Mi se zbate un ochi și-mi zvâcnește obrazul oricât magneziu am băgat. Încă nu s-a terminat săptămâna și suntem câțiva adulți epuizați în jurul unor copii. Credeți că e normal?
Cineva mi-a zis astăzi că doar mamelor bune li se pare maternitatea grea și sper, DOamne-ajută, fac cruci, să fie așa. Ar fi fost mai simplu să urli la ei, să-i plantezi undeva, la tabletă sau tv, să-i lași în voia Domnului și a timpului care trece oricum.
Nu scriu degeaba. Scriu să vă întreb pe voi, pe cei care nu aveți bunici disponibili: ce faceți cu copiii în vacanțele lor?
Iar noi suntem acasă la părinții mei, să ne înțelegem, am văzut frigiderul mai mult din exterior. Am ajutor și e un ajutor pe care copiii-l iubesc, ar sta tot timpul cu bunicii dacă ar fi după ei.
Și tot mi se pare foarte complicat, mult mai complicat decât atunci când erau bebeluși, să mă scuze mamele cu copii mai mici. Plus că răbdarea e mai consumată acum, intervin și așteptările (n-ar trebui, știu), intervine și partea de vinovăție, că nu faci ca lumea nimic. Nici job-related stuff, care mie îmi plac de NU MAI POT, nici kid-related stuff, pe care I like even more și nu știu de ce vorbesc engleză de fapt.
Sunt în Sibiu, nu sunt singură pe plantație, dar aș vrea ca vacanțele lor să fie altfel, mai cum mi le-am imaginat. Mi-am programat săptămâna asta din timp, am tras înainte ca un măgar, nu e prima vacanță a lor din viața mea și tot nu s-au aliniat planetele cum aș fi vrut.
Lăsați băieții să se bată, testosteronul e prima natură a lor. E normal să se lupte, că nu creștem păpădii, ci vânători.
Știu. Dar îmi bubuie capul și mi se zbate un ochi. Ca-n filtrul ăla de pe Insta, doar că e real life.
Nu e greu cu copiii, ci e greu cu toate, când vin deodată și nu le poți lua pe rând.
Mai e o zi, mâine plec la Cluj, avem aniversarea Sisterhood în orașul studenției. Iau și soțul cu mine, visez la cele 2 ore de dialog neîntrerupt pe drum. Am ajuns săptămâna asta să vorbim inclusiv la telefon în sistem ”pot să te sun?”
Nu cred că e ok.
Iar acest text is me taking a breath.
Am văzut și macarena, doar că n-am timp nici să am păreri. Am fugit.
Pupex.
Ana
“Nu e greu cu copiii, ci e greu cu toate, când vin deodată și nu le poți lua pe rând.“
Exact așa am fost eu ieri. Nu aveam nicio soluție , nu am văzut nici luminița de la capătul tunelului, am așteptat doar să treacă furtuna din capul meu.
Am plâns , am meditat ,an încercat să mă scot din starea aceea.
Azi e mult mai bine, a trecut și iese soarele din nou.
Când e greu, am învățat să aștept să treacă , și trece .
Ioana
Noi nu avem niciun fel de ajutor de la parinti (bunicii copiilor) si joburi de corporatisti.
Doi baieti (7 si 4) in dotare, iar vacantele recunosc ca ne incurca grav, fiindca efectiv nu putem lucra.
WFH cu 2 copii este o vrajeala, cel putin pentru noi…nu stiu altii cum (dau daca) reusesc.
Situatia din teren este cam la fel cum o raportezi si tu: se tipa, cearta, bat, iar noi ne turam motoarele la maxim, in timp ce incercam sa ii arbitram 😂
N-am nicio solutie, sorry…
Gandul care ne da mereu curaj este ca ei vor fi mai happy decat am fost noi (cei crecuti cu bataia), precum si ala ca dwamne-ajuta-ca-sunt-sanatosi (nu stiu cum ne-am fi descurcat cu ceva challenges de natura medicala).
In rest, ii mai “plasam” la bunici la tara cateva zile pe an, dar este o situatie cam de compromis, in sensul ca dupa fiecare “escapada” avem mult de lucru cu ei, sa ii readucem la normalitatea noastra.
Sanatate cu caputu’ la toata lumea! 🌞
Alina Munteanu
Eu organizez multe ieșiri cu copiii în vacanțe. Lucruri noi sau pe care le facem rar, gen mini-excursii de jumătate de zi sau o zi. Dacă e vreme buna, e excelent, mergem în parcuri, la zoo, locuri de joacă, gradina botanică, în padure. Trece timpul mult mai repede și ne distrăm toți. Dacă plouă vizitam un muzeu, planetariu, piscină, trampolin park. Doar ieșitul din rutină simt că mă salvează. Urmează să aplic săptămâna viitoare, au copiii 2 zile libere
Mihaela
Poate ii poti duce la activitati si apoi lua laptopul sa lucrezi acolo?
Inot, arte martiale, ateliere muzicale, ateliere creative…ii tine ocupati, ii invata si le consuma din energie.
Alta
Da, confirm. Si eu fac la fel. Tot sunt intreruperi, dar claaar mult mai putine decat acasa. Pentru mine asta a fost varianta castigatoare
Rodi
Ai mei is mai mari, 6 si 10 ani, le invit prieteni de virsta lor si le dau dublu timp de ecran, pop-corn. Noi avem un parc alaturi,orasul e destul de safe si se duc singuri (cu air tag) pe 1 ora maximum.
Tot se mai ajung la conflicte, dar cu virsta e mai bine. Curaj!
Anca
Noi cand mergem in concediu incercam sa gasim locatii unde sa existe activitati pentru cei mici. Iar in timpul vacantelor ii inscriem la diverse activitati care au loc la noi in localitate asa incat sa nu fie prea mare efortul sa-i ducem la ele.
Cristina
Inca n-am ajuns la etapa: pot sa te sun?