Cu ce (nu) mă mai laud

mirunaÎntr-o miercuri seara s-au întâmplat toate. Oare așa sunt momentele-cheie, cele
definitorii ale vieții noastre? Cum reacționezi în clipa când se sincronizează o serie de ghinioane.

E fix ca-n statistica aia: cele mai multe accidente cu victime copii se întâmplă pe o rază de 5 km distanță de casă, când mergi numai până la colț după pâine și zici că, ce rost mai are, să prinzi o centură.

Accidentele nu se întâmplă în rutină. Ci în ieșiri de pe linie. Când cineva depășește pe una continuă, când cineva schimbă canalul de radio, cuiva i-a sunat telefonul și se întâlnesc toți trei. Aceeași clipă. O serie de ghinioane.

În fine.

Nu știu dacă ați prins, că am scris doar pe fb și ig. Am anulat cursul de social media și am dat înapoi banii oamenilor. Adevărul e că nu din acea miercuri nu fac prea bine, ci cu ceva timp dinainte, dar nici nu am de gând să practic trauma dumping în acest spațiu.

Scriu acest text din mers, e prima oară când revin pe bandă din aprilie.

Ce-am făcut în tot timpul ăsta, nu c-ar interesa pe cineva, știu că nu e deloc interesant când cineva zice ”vaaai, îmi pare rău că n-am mai postat de multă vreme” și te gândești, ”relax, nimeni n-a observat asta”.

Dar simt nevoia să mă aplaud. Fără să intru în detalii, azi îmi mișc din nou sângele prin vene. Măcar pentru asta. Am o listă foarte lungă de lucruri pentru care mă pedepsesc aspru. Dar să punem lumina pe lucrurile bune. E o forțare sinistră cu mult consum de energie, dar scrisul îmi place.

Ce n-aș vrea să uit din ultima vreme

Cutia cu înghețată nu vindecă, nici măcar nu anesteziază. De fapt, e o pedeapsă. Felul în care te simți după rămâne mult mai mult decât olinguriță până se topește. Dar uneori ai nevoie și de pedeapsă.

Am fost la teatru. Piesa Iulia, la Metropolis, m-a dus Sisterhood. Sau eu le-am dus pe ele. Nici nu contează de unde vine, important e că începe.

Am recitit Siddharta. Și chiar dacă n-am o coerență cerebrală foarte ancorată, m-am întrebat oare cine are dreptate. Vestul care aplaudă celebrarea sinelui și preaslăvește egoul sau Estul care aleargă fix în sens invers, spre lepădarea de sine. Grea întrebare pentru o mamă care vrea să-și crească într-un anumit fel copiii, dar care a și învățat că principala condiție ca asta să fie posibil e să-și umple ei găletușa prima.

Înțelepciunea nu poate fi predată, zice Hesse, în alte cuvinte, am undeva notat citatul exactamente. Înțelepciunea explicată sună prostește, aproape ridicol, în zilele noastre are și un nume: clișee. Înțelepciunea are nevoie să fie trăită, nu poate fi împrumutată. Ca să fie a ta, trebuie să-ți vină din sânge. Și din burtă.

Uite încă niște paragrafe ridicole, cum am eu impresia că am citit o carte și, gata, înțeleg ordinea lumii.

Pentru prima oară după multă vreme, mi s-a părut o oră lungă. Ce noutate! V-am zis că trăiesc în calendare, că valorific fiecare 10 minute. Ei, și mi-am pus ceasul să sune când trebuie să plec după copii la școală. M-am uitat la el după o vreme, de teamă să nu cumva să fi pus calculatorul în loc de alarmă. Povestea vieții mele, poate ați pățit din astea.

Și mai erau 40 de minute! Mai aveam 40 de minute din acea oră, ce senzație, prieteni!

Miercuri l-am luat pe Tudor mai devreme de la after. Și joi pe Victor. A ieșit circ, dar a ieșit și bine.

Sâmbătă am mers la Opera Comică, am văzut Mathilda, este un spectacol care ne-a impresionat pe toți trei tare. Durează 3 ore, dar n-a mișcat niciun copil pe scaun, iar legenda spune că niciun copil n-a căscat vreodată la acest spectacol.

Este o desfășurare de forță. E dovada că mai există copii care nu-și petrec tot timpul la tabletă sau la jocuri video.

Nu mă porniți cu jocurile video, că am o părere pe cât e teama mea de mare. Recent am discutat cu tatăl unui coleg al lui Tudor, care e un german din Nemția, genul dintr-o bucată, care nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume. Nu cred că-i pasă foarte mult de comunicarea non-violentă. A zis omul că jocurile video la 8 ani te tâmpesc și îmi venea să-i dau o îmbrățișare.

