Prima lună de Sisterhood Society, ce s-a întâmplat

Sărbătorim prima lună de Sisterhood cu o mamă nouă printre noi și o viață nouă pe pământ. A cântărit aproape 4 kilograme și e unul dintre cei mai fericiți bebeluși cu multe mătuși virtuale și nebune.

Nu, înscrierile rămân tot închise, nu scriu să vă invit, scriu doar să țin minte. Așa cum am scris după prima lună cu primul meu copil și cu al doilea meu copil. Doar că Albăstrica a devenit mamă (nu întrebați cum a primit acest nickname, că unele lucruri nu pot fi făcute public).

În prima lună am avut așa:

-toate emoțiile din lume într-o singură mirună. După 15 ani de oferit conținut gratuit pe blog, facebook și instagram, a fost pentru prima oară când am cerut bani pe ceva. Sigur că presiunea a fost enormă, dar decizia a fost excelentă. Fiindcă ne place sau nu, e o taxă simbolică, dar cu eficiență de selecție puternică. Dacă aș fi făcut un grup deschis, am fi avut toate șansele să fim câteva zeci de mii și eu să fiu copleșită din a doua zi.

-o platformă nouă cu acces exclusiv pentru membre, nu mi-am dat seama de la început că aveam nevoie de așa ceva

-un Discord ca o petrecere continuă. Dacă am gândit acest chat ca un suport al întâlnirilor pe zoom, păi, socoteala de acasă nu se potrivește… știți cum zic? Acolo e o petrecere non-stop. Practic e imposibil pentru orice om să citească tot ce se scrie aici. Fiindcă discuțiile sunt pe teme, pe canale separate, fiecare cu interesul ei. Apoi să ne fi văzut într-o noapte la 11, io ascunsă în baie, alta pe întuneric, una cu copilul adormit pe piept, cum șopteam la videoconferință, daaaa, până aici s-a ajuns. Cine era ca mahmură a doua zi, că ne-am culcat la doișpe noaptea, ăăh? Nu mai fac din astea, promit!

-o întâlnire pe zoom doar de povești, în care am plâns și am râs în decurs de două ore, iar la final am dansat. Dada, cu muzica la max, cu dat din mâini și din alte părți anatomice, fix alea la care vă gândiți acum. Avem înregistrarea în platformă, dar sigur că nu pun public niciun minut.

-prima întâlnire de conectare din marțea de conectare, după care cineva a scris așa pe Discord:

Pentru mine, această marți a fost un test fantastic: trei sesiuni de conectare și nu știam dacă o să fiu cu limba scoasă de oboseală la final. De fapt, nu știam cum o să fie pentru mine, ca gazdă. Acum știu, acum nu mai am emoții. Fiindcă întâlnirile nu m-au lăsat secată de energie, ci fix invers, puteam urca pe un munte după, dacă îmi cereai. Am simțit toată emoția și mi-am dat seama că este o nevoie foarte mare în această viață trăită pe pilot automat: să SIMȚI, să îți aduci aminte că ești vie. Și am simțit, ohooo, cât am simțit.

Sigur că e nevoie de timp să ne cunoaștem mai bine. Le-am zis și fetelor, încrederea și relațiile se construiesc în timp, nu se cumpără cu un abonament. Dar intenția există, se manifestă, tot ce avem acum de făcut este să o hrănim. Cu prezență, cu răbdare, la unele vine imediat, la altele durează mai mult.

Într-unul dintre cercurile la care am participat înainte, era o tipă care nu vorbea nimic. Am nimerit cu ea într-o grupă, când i-a venit rândul la vorbă, a zis pas, ca de obicei. Și, pentru că era timp, am întrebat-o: auzi, dar tu ce îți iei de aici? Aproape nici nu știm cum sună vocea ta, cursul costă câteva mii de lei, de ce mergi înainte cu așa ceva?

Răspunsul a fost că pentru ea e valoros și doar să stea. Să fie una dintre noi. Că-i va veni și ei rândul la vorbă când va simți. Dar până atunci, doar să ne poată asculta e vindecător.

Nu mă gândisem niciodată așa, fiindcă eu sunt genul nevorbit. Oriunde îmi dai cuvântul, eu ZIC. Dar am apreciat-o și mai mult, ai nevoie de autenticitate și putere să rămâi într-un grup unde nu faci ca toți, ci ca tine, și asta să fie minunat.

Răbdare și timp. Tipa a rămas până la final și și-a mai cumpărat un modul, alte mii de lei. Fiindcă oamenii sunt diferiți, dar știm de la mate că poți ajunge la rezultatul corect prin mai multe metode de gândit.

