Responsabilitatea față de propria persoană

De asta-i bine să citești. Îți destupă mintea și iese putoarea cum ies bulele din apa minerală când îi desfaci capacul. Paf. Afară.

Bine, am ascultat, dar asta e altă poveste. Momentan ascult 2 cărți în paralel. Și nu mă pot hotărî care mă enervează mai tare. Nu cred că-s cărțile de vină.

Am auzit cuvintele astea și-am oprit înregistrarea. Oricum mă enervează și aplicația, că te pornește de la capăt pe audio, nu continuă de unde ai rămas, dar nu-i nimic, nu mă las.

Am oprit și am sărit în subsol. În adidași.

Era ora 9 dimineața și deja am strâns masa, am băgat vasele, am returnat papucii cu spiderman care-s prea mici, deși mi-am promis să nu mai comand online încălțăminte, am dat comandă de o nouă mărime, am mai trimis un contract care aștepta de prea multă vreme și am stabilit cu un client niște detalii importante de grafică.

Nimic pentru mine.

Nici măcar nu mă spălasem pe dinți până la ora aia. Făcusem pipi, dar nu știu dacă se pune.

Știi, ca femeie, te simți responsabilă pentru toată lumea. Pentru copii, în primul rând. Pentru soț, pentru relația cu fiecare. Deja sunt 6 lucruri de care te simți responsabilă dintr-o enumerație. Apoi te simți responsabilă pentru părinți, vrei să ai grijă de ei, să îi asculți, să le faci bucurii. Te simți responsabilă de prietene, să hrănești și acolo, să dai un telefon sau măcar să răspunzi la un mesaj.

Te simți responsabilă de ouăle care fierb, deși piuie plita după 4 minute și se oprește singură din fiert, dar dacă lași ouăle mai mult în apa aia, se vor înverzi și nu vrei.

Asta e, de fapt. Nu e că s-ar strica ouăle, practic știu mulți oameni care le mănâncă fără nicio problemă verzi. Doar că tu nu vrei. Tu ai nevoie de ele nici prea moi și nici prea tari, cu albușul închegat și gălbenușul vâscos, e combinația ideală să înmoi pâine în el. E secretul tău de mamă, cum îți aștepți copilașii în fiecare dimineață. Ei iubesc acest ou, tu iubești acest ou, toată lumea iubește acest ou, nu poți să nu fii responsabilă de el.

Și lista reponsabilităților o ia razna de aici, fiindcă te simți responsabilă și pentru pisicile vecinilor care trec prin curtea ta. Ieri m-am trezit că ciocăn un cui de pe gard, să nu se rănească vreo lăbuță de patruped. Deși felinele nu sunt spiderman. Copiii nu ajungeau, dar un cui, probabil nu era de vină el.

Unde suntem noi pe lista asta de liniuțe cu responsabilități. Pe pagina 2, pe pagina 50?

Una dintre revelațiile mele aducătoare de pace pe pământ a fost când am înțeles că niciun bunic n-are nicio datorie să ne ajute cu nimic. Nici când sunt bolnavă și strig ajutor.  Și că tot ce pot face e să fiu imens recunoscătoare pentru părinții mei. Dar am înțeles cu inima, mi-a luat ceva timp, încă există acolo un regret, fiindcă imaginea mea de familie nu se potrivește, dar asta e, o reinventez.

Recent am internalizat că nici bărbatul nu are nicio datorie să te facă fericită, să aibă grijă de nimeni în afară de el. Am putea noi, ca femei, învăța în acest sens. Bărbații știu foarte bine să aibă grijă de ei. N-ați văzut? Le e somn, dorm. Le e foame, halesc. Le e dor, îmbrățișează. Și e cel mai firesc.

Noi? Pagina 50.

Ce simple ar fi relațiile dacă fiecare ar avea grijă de el. Și dacă ne-am întâlni unii cu alții îngrijiți, ferchezuiți, prima liniuță de pe pagina 1. Să facem schimb de bucurii, cum fac unele femei când se întâlnesc și-și admiră manichiurile. Uite, pisi, eu mi-am făcut acum cluoarea magenta aprins, mă gândesc că nu e momentul pentru un roșu Marylin, cred că mai aștept.

Nu critic, vreau și eu să port conversații despre unghii și culori. Am avut o tentativă ieri, dar nu a fost ce vă imaginați.

Ce spun cu acest articol din care-s șanse mari să nu pricepeți nimic e să vă promovați. De la pagina 50, la prima liniuță de la pagina întâi.

Meritați.

Deci kind reminder, por favor. Let us make responsabilitatea față de propria persoană A THING.

Și pipi de dimineață nu se pune, ok? Vrem unghii, vrem masaj și ulei de levănțică pe tălpi. Ecografii și ginecolog, colonoscopii și frunze-n farfurii. Cireșe, că imediat trec și iar avem de așteptat un an. Dans în sufragerii. Îmbrățișat bărbați și copii. (Un singur bărbat, de preferat, dar e ok și mai mulți, nu judecăm), transpirat de la sport și de la s3x, nu de la făcut mămăligi. Timp cu prietenii. Privit în zări. Ascultat ciripeli. Bucurat de bobocii de pe-un lac. Admirat un peisaj, observat o gâză pe pervaz.

