Firele invizibile sunt cele mai puternice legături

Dar firele astea au nevoie de cineva să le țină întinse, cum undița are nevoie de pescar să poată prinde pește. Motorul e întoteauna energia care pune lucrurile în mișcare.

Inspirație. Apreciere. Introspecție. Recunoștință. Conectare.

Iubire și apreciere au fost cuvintele mele aseară, înainte să apăs butonul END la zoom, când bătea ceasul 11.

-E foarte tare ce faceți voi acolo, mi-a zis domnul doctor proaspăt trezit la miezul nopții, când nevasta lui tocmai ajungea acasă.
-De unde știi?
-Altfel n-ați fi stat până la ora asta.

I-am mulțumit pentru această observație.

Pentru mine e așa important să fiu văzută, dar nu de oricine, ci de bărbatul ăsta de lângă mine. Și de tata. Știți, am un metru și-un zâmbet și mai puține kilograme decât ai voie ca să donezi sânge. Dar am muncit să cresc mare, să mă vadă mai ales bărbații ăștia doi, cei mai importanți ai vieții mele.

După ce am simțit că m-a văzut tata și că a turnat vaza de iubire cristalină peste mine, i-am zis: mă tem că nu voi mai putea scrie. Ce prostie-i asta, a zis el, înțelegând destul de bine. Vei scrie și mai bine.

Apoi m-am dus și-am scris the Sisterhood Society, una dintre cele mai frumoase și hrănitoare povești pe care le-am scris vreodată. Care prinde viață în sine și independent de mine. E primul capitol și cred că e devreme să pot spune mai multe, dar permiteți-mi să fiu mândră de ele.

E un efort să stai într-un zoom până la 11 noaptea. Aseară s-au culcat copii în timpul ăsta, unii s-au și trezit și s-au culcat a doua oară. S-au făcut clătite, s-au spălat și șters vase, s-a alăptat și montat chiar un cort adevărat pentru un pui căruia mami îi promisese asta. E un efort să le faci pe toate, să le dai lor și să îți dai în același timp și ție.

Și am văzut femei care le-au spus partenerilor: mult succes, urmează două ore în care fac ceva pentru mine.

Și am văzut parteneri care trăgeau cu urechea, sunt curioși și ei, le plac poveștile, chiar dacă nu recunosc întotdeauna.

Horațiu al meu nu știe exact ce se întâmplă acolo și zice că nici nu prea înțelege, dar observă Efectul. Frumusețea. Calmul.

Am intrat la Mega aseară înainte să merg acasă (intru din apartamentul nostru pe zoom, că e mai liniște). Era aproape 12 noaptea, eu flower-power, nivel maximum. Îmi zice casierița:
-Mergeți, doamnă acasă, că-i târziu în noapte.
De videochat n-am față, dar ceva la mine părea dubios tare. Noroc c-am cumpărat pâine și lapte, că puteam cumpăra, de exemplu, baloane. 🙂 Rânjetul se potrivea la fix cu galbene și albastre.

Anul trecut pe vremea asta nici nu visam că în luna aprilie îmi voi petrece o seară pe zoom cu niște străine cu puteri supranaturale. Sigur că ele-s persoane normale, dar conectarea asta aduce niște lucruri importante. Pe pozitiv așa. Pe apreciere. Pe soluții. Pe mergem mai departe. Pas cu pas, înainte cu bucurie.

Știu că sună psihopupu, posibil să și fie.

Las scris câteva fire, după o marți cum nu sunt multe:

apreciere, fii spărgătorul de gheață

mulțumește fără nicio așteptare

dă instrucțiuni precise și formulează cereri în limba solicitată

creează amintiri și ocazii, nu sta că pică pară mălăiață

fă ancore mentale din ce vrei să trăiești într-o relație

bilețele pe frigider, le poți citi când bagi la rece tocănița

sms-uri

zâmbete

atingeri mai dese

Nu e nevoie de eforturi colosale, de luis vuitoane sau vacanțe îndepărtate.

Și câteva împărtășiri care ne-au onorat spațiul, dar care sigur că vor rămâne acolo.

Știu atât de bine cum e să intri într-un cerc de femei explodată. Și să ieși de-acolo respirată.

Ceea ce vă doresc și vouă. Găsiți-vă tribul, nu mai amânați nicio secundă.