Ieri am participat la o petrecere de copii. Am fost invitați și părinții, relax. Și a fost o noutate, fiindcă în mod normal aș fi profitat de ocazie să mai fac ceva. Ceva util, domnule, cum să stau eu, când copiii au deja asigurată o distracție?! Uite, bine, că am stat. La povești cu alte mame și cu alți tați, inclusiv cu al copiilor mei, ce surpriză plăcută!

Nu-ți poți vindeca trupul cu ură, mi-a arătat Instagramul de dimineață. Nu-ți poți obseda drumul spre sănătate, zicea în aceeași postare. Știu că a obseda nu suportă pasivitatea, dar eu am nevoie de multă activ-are, deci e licență mirunatică, lăsați-mă-n pace 🙂

Și nu poți face nu-mai-știu ce cu forța.

Și-am hotărât că uneori n-ai alternativă. Să ne mai lase Instagramul cu citatele.

Ce crezi, că îi e ușor lui Claudia Schiffer să arate cum arată? (Claudia Schiffer e laitmotivul meu pentru frumusețe, am blocat femeia în capul meu cu o imagine, vă rog să nu-mi veniți cu prezentul, că nu mă interesează. Claudia Schiffer a mea poate fi Beyonce a voastră, Pamela Anderson sau Iuliana Beregoi, la mulți ani, nu asta contează) Oare lui Horațiu i-o fi fost ușor să ia primul rezidențiatul pe neurochirurgie? Și să se trezească azi-dimineață la 6, ca să fie sigur că ajunge la pacient la ora promisă?

Oare i-o fi ușor mamei mele care mai e blocată la 38 de ani doar în imaginație la mine, oasele ei sunt de altă părere, oare îi e ușor cu atâtea cabinete? Cu atâția pacienți care o sună?

Oare copiilor mei le e ușor cu program de dimineața până seara? Cu o mamă ca mine?

Băi, uneori vine vremea să te oprești din ușureală. Sigur, ai anulat toată munca de anul ăsta, fiindcă a fost o cursă pe care ai ales s-o pui pe pauză. Sau să-i dai cancel, nu e ceva cert în momentul ăsta. Ai avut motive, le-ai înțeles cu mintea, ai avut o oră care ți s-a părut lungă, timp de calitate cu copiii, mergem mai departe?

Nimic extraordinar în viață nu s-a făcut cu ușurință. Să crezi altceva sunt clișee mincinoase.

Pune mâna pe-o carte și citește. Mult mai sănătoasă decât înghețata. Pune mâna pe bandă și pornește. Fă baie. Freacă dinții 4 minute. Ieși din mintea ta și coboară în inimă.

Fără întuneric nu poți vedea lumină. Nu tot asta cânți cel mai tare?

Uneori viața e ca mersul pe bandă. Îți transpiră mustățile, dar ești tot de unde ai plecat, doamnă. Mihaela Bilic are o teorie despre asta. Cică proful ei din Franța care monitoriza pacienții obezi cu diabet îi felicita nu numai pe cei care reușeau să slăbească, ci și pe cei care reușeau să se mențină.

Să nu te prostești e o victorie.

Depinde cum te uiți la tine.

Zoom out și tot înainte.

p.s. Mâine avem Sisterhood Marea Conectare. Înscrierile sunt deschise, n-am avut energie de data asta să fac o campanie decentă de primăvară, iertare. Dar suntem acolo pentru cine are nevoie de un împreună până la care eu număr zilele, sincer.

foto Delia Șimon

Articolul anterior

Când mamele fac schimb de vieți- Sisterhood citybreak #2: Amsterdam, baby!

Articolul următor

Responsabilitatea față de propria persoană

29 Comentarii

  1. Alina

    Eu am observat ca n-ai mai postat nimic pe blog de ceva vreme. Mă bucur ca ai scris, dar n-am înțeles nimic din articolul ăsta.

    • leșin de râs și apreciez sinceritatea. Mulțumesc că ai observat. E un efort să scriu, când e un efort să văd lumina, de asta a ieșit un alandala. Pe de altă parte, în privat cineva tocmai mi-a zis că articolul e fost balsam pentru ea, că trece printr-o perioadă oribilă. Deci sper că ești într-un loc mai bun decât mine.