Îți dau întâlnire, ai notat? Prima pagină, liniuța întâi. Cam când crezi că ajungi?

M

 

Articolul anterior

Cu ce (nu) mă mai laud

Articolul următor

Cum a fost cu copiii la Ensana Aquahouse în Bulgaria (5 stele, review foto și video)

21 Comentarii

  1. Loredana P

    Cand o sa fie fiecare copil la casa lui.

  2. Gabi

    Nu cred c-am s-ajung…

  3. Agnes

    How sweet, dragă Miruna! 🫶

  4. Roxana C

    Citind m-am gandit “Ah, poate imi fac o programare la masaj”. Si imediat “Dar sa fac intai programare la dentist pt cea mica”. E ca si cum ai incerca sa faci ‘drag and drop’ sa pui unele lucruri mai sus in lista, dar cele pt copii sar singure inapoi sus :))

  5. Sorina

    Eu incerc de-o vreme, dar as fi fericita sa reusesc asta pentru fetita mea (pentru generatia viitoare de femei…). Ca de obicei, la fix vin articolele tale. Trimit imbratisari!

  6. Silvia

    Hai ca ai dat greu. Nu pot sa iti dau ETA, daaaaar iti zic doar ca sunt pe drum și e trafic. Am observat că toată lumea e fericită când eu sunt bine cu mine și cu toti. Cu somnul făcut și cu cafeaua băută, nu rece, nici ca pe apă. Și am observat că creierul copilului e pus la contribuție mai des când trece peste momentul ala critic când vrea doar cu mine să se joace și începe să se joace singur, cu mine în cameră. Cred că e doar chestie de rutină și obișnuință, doar că drumul la pagina 1 poziția 1 nu e teleportare. Tre sa treci prin toate paginile și toate pozițiile și durează

    • Bună, Miruna sunt, caut scurtătură. De ce drumul invers, de la pagina 1 la pagina 50 poate fi făcut într-o secundă?

      • Silvia

        Asta îmi amintește de vârful Ciucaș, februarie 2021. Am urcat greu pe zăpadă, ne-a luat câteva ore. Am coborât în sub 1h, mare parte din drum ne-am așezat frumos în fund pe zăpadă și am strigat pârtie. Coborârea e mereu mai rapidă

  7. Mariana

    Am ajuns sa fiu convinsa ca responsabilitatea fata de propria persoana e si dovada generozitatii, iubirii pentru de cei dragi. Si ca daca nu sunt responsabila, cineva se va simti (constrans sau nu) sa fie responsabil pentru mine. Mi-am propus sa fiu bucurie in viata celor dragi, nu o povara.

  8. Ana

    Miruna… mie îmi curg lacrimile acum. Că e trecut de jumătatea zilei și aproape că n-am făcut nimic pentru mine. Decât o comandă de suplimente alimentare, pentru că nu mai am energie. Iar eu n-am copii, știi? Se poate să fii pe pagina 50 și fără copii și fără familie pe-aproape și lucrând de acasă. Pentru că așa ai funcționat toată viața și până nu vin cărțile, articolele și podcasturile să te trezească – și să te mai trezească din nou, când ațipești la loc!!… Și-aș spune resemnată că eu nu pot, că o s-o duc așa până la capăt. Chiar aș vrea să pot îmbrățișa resemnarea, să zic că mă dau bătută și gata. Doar că ăsta nu e episod de serial, ștergi lacrimile și gata. Asta e ce porți cu tine toată viața. Iar resemnarea și neglijarea propriei persoane, e emoțiilor, a bucuriei de a trăi, a plăcerii, a plânsului, a detașării… duc la viață scurtă și chinuită. Duc la diagnostice despre care citești apoi, în alte cărți, că au venit pentru că ți-a lipsit bucuria de a trăi. Și te uiți în spate și vezi toate zilele în care nu ți-ai zâmbit vreodată în oglindă și te roade că n-ai făcut și bine pentru tine. Îți mulțumesc că povestești despre lucrurile astea, că îți deschizi sufletul și lași la vedere ce te roade. Nu e lucru puțin! Eu visez, în zilele mai puțin tulburi, să fim cucoanele alea care pleacă la 70 de ani într-o vacanță pe coasta oceanului. Relaxate, fără griji. La o viață pe prima pagină, după cum zici tu. Te îmbrățișez și sper să găsești și clipele alea magice, doar pentru tine

  9. Adina Enciu

    Copiii nostri sunt de o varsta,toate le-am facut in acelasi ritm,casa,bebei. Am senzatia ca ne vine randul Miruna! Sunt si eu tot in aceasi etapa, cred ca ne maturizăm impreuna! Asa am simtit fiecare articol de zici ca scrii despre mine!

  10. Alta

    Eu va astept cand veti face o intalnire in Germania. Pupici!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 177 queries in 0.300 s