copilul, ce vede, nivelul de trai. Copiii au crezut mult timp că e cool să-ți faci ziua la Mec, dar cine a început? Părinții, ofc. Ce a fost mai întâi: oul sau găina?
Eu înțeleg perfect ambele tabere, însă mi-aș dori pentru ei mai multă interacțiune copil cu copil decât copil cu păcănele și Nintendo la aniversări. Îmi e clar însă că nu voi putea face asta la infinit, actually deja am început să mă resemnez.
Ivona
Te inteleg. Noi ne-am mutat la casa acu 2 ani si am dat prima petrecere aniversara de copii in prima saptamana. Copiii au pus toti mainile pe pereti de la parter la mansarda, cand am vazut dupa ce au plecat mi-am pus mainile in cap.
Iar legat de animatori, chiar vorbeam la ultima petrecere de copii data, in septembrie..ca nu inteleg care e rostul…trebuie sa vina un strain sa le zica ce sa faca dupa ce ei nu s-au mai vazut o vara?
Si am zis cu fata de 9 ani asa: avem doua carti cu idei de jocuri, chiar capitole dedicate petrecerilor. Am ales impreuna ce sa se joace. Au organizat probe sportive, au dansat, s-au balacit in piscina. Casa a scapat nevatamata. S-a facut balamuc, cand au umplut terasa de noroi iesind toti uzi din piscina, dar mi s-a parut ca a iesit foarte bine. Si a fost mult mai ieftin ca la orice loc de joaca. Mai facem 🙂
Pe masura ce cresc ma astept sa aiba mai mare grija si cand vad un copil ca face ceva nepotrivit sa-i atraga atentia.
In trecut s-au mai facut nasoale: aruncat un troler de copii pe scari si facut praf, aruncat o măsuță pe scări si aproape distrus. Dar as zice, chiar si asa, preturile la locurile de joacă tot sunt peste, mult prea exagerate.
recomandarea zilei
cred ca si faptul ca pe vremuri nu prea avea cu ce sa ne jucam ne facea mai sociabili, acum maxim fac schimb de user pe brawl stars sau roblox ..
Andreea_A
Mergem la petreceri de copii de ani de zile. Am vazut animatori la maxim 3-4 in total. Nu stiu daca sunt chiar atat de populari animatorii dupa ce se trece de o anumita varsta (poate 8-9 ani?)
Locurile de joaca preferate pentru petreceri au fost:
– cele in care se puteau catara pe pereti, sari in trambuline – impreuna, saltelute etc (atat la interior cat si cele de exterior, de padure),
– cele in care aveau pe echipe de rezolvat enigme – fara adulti
-cele in care aveau echipe si se jucau de-a hotii si politistii (laser tag cu fete si baieti fara animatori la interior sau parinti),
– cele cu condus masini cu viteza pe echipe si pe timpi;
– cele cu meserii si jucatul de-a meseriile – acestea sunt cu animatori sau cu persoane care aseaza copiii in asteptare e adevarat,
– in parc sub copaci la umbra (adus de acasa masute si scaune + decoratiuni si de baut/ mancat ceva) iar copiii alergau la liber sau se jucau pe paturi pe jos.
Locurile de joaca cu animatori nu cred ca au reprezentat in total mai mult de 5% din total si am fost cred ca la peste 50 de petreceri (3 copii, au saptamani cu zile de sambata ocupate incontinuu.