Știți poza aia (nu o găsesc), bărbați și femei, pe pista de atletism, aliniați la start. 3 bărbați consecutivi și 3 femei. Ei au pistele libere, ele au pistele cu mașini de spălat și rufe pe sfori.
Fix așa mă simt.
Nu e un banc, e fix viața. Asta fac toate femeile pe care le admirăm. Toate femeile medic, pilot, avocat, inginer, arhitect, artist, fotomodel, influensăr și tot ce mai vrem noi.
Sunt împăcată cu asta. Sau în proces de a fi. Am redeschis înscrierile în Sisterhood Society dintr-un heirup. Într-o zi, într-un minut mi-am dat seama că niciodată nu voi reuși să am timp de strategii. De gândit. De planificat.
E corect? Nicidecum. Ce mai sunt dispusă să pierd? Nici măcar un clipit.
Așa că am zis, deschidem duminică pe 8! Am timp o săptămână înainte să mă ocup. Sigur că în weekendul ăla veneau părinții soțului la noi, sigur că aveam deadline-uri pe rol, colete nedesfăcute, cearcăne la ochi.
Doar că mereu o să fie CEVA. Copiii vor zilnic să mănânce, să-i speli, să ai grijă de ei. Cearcănele nu mai dispar. Deadline-urile sunt ca trenurile din gară, dispar unele și apar altele.
Asta e viața noastră, doamnelor. Ca o pistă de alergare cu rufe și mașini de spălat.
Nu vreți să știți câte supe și fripturi fac vorbind la telefon.
E o umilință pe care o îndur. Încerc să văd privilegiul, doar că nu pot. Aș vrea să îmi ajungă orele din zi pentru tot. Până mă voi organiza mai bine, Miruno, asta avem de făcut.
Să ne oprim din pierdut.
Iar bulgărele care să se învârtă a început (fac și versuri, ați observat?) mi-a umplut zilele de sens. Cearcănele strălucesc. Mucii curg râuri ca șampaniile la revelion. E o perioadă bună, mi-a zis Alina ieri. Și eu simt. Că mi-am creat o lume, o bulă, cu familia mea, cu copiii și cu Sisterhood. Ieri am primit un comentariu care nici măcar nu era de hate, apoi am primit mesaj de la autoarea lui, că l-a șters, fiindcă ea nu e o femeie care să vorbească așa cu altă femeie nicicum. A avut un moment cum mulți avem, iartă-mă, bine, pa.
Asta e lumea în care vreau să trăiesc! Mulțumesc, Corina!
(Trebuie să scriu separat despre toate aceste pastile de bine care vin.)
Mi-am dat seama că viața e grea oricum o dai.
Asta nu putem schimba. Dar putem pune pe lângă greu ceva. E greu să speli copiii pe dinți, dar îi poți face să râdă în fiecare zi. E greu să vezi bărbatul cum doarme neîntors, dar te poți cuibări lângă el să te încălzești. E greu să trăiești fără prietene aproape, dar te poți înscrie în Sisterhood măcar să vezi cum sunt viețile altor femei.
Nu ca să bârfeși, ci ca să integrezi viața ta într-un context. Aud tot mai des în Sisterhood: ”mi-am dat seama ce norocoasă sunt”. Pentru că suntem asemănătoare și diferite în același timp. Și pentru că putem primi și oferi, e o stradă cu dublu sens.
Acceptarea asta face parte din maturizare. Vă trimit o vedere când ajung la destinație, până atunci vă asigur că-s pe drum.
Inima mea e plină.
SisterHUG.
Înscrierile rămân deschise până luni sau marți, în funcție de cum mă organizez. Vă anunț.
Update: am prelungit, fiindcă cei de la platforma cu care colaborez au făcut un upgrade și a apărut un bug. Acum e rezolvat.
Simo
La suflet mi-a mers articolul asta! <3
Oana
Miruna, ma tot bate gândul sa ma înscriu, dar îmi spun și e real ca nu am timp.
Citesc în fuga ce scrii, asa ca prefer sa te întreb, în fiecare marți sunt întâlnirile? Durează o ora sau 2?
Ca..de..copilul nu doarme fără mine și 5 povesti, casa mica, ma găsește ușor…
Și dacă e timpul meu, pai sa fie al meu ..
Mulțumesc.
Miruna
Oana, acum am văzut comentariul tău. Întâlnirile sunt de 2 ori pe lună. O marți e cu carte, film, invitat și se înregistrează, aici unele femei încep în bucătărie făcând cina sau strângând masa, altele adorm copilul și au căștile în urechi, fiecare cum poate. Am văzut în aceste luni atâta determinare la unele să își dea acest timp, încât e incredibil de inspirațional. Au intrat în conectări femei cu copiii efectiv pe cap și în spinare, le vedeam cu vor să dea și copiilor, și lor în același timp. E ideal? Nu, nici vorbă, dar e mai mult decât nimic.
Dacă decizi să da, noi suntem aici.
Oana
Mulțumesc, Miruna.
N am mai apucat inscrierea, după ce am văzut răspunsul tău.
Dar, sunt pe lista de așteptare , și astrele vor decide..
Miruna
Da, Oana, ești înscrisă! :))) Eram sigură că recunosc numele! :***
DjAlbăstrica
Și articolul ăsta a fost cel mai frumos cadou de ziua mea. Îți mulțumesc. ☺️
Și îți trimit o îmbrățișare virtuală. Da’ recunosc sportiv că de data asta e pentru mine, ca să mă simt io îmbrățișată. 🫂
Căci și eu sunt în proces de acceptare, de a face pace cu dublul de greu pentru mame. Mai ales pentru acele mame (ca noi) care au nevoie de mai mult decât de a face tocănițe, ciorbe, șters funduri și împerecheat șosete.
Am zile în care mi-aș dori să fiu simplă, simplă de tot, fără atâtea dorințe. Un fel de dorințe-less, da’ nu-s. Și asta e. Sunt pe drumul păcii, cu mine însămi.
Miruna
Acum am văzut comentariul, nu știu cum mi-a scăpat. Ne vedem pe drum, ce fain că ne vedem!