  2. Nikki

    Sunt și voi fi aici, câtă vreme va fi blogul. Și m-aș bucura tare să fii bine. Nu vreau sa te supăr, dar pune totul într-un context, pentru dinozaurii expirați că mine, care nu avem Insta🙂

    • salutăm dinozaurii. Pe scurt: am lansat curs de social media, s-au înscris oamenii, apoi am anulat într-un moment în care plângea copilul meu singur la masă și eu nu puteam fi nici lângă el, nici la înălțimea așteptărilor. Am dat foarte mulți bani înapoi. Să nu pot încheia proiectul m-a semidistrus, dar de fapt nu a fost doar asta, ci asta a fost cireașa de pe tort. Sunt înapoi la cratiță, credeam că pot face un pas înainte, dar se pare că nu sunt încă pregătită. Mai bag o fisă, momentan bag înghețată.

      • Nikki

        Lasă, sănătoasă să fii! Cred că multe dintre noi simțim adesea că facem un pas în față și șapte înapoi. Nu a fost să fie acum, va fi altădată. Privește la ce ai realizat până acum, aminteste-ti ce mama buna ești și da-ti o pauza. Că, vorba lui Chester, ,, in the end….”. Sau poate contează, totuși, că îți strici sănătatea, liniștea, bucuria de a trai. Câteodată mintea, mai ales agera și ascuțită, îți poate fi un mare dusman.

  3. Iulia

    Când copiii și familia sunt o prioritate , nu tb să ne rușinăm ca renunțăm la viața de Bussiness woman.
    Cunosc cel puțin 5 femei pe care le admir și nu sunt femei cu cariera , sunt femei care și au dedicat viața lor și familiei , care și permit să nu comande mâncare, ci să le facă ele
    Copiilor . Care nu se simt vinovate pt ca nu câștigă cat bărbatul lor sau mai mult . Pt ca fac mai mult decât faci în orice profesie : ești mama, soție cu normă întreagă , oferi dragoste, educație , stabilitate copiilor și soțului tău.
    Ești de aplaudat ca ai curajul să vb despre faptul ca ai renunțat pt a fi lângă copii, câte dintre noi putem face și recunoaște asta?
    Mai multă încredere în tine, ești o mamă minunată ce inspiră alte mame, o
    Soție îngrijită, frumoasă , un om care face bine cu ajutorul sfaturilor și sentimentelor expuse aici sau pe
    Social media.
    Nu ai idee câte femei au citit sau ascultate videourile și au avut momente de a-ha.
    Ține o tot așa și nu uita să te iubești mai mult pt ca meriți ! Nu te simți obligată să dai explicații nimanui .

  4. Alina I.

    Greu am înțeles vorba ca : toate se întâmplă la momentul potrivit!
    Uneori vine câte o pauză parcă de nicăieri, care la început face rău dar la final este exact ce trebuie.
    Sau atât m-am plâns ca nu am ajutor deloc cu fetele(6 ani jumătate și 2ani jumătate) până când am schimbat perspectiva și nu pot decât să fiu fericită să petrec atâta timp cu ele, așa nu înseamnă ca nu mai zile când simt ca o iau razna🙈💃🤞

    • Corect! BUnă perspectivă. Deși uneori poate fi și greu, ai voie și asta, păstrează perspectiva :*

  5. Ale doudou

    Am citit articolul pe nerasuflate. Desi suna nu-stiu-cum, te inteleg. (Si) eu ma simt de parca tot cu frana de mana trec prin viata.
    Va fi mai bine candva. Imbratisari!

  6. Oana Radu

    Hey! Credeam ca ai trecut peste, sunt convinsa ca și ceilalți au trecut peste. Era doar un curs. Însă pt ai tai ești MAMA! Sincer nici eu nu am înțeles cap coada :)) ce ai scris tu aici, dar înțeleg durerea din sufletul tău. Și eu simt zilnic ca nu reușesc sa ma organizez, ca nu reușesc sa le fac pe toate. Și din când în când mai aud câte o prietena care îmi zice: te admir, nu stiu cum reușești sa le faci pe toate! Și eu chiar nu ma simt asa… Dar probabil suntem prea dure cu noi. Hai in weekend la Curtea de Argeș. Avem o curte mare și verde, loc de joaca și doua mâțe de 5 și 7 ani. Și doua mâțe adevărate 😅 ne relaxam, și încercăm să mai punem un pansament. Ca la mine nu vad vindecarea încă.. E încă tare frustrant ca nu reușesc sa ma mobilizez. Un alt exemplu e ca sunt în sisterhood de ceva timp și nu pot sa îmi fac curaj sa găsesc timp și energie pt zoom-ul de marți. Dar îl las acolo în background, poate poate. Asa suntem noi.. Le avem pe toate în background și uneori ni se mai blochează procesorul 🙂 te îmbrățișez. Te înțeleg, știu ca poți trebuie doar sa respiri adânc și or sa iasă ele.. Oricum ai luat decizia corecta. Capul sus și vei vedea asta 🤗

