Îmi place aici, fiindcă nu vorbesc lucrurile astea cu prietenele mele, mi-a zis cineva

Când femeile încetează să se adune ca să bârfească și încep să se adune ca să accepte, să vindece și să înflorească, se naște o nouă cultură feminină. Am înflorit un pic duminică la prima întâlnire fizică The Sisterhood Society din București. Ne-am dat întâlnire secretă la noul sediu Velocita de la America House din Piața Victoriei la 11 fix.

la 11.06 mă uit la ceas, localul era deja plin. Plin, că se terminase cuierul, vreau să zic. Și nu mă așteptam, fiindcă oamenii au obiceiul să întârzie cam la orice eveniment. Dar vorba unei sistere, nu și noi, care abia așteptam să fugim de-acasă, cum ar veni 🙂

Femei cu creioane la gât și inimi deschise

Cu copii în brațe sau înghețată în cornet. N-au fost destule scaune pentru câte persoane. Le-am îmbrățișat ca pe niște prietene vechi, deși le atingeam pentru prima oară.

Pe noi ne aduc împreună niște lucruri pe care nu le știm numi, dar voi știți ce zic. Că suntem AICI astăzi nu e o întâmplare.

Se poate să fi spus ceva similar, când m-am descălțat și m-am cocoțat pe o banchetă, să o văd pe fiecare. Ca o girafă cu gâtul lung. Sunt o mamă mai bună de când vă am pe voi, le-am zis. Nu știu exact cum se explică acest fapt, precis niște domni psihologi ar găsi ceva științific de adăugat. Ce reprezentăm noi e o mișcare, o cultură a femeilor care nu judecă și nu compară. Care se ridică unele pe altele și își conjugă mințile când se întâlnesc.
Plus mănâncă înghețată și nu orice fel de înghețată, ci dintre cele mai fine înghețate din București.

Afară a plouat și Oana de la Velocita a zis că se aștepta să fim cam doar eu și ea.

Așa e când organizezi evenimente, ploaia îți poate strica ploile. Rău de tot, s-a întâmplat în istoria evenimentelor cam des. Numai că s-a întâmplat așa:

Dar nici nu m-am gândit, nu mi-a fost nicio clipă frică de vreme, mai mult m-am temut să nu se îmbolnăvească vreun copil. Să nu erupă vreun canin, știți cum e când mamele au o dată pe an ceva important, iar copilul fix în noaptea de dinainte decide să producă o febră, un muc, o infecție urinară sau ceva.

Am făcut și-un joc de rol despre relații.

Nu vă imaginați prostii, că erau și copii. Puteam alege orice relație importantă din viața noastră. Multe au ales partenerul, dar unele au ales soacra. Doamne, SOACRA. Să mai spună cineva ceva despre nurori. M-a impresionat alegerea, să știți. Cică multe soacre au sughițat duminică pe la amiaz, iată de ce.

Un sat cu pahare de șampanie și cu înghețată de caramel sărat

Livia i-a luat bebelușul din brațe Silviei, să poată sorbi un cappucino handsfree. Sorina și-a găsit bonă pentru copil, de la cineva care tocmai termina contractul cu ea. Alina a așteptat-o pe cealaltă Alina la gară, că așa e frumos când îți vin neamurile din Târgoviște la București. Să le aștepți. Oana a venit din Călărași în fustă cu creioane colorate, OMG.

Unele erau pentru prima oară plecate fără copii, ce curaj. Cineva, știu cine, după 6 ani. Altcineva ne-a povestit cum a plecat la mare într-o zi. Pur și simplu. A văzut marea și s-a întors. N-a fugit cu un motociclist, nu a revenit când copilul avea 18 ani. Cinci ore, cât m-a inspirat.

Și s-au spus mai multe decât vom scrie pe acest blog.

Nici nu vă imaginați. Cum e când o femeie pe care o vezi pentru prima oară în viața ta te strânge de mână și se uită direct în ochii tăi, să îți spună ceva. A fost o ieșire din zona de confort, absolut. Cine zice că-i ușor să legi povești cu niște străini? Doar că după un prosecco fin și un caramel sărat, când aduni femei deștepte la un loc, vorbele vin.

Îmi place aici, că nu vorbesc lucruri din astea cu prietenele mele, mi-a zis cineva.

Știu, am răspuns. Pentru că și eu pățesc la fel. Pentru lucrurile astea ai nevoie de un cadru, e spațiul ăla de siguranță despre care vorbeam. În care nu pierzi timp vorbind despre ”cum a fost drumul, aglomerat?” ”unde ai parcat?” ”ce frig e afară, bine că m-am îmbrăcat”. Știți ce zic? E un loc unde sari peste introducere și intri direct în subiect, fără să fie ciudat. Lucruri la care nici nu știi ce mult îți place să te gândești. Sau cât e de important. Și cât bine îți fac.

Poveștile astea pot veni și cu prietenele, doar că după mai mult timp. Dar când tu ai numai două ore pentru o cafea sau 10 minute pentru un telefon, ce să faci? Conectarea fără cadru cere un timp mai îndelungat. Pe care nu întotdeauna îl ai.

Nicio clipă, vă jur, nu m-am gândit ”oare ce să mai spun acum”?

Semn că e un început fabulos. Știți cum e la domino, când prima piesă cade și se declanșează un dans al tuturor? Doar de atât e nevoie, ca o singură femeie să-și deschidă sufletul și efectul domino e ON. Asta am simțit ieri, că suntem într-un dans ales. Știm pașii, deși nimeni nu ne-a învățat. Auziți muzica?

Și aici era un pic după 4, înainte să plecăm acasă.

Femei cu creioane la gât, care aduc culoare și lumină unele în viețile celorlalte. Femeile astea despre care am scris există, măi. Poftim. The Sisterhood Society București, sunteți minunate, vă mulțumesc.

p.s. Dacă vrei să te anunț când le deschidem înscrierile, lasă-mi adresa ta de mail aici.

foto Mihaela Savu Photographer