Ce-am mai făcut?

Prima întâlnire live cu fetele din Sibiu. Am fost 5 sistere prezente. Nu vă spun cum a fost decât că ne-am întâlnit la 10.30 și la 14.00 abia ne-am despărțit. Aproape am uitat să ne pozăm, dacă nu zicea Ioana, cred că eu aș fi uitat. A fost emoționant, mi-a plăcut, simt și eu acum că am multe prietene în orașul natal.

Am fost la o conferință, unde m-a așteptat Sorina cu fetița ei de 2 ani. Ne-am pozat, am vorbit prea mult, că deja ni s-a atras atenția că mai încet, simt cum această familie crește. Nu ca număr (deși mai urmează niște copii), ci ca sentiment.

Am făcut 2 webinarii bonus:

unul despre naștere, cu Cristina Indrecan, femeia care mi-a ghidat mintea pentru nașterea la care am visat și care s-a supermobilizat în prima vineri imediat, că ne grăbeam. Cristina mi-a dat și verde, să public articolul despre ea scris acum vreo 2 ani, deci yey. Ce m-a impresionat aici e că au participat doamne care au născut deja, nu mai erau gravide acum, dar voiau să contribuie. Teodora, de exemplu, a participat doar să împărtășească experiența ei și să susțină alte femei. Și nu doar ea a făcut asta.

Știam că există femei minunate în jur, aproape, dar sincer vă zic, nici nu îmi imaginam cât de minunate și cât de aproape.

Celălalt webinar a fost despre investiții cu Irina Stancu. Doamnele de pe canalul Carieră și Afaceri au discutat despre investiții în imobiliare, bursă, crypto, ETF-uri, tot felul de alte cuvinte pe care io nu în totalitate le înțeleg, au făcut schimb de titluri de cărți despre finanțe și au organizat singure acest webinar. Tot din capitolul WOW.

Iar weekend-ul ăsta a fost magic, fiindcă a născut una dintre noi. Emoții. Primul copil. Geanina a venit cu ideea unui video cu mesaje video de bun venit. Fetele s-au filmat, s-a întâmplat peste noapte efectiv. Mădălina l-a montat și trimis prin transfer. Tare emoționant, mai ales că nu a fost inițiativa mea. We think the same, we feel the same. Vorba mamei mele, câtă bunătate poate zace în oameni și ce grozav e când își dau voie să îi dea bunătății aripi, să zboare spre cer, să-i bucure și pe alții.

După video s-a lăsat cu declarații și îmi dau seama că nu a fost un clip, ci vaza aia cu apă cristalină turnată care curăță tot. Fiindcă ne-a emoționat și bucurat pe fiecare, indiferent pe unde eram sau ce făceam într-o sâmbătă la amiaz.

A, și nu trecuse încă o lună, că deja s-a dat drumul la discuțiile despre, mda, știți-voi-ce. Pe un canal cu nume de tocăniță, de leșini când intri și te aștepți să citești despre cât să încingi cuptorul, dar descoperi un altfel de hot hot hot. Nume de cărți, la ce vă gândeați, cu…rețete de specialitate. Și link-uri. Multă sare și piper, ca să păstrăm câmpul lexical, dacă înțelegeți ce vrea să spună autorul. Deși nu sunt eu autorul acestui canal, să nu îmi atribui laude fără merit. Adevărul e că mi-ar fi plăcut să fiu :p

Și s-au mai întâmplat chestii, doar că nu le putem zice pe toate. Urmează întâlniri fizice, marțea asta avem zoom să povestim despre prima carte citită și primul film vizionat, avem și un invitat, n-am nicio emoție în afară de entuziasm.

Oriunde ați fi și cu orice v-ați ocupa, faceți-vă un NOI de femei. Te simți altfel, mai norocoasă și mai normală în același timp.

P.s. Înscrierile sunt închise acum. Cine vrea pe lista de așteptare, să primească anunț când le redeschid, poate lăsa adresa de email aici.

foto Unsplash

Articolul anterior

O mamă, despre copilul ei cu paralizie cerebrala infantilă: ”Este la fel de bun și inteligent!”

Articolul următor

Și blondele gândesc la Medicool

4 Comentarii

  1. Simo

    Ce grozav suna!
    Felicitari pentru tot!

  2. Loredana

    Ba da,este meritul tau,draga Miruna!
    Tu ai initiat acest proiectsi bine ai facut!
    Te iubim!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 137 queries in 0.146 s