    • Oana, mulțumesc! Invitatia ta se simte foaaaarte bine! Ieri ne-a intrebat ada de ce am intrat in zoom. Pe toate. Unele au zis ca de curiozitate, din mai multe motive, in fine. Unele, pentru ca stiu ca imi face bine. Doar o data sa intri, pe urma iti vei pune in calendar. Hugs

  7. Alina

    Lipsește cuvântul cu D din text?

  8. Ana

    Nici eu nu am înțeles nimic, dar nu contează . Te-am citit și e bine că ai scris . Am avut și eu zile din astea, multe . Am terminat de citit cartea lui Tibi Ușeriu chiar ieri, e o inspirație. Faci 27 de pași, atât , apoi mai faci 27 de pași și iar 27 … tot așa , până la capăt ! Deci în stările astea faci doar ce ai de făcut pe moment , apoi vine celălat moment , o treci și pe aia, până ce ajungi la final, până ce trece starea . Tot de acolo am învățat că , să te oprești de multe ori e egală cu moartea , deci: până la capăt , cu pași mici, cât să te ții în mișcare .

  9. Alina K

    “nu-ți poți vindeca corpul cu ura”… Cum suna asta!
    Eu asta îmi i-au azi de aici, să-ți tare mulțumesc pentru articol!
    Îți trimit o îmbrățișare 🫂 tare strânsă

    • Mulțumesc si hugs! Cateva sistere mi-au scris, cred ca avem un cod secret al nostru prin care rezonam la articolul asta cumva

  10. Violeta

    Lasa ca esti bine ASA cum esti. Iubeste-te mai mult.🙂
    PS: eu am inteles care e nervul dureros, dar nu am inteles Siddharta (am citit-o acu vreo 5-6 ani si am ramas confuza😅). Deh…. fiecare cu problema lui …

    • Caută explicatii online, sunt multe si in lb romana. E pacat, daca ai citit-o. Cred ca o vei reciti cu alti ochi.

  11. Wow, multumesc pentru articolul asta. Am citit comentariul cu ”nu am inteles nimic din articol” si am râs, pe bune. Eu cred că am înțeles, chiar foarte bine.
    Și aș răspunde la fel de criptic ”Băi, da, să știi că da.”
    Foarte mișto aia cu obezii care se mențin.

    • ❤️ tu stii oricum mai multe, plus ca uneori ne intelegem si din nescris.

      Si cu obezii, da. E valabil pt toata lumea. Uneori poate fi un efort doar sa existi.

  12. Ileana

    Deci din fericire sau nefericire am cam înțeles esența. Dupa ce am citit comentariile am ajuns la concluzia, ca cele care suntem intr-o “stare diferită” la momentul actual, înțelegem ce ai vrut sa zici mai mult decat ne-am dori. Dar cum toate se întâmplă în viața asta cu un scop si “orice șut in f*nd, e un pas inainte”, sunt convinsă ca va fi mai bine si va iesi din nou soarele si pe strazile noastre. Incerc sa imi fac curaj sa intru in sisterhood, dar ma amagesc ca nu am timp, poate imi fac curaj si imi gasesc timp. Te îmbrățișez si sper ca in curand, sa ne vedem prima marti din lună.

    • Sunt momente și momente, nu e un capăt de țară. Te aștept într-o marți, care vrei tu, eu sunt acolo.

  13. Am redus munca de SEO cu o clienta care platea cam salariul lu’ barbata-miu. Pentru ca era mereu peste mine. Pentru ca in ultimele 2 luni, de cand incerc sa ii repar haosul facut de alti “experti”, a fost calare pe mine ca la rodeo. Ca asa este, cand ai un prost care chiar MUNCESTE si o groaza de lache care-ti iau banii degeaba, biciuiesti tot calul de bataie.

    Lucrez pe 40% din suma initiala, am LINISTE in sfarsit, ca eram la faza la care ma enerve si ca respira copilul sau cainele.

    Uneori trebuie sa faci un pas inapoi. Este OK. asa cum ai lansat cursul initial, asa il poti relansa, daca trebuie.

    Ai grija de VOI 🙂

    • wow, felicitări, îmi vine să zic! Unele decizii bune sunt grele. Hugs to you, contează pt mine mult când îmi scrii

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 189 queries in 0